DECIZIE nr. 1.384 din 20 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoniţa Cochinţu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Marius Foia Hart în Dosarul nr. 2.465/211/2009 al Judecătoriei Huedin şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.098D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât autorul excepţiei solicită completarea prevederilor legale, în sensul că şi alţi participanţi la trafic să fie obligaţi la plata tarifului de utilizare a infrastructurii de transport rutier.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.465/211/2009, Judecătoria Huedin a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Marius Foia Hart într-o cauză civilă având ca obiect o plângere contravenţională.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile criticate contravin dispoziţiilor art. 25 alin. (1) din Constituţie, îngrădind dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor ce folosesc autovehicule pe drumurile naţionale, în condiţiile în care aceştia contribuie prin taxe, impozite şi accize la combustibil, la construirea şi întreţinerea drumurilor. De asemenea, consideră că acestea sunt discriminatorii, întrucât sunt exceptaţi de la plata taxei de drum anumiţi participanţi la trafic, cum ar fi motocicliştii, bicicliştii sau căruţele, care, deşi folosesc drumurile naţionale, nu sunt obligaţi la plata taxei prevăzute de Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România.Judecătoria Huedin opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens arată că prin instituirea unei taxe de drum pentru utilizarea drumurilor naţionale nu se îngrădeşte în niciun mod dreptul la libera circulaţie a cetăţenilor, în condiţiile în care aceştia au posibilitatea ca prin reţeaua de drumuri existente, altele decât drumurile naţionale, să poată tranzita România. Perceperea taxelor de drum nu are scopul limitării circulaţiei şi dreptului la liberă circulaţie, ci are menirea de a asigura fondurile necesare reparării şi întreţinerii reţelei naţionale de drumuri şi extinderea acestei reţele, soluţie agreată şi acceptată în Uniunea Europeană.În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 din Constituţie, pe considerentul că dispoziţiile criticate au un caracter discriminatoriu prin exceptarea unor categorii de participanţi la trafic de a plăti taxa de drum, această critică este nejustificată, în condiţiile în care proprietarul sau administratorul drumului poate institui reguli de utilizare şi excepţii de la plata acestei taxe.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că actul normativ criticat contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 25 privind libera circulaţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Prin Decizia nr. 782 din 20 septembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 736 din 31 octombrie 2007, Curtea a observat că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 introduce tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată şi numărul de axe, după caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999 de aplicare a taxelor la vehiculele grele de marfă pentru utilizarea anumitor infrastructuri, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţii Europene seria L nr. 187/42 din 20 iulie 1999, în ceea ce priveşte tarifarea utilizării infrastructurii de transport rutier.De asemenea, Curtea a reţinut că tariful de utilizare a drumurilor publice instituit prin ordonanţa criticată nu reprezintă o taxă, în sensul de obligaţie fiscală impusă unei anumite categorii de persoane şi care se face venit la bugetul de stat sau la bugetele locale, deoarece, potrivit art. 12 alin. (1) din ordonanţa criticată, sumele încasate în urma aplicării tarifelor de utilizare se constituie venit la dispoziţia Companiei Naţionale de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România – S.A. Totodată, aceste sume sunt utilizate – în exclusivitate – pentru finanţarea lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale, precum şi pentru garantarea şi rambursarea creditelor externe şi interne contractate în acest scop, inclusiv pentru plăţi în numele autorităţii publice contractante, ca urmare a obligaţiilor asumate în cadrul contractelor de parteneriat public-privat în sectorul drumurilor naţionale şi autostrăzilor.2. Curtea constată că, în ceea ce priveşte critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, referitoare la faptul că Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România îngrădeşte libera circulaţie a cetăţenilor prevăzută la art. 25 din Constituţie, precum şi pretinsa discriminare pe care ar crea-o, nu poate fi reţinută.Astfel, dreptul la liberă circulaţie, prevăzut la art. 25 din Constituţie, se referă la mişcarea transfrontalieră a persoanelor şi cea din interiorul frontierelor unui stat, vizează atât libertatea de mişcare propriu-zisă, cât şi libertatea oricărui cetăţean de a-şi stabili domiciliul sau reşedinţa în orice localitate din ţară, precum şi dreptul de a emigra şi de a reveni în ţară. De altfel, dreptul la libera circulaţie este garantat, dar condiţiile exercitării acestui drept sunt stabilite prin lege.Prin instituirea tarifului de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România pentru toate vehiculele înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată şi numărul de axe, după caz, nu se încalcă prevederile art. 25 din Constituţie, întrucât scopul Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 este acela de a asigura finanţarea lucrărilor de construcţie, modernizare, întreţinere şi reparaţie a drumurilor naţionale şi nu de a obstrucţiona libera circulaţie a cetăţenilor.Pe de altă parte, referitor la faptul că normele criticate ar fi discriminatorii, întrucât sunt exceptaţi de la plata taxei de drum anumiţi participanţi la trafic, Curtea, în jurisprudenţa sa constantă, a statuat că, în măsura în care reglementările deduse controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica având un atare obiect nu este întemeiată.Dacă s-ar accepta raţionamentul autorului excepţiei de neconstituţionalitate, s-ar ajunge la completarea prevederilor legale criticate, în sensul de a fi incluşi în categoria celor cărora li se aplică anumite tarife de utilizare a infrastructurii de transport rutier şi alţi participanţi la trafic, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale. Omisiunea de reglementare nu intră în atribuţiile Curţii Constituţionale, care, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului de constituţionalitate.Însă, astfel cum reiese din economia textelor criticate, tariful de utilizare a reţelei de drumuri naţionale din România se aplică tuturor vehiculelor înmatriculate şi pentru toţi utilizatorii români şi străini, structurat în funcţie de perioada de parcurs şi staţionare, încadrarea în clasa de emisii poluante, masa totală maximă autorizată şi numărul de axe, după caz, ca urmare a transpunerii Directivei nr. 62/1999/CE a Parlamentului European şi a Consiliului Uniunii Europene din 17 iunie 1999.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Marius Foia Hart în Dosarul nr. 2.465/211/2009 al Judecătoriei Huedin.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioniţa Cochinţu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește