DECIZIE nr. 1.376 din 16 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Lucica Nazare în Dosarul nr. 3.115/180/2008 al Judecătoriei Bacău.La apelul nominal răspunde mandatarul autoarei excepţiei, domnul Cristian Călin Nazare, lipsind partea Inspectoratul Judeţean al Poliţiei Municipiului Bacău, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că normele criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.115/180/2008, Judecătoria Bacău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie invocată de Lucica Nazare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, întrucât este discriminatorie definiţia dată de legiuitor utilizatorului unui autovehicul, diferenţiind responsabilitatea achitării tarifului de rovinietă între cetăţenii români şi străini. Se arată că, "în sensul definit de actul normativ, utilizatorul român este proprietarul, pe când pentru cetăţenii străini – conducătorul auto, aşa cum ar fi normal pentru constatarea contravenţiei, în condiţiile în care titularul obligaţiei este utilizatorul, adică cel care pune în circulaţie pe drumurile naţionale fără rovinietă valabilă, şi nu proprietarul".Judecătoria Bacău apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât "este firesc ca la situaţii diferite să fie o reglementare diferită, de vreme ce, în cazul unui autovehicul străin, acestuia nu i se poate verifica proprietarul, fiind înscris într-o bază de date la care autorităţile române nu pot avea acces decât cu mare dificultate, în timp ce, în cazul unui autovehicul român, acesta fiind înmatriculat în România, proprietarul poate fi identificat cu uşurinţă, nefiind incidente dispoziţiile referitoare la discriminare".În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textul de lege criticat este constituţional, întrucât nu încalcă principiul constituţional al egalităţii în drepturi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 82 din 1 februarie 2002, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 424/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 468 din 1 iulie 2002, cu modificările ulterioare, având următorul cuprins: „Responsabilitatea achitării tarifului de utilizare şi deţinerea rovinietei valabile revin în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, în cartea de identitate, în documentele vamale sau în alte documente oficiale, iar în cazul utilizatorilor străini, acestea revin în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului.”Dispoziţiile constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi. Se invocă, de asemenea, încălcarea dispoziţiilor Directivei nr. 43/2000/CE privind discriminarea, ale Directivei nr. 78/2000/CE privind discriminarea, ale Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 pentru prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, ale Hotărârii Guvernului nr. 1.258/2004 pentru aprobarea Planului naţional de acţiune pentru combaterea discriminării şi ale Legii nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Instituirea în mod distinct a responsabilităţii achitării tarifului de utilizare şi deţinere a rovinietei valabile pentru utilizatorii români şi cei străini nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor. Aşa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, acest principiu constituţional nu are semnificaţia uniformităţii, astfel încât dacă la situaţii egale trebuie să le corespundă un tratament egal, situaţiilor diferite trebuie să le corespundă un tratament diferit. În cauză, situaţia evident diferită a celor două categorii de utilizatori, în funcţie de care distinge textul de lege criticat, justifică tratamentul diferit stabilit de legiuitor.Cât priveşte pretinsa contradicţie dintre normele criticate şi alte norme din dreptul intern, respectiv din cel comunitar, examinarea acesteia nu intră în competenţa Curţii, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, aşadar nu şi cu privire la contradicţiile existente între diverse acte normative.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare şi a tarifului de trecere pe reţeaua de drumuri naţionale din România, excepţie ridicată de Lucica Nazare în Dosarul nr. 3.115/180/2008 al Judecătoriei Bacău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește