DECIZIE nr. 1.385 din 26 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorCristina Toma – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Silvertrans” – S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.181/1.371/2008 al Tribunalului Comercial Mureş – Falimente.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.181/1.371/2008, Tribunalul Comercial Mureş – Falimente a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Silvertrans” – S.R.L. din Târgu Mureş într-o cauză având ca obiect deschiderea procedurii insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că dispoziţiile de lege criticate aduc atingere dreptului debitorului de a-şi formula apărarea în mod corespunzător şi într-un termen rezonabil, întrucât acestea pornesc de la o prezumţie de insolvenţă, întemeiată pe simplul fapt că nu s-a achitat la scadenţă o anumită obligaţie, prezumţie pe care debitorul este obligat să o răstoarne, deşi ar fi fost normal ca reclamantul să facă dovada incapacităţii de plată a debitorului. Consideră că textul de lege criticat este neconstituţional, întrucât creditorul, în calitate de reclamant, beneficiază în materie de probaţiune de o prezumţie, iar debitorul trebuie să întoarcă sarcina probei şi să răstoarne această prezumţie, fapt ce limitează egalitatea cetăţenilor şi accesul liber la justiţie, cu privire la posibilităţile efective de formulare a punctului de vedere al debitorului. Arată că dreptul la apărare al debitorului este afectat de termenul redus în care acesta are posibilitatea legală de a-şi formula punctul de vedere cu privire la pretenţiile reclamantului. Consideră că restrângerea drepturilor constituţionale, statuată de textul de lege criticat, este aplicată în mod discriminatoriu şi reprezintă o anihilare a dreptului debitorului de a putea formula o contestaţie la cererea de deschidere a procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului.Tribunalul Comercial Mureş – Falimente apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, având următorul cuprins: „Orice creditor îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii prevăzute de prezenta lege împotriva unui debitor prezumat în insolvenţă poate introduce o cerere introductivă, în care va preciza:a) cuantumul şi temeiul creanţei; … b) existenţa unei garanţii reale, constituite de către debitor sau instituite potrivit legii; … c) existenţa unor măsuri asigurătorii asupra bunurilor debitorului; … d) declaraţia privind eventuala intenţie de a participa la reorganizarea debitorului, caz în care va trebui să precizeze, cel puţin la nivel de principiu, modalitatea în care înţelege să participe la reorganizare." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (3) privind accesul liber la justiţie, art. 24 referitor la dreptul la apărare şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. De asemenea, autorul invocă şi încălcarea prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, precum şi ale art. 14 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, referitor la egalitatea în faţa tribunalelor şi curţilor de justiţie.Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra dispoziţiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, raportate la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale invocate în cauza de faţă, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Astfel, prin Decizia nr. 1.144 din 16 octombrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 19 noiembrie 2008, Curtea a constatat, referindu-se la condiţiile în care orice creditor poate introduce cerere pentru deschiderea procedurii de insolvenţă, că acestea sunt stabilite cu rigurozitate de lege şi că introducerea cererii nu duce în mod automat la deschiderea procedurii de insolvenţă. Astfel, cererile introductive care nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege nu vor putea produce efecte juridice şi vor fi respinse de judecătorul-sindic. De asemenea, Curtea a reţinut că textele de lege criticate constituie norme de procedură a căror stabilire, potrivit prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie, intră în atribuţiile exclusive ale legiuitorului. În virtutea acestor prerogative constituţionale, legiuitorul, în considerarea unor situaţii deosebite, poate să stabilească şi reguli de procedură speciale, derogatorii de la regulile dreptului comun.Cu privire la critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 21 din Constituţie, Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 78 din 8 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 16 februarie 2007, reţinând că o atare critică este lipsită de temei, întrucât accesul liber la justiţie, ca de altfel orice drept fundamental, consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept. Stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să modifice jurisprudenţa Curţii, atât soluţiile, cât şi considerentele deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză. Pentru aceleaşi argumente, dispoziţiile de lege criticate nu înfrâng nici prevederile art. 53 din Constituţie.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Silvertrans” – S.R.L. din Târgu Mureş în Dosarul nr. 2.181/1.371/2008 al Tribunalul Comercial Mureş – Falimente.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 26 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Cristina Toma________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește