DECIZIE nr. 1.379 din 27 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 575 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 575 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Irina Mihaela Pascu în Dosarul nr. 1.054/866/2009 al Judecătoriei Paşcani.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa constantă a Curţii în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 7 mai 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.054/866/2009, Judecătoria Paşcani a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi ale art. 575 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Irina Mihaela Pascu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, potrivit teoriei şi practicii procesuale civile, procesul civil cunoaşte mai multe etape, faza executării silite făcând parte integrantă a acestuia. În măsura în care principiile constituţionale ale liberului acces la justiţie şi dreptului la apărare sunt garantate, rezultă că aceste principii trebuie să cârmuiască deopotrivă şi faza executării silite. Or, art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, în redactarea sa actuală, lăsând la latitudinea instanţei de judecată măsura procesuală a suspendării cauzei până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a contestaţiei, nu asigură în mod efectiv accesul la justiţie şi dreptul la apărare al părţii supuse procedurii executării. Nu se poate accepta ca în cadrul unei proceduri execuţionale care are ca obiect o hotărâre judecătorească de înapoiere a copilului în ţara reşedinţei sale obişnuite să devină aplicabile, prin analogie, prevederile art. 575 din Codul de procedură civilă, fără ca prin aceasta să nu se aducă atingere gravă demnităţii fiinţei umane, astfel cum aceasta este garantată de prevederile art. 22 alin. (2) din Constituţie, şi interesului superior al copilului, consacrat de art. 49.Judecătoria Paşcani apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată. Art. 403 alin. 1 pct. c) din Codul de procedură civilă acordă instanţei de judecată posibilitatea de a examina, de la caz la caz, dacă se impune, suspendarea executării silite, în funcţie de împrejurările cauzei şi consecinţele produse de executare. Referitor la critica prevederilor art. 575 din Codul de procedură civilă, instanţa arată că, deşi legea procesuală română nu reglementează distinct executarea silită a obligaţiei civile de a preda un minor, posibilitatea ducerii la îndeplinire a acestei obligaţii de a face, prin aplicarea unei amenzi civile debitorului, corespunde exigenţelor constituţionale invocate de autorul excepţiei.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 alin. 1 şi ale art. 575 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 403 alin. 1: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.";– Art. 575: "Dacă partea obligată să predea un bun mobil, determinat prin calitate şi cantitate, nu-şi îndeplineşte obligaţia în termen de o zi de la primirea somaţiei, predarea lui se va face prin executare silită."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21, art. 22 alin. (2), art. 24, 26 şi 49.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 541 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara.Având posibilitatea de a aprecia oportunitatea suspendării cursului judecăţii, instanţa este chemată să cenzureze toate acele cazuri care ar putea constitui pretext pentru tergiversarea judecăţii. Prin urmare, lăsarea măsurii suspendării la aprecierea judecătorului este menită să îi permită acestuia să îşi exercite rolul activ, sancţionând eventualele tentative de exercitare abuzivă a drepturilor procesuale, incontestabil mai eficient decât în situaţia în care suspendarea ar avea caracter imperativ.Pe de altă parte, încheierea prin care este soluţionată cererea de suspendare este supusă căii de atac a recursului, prilej care permite părţii nemulţumite de soluţia adoptată să obţină îndreptarea acesteia.Soluţia adoptată în decizia anterioară, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, întrucât nu au apărut elemente noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la art. 575 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că, în cazul în care obligaţia debitorului prevăzută în titlul executoriu constă în predarea unui bun mobil, iar debitorul nu execută de bunăvoie obligaţia sa în termenul prevăzut în somaţie, executorul va proceda la executarea silită. Bunul mobil căruia îi este aplicată procedura de executare silită prevăzută de dispoziţiile criticate este un bun determinat prin calitate şi cantitate, finalitatea acestei proceduri fiind evidentă, şi anume determinarea debitorului de a executa obligaţia la care este ţinut în temeiul unui titlu executoriu, pe care numai el o poate executa.Aşa fiind, Curtea constată că sfera de aplicare a dispoziţiilor art. 575 din Codul de procedură civilă reprezintă un aspect de interpretare şi aplicare coroborată a legilor incidente în cauza aflată pe rolul instanţei, aceasta din urmă fiind singura competentă a decide cu privire la modalitatea în care va aplica norma procesuală civilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 1 şi art. 575 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Irina Mihaela Pascu în Dosarul nr. 1.054/866/2009 al Judecătoriei Paşcani.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește