DECIZIE nr. 1.364 din 27 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, teza referitoare la magistraţi



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Sindicatul magistraţilor în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecătoriei Târgovişte.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.212/315/2009, Judecătoria Târgovişte a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, excepţie ridicată de Sindicatul magistraţilor într-o cauză având ca obiect soluţionarea cererii de acordare a personalităţii juridice.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul Constituţiei prevede o singură limită cu privire la dreptul magistraţilor de asociere liberă, şi anume asocierea în partide politice. Prin urmare, asocierea liberă în sindicate este permisă de textul Constituţiei, iar limitarea acestui drept nu poate fi justificată de obiectivele prevăzute în art. 53 din Constituţie şi nu răspunde unei nevoi sociale imperioase. Se apreciază că restrângerea acestui drept poate fi făcută numai pentru motive convingătoare şi imperative, statul având la îndemână doar o marjă redusă de apreciere. Nici jurisprudenţa Curţii Europeane a Drepturilor Omului nu plasează judecătorii în sfera angajaţilor guvernamentali a căror libertate de asociere poate fi limitată în mod legitim de către stat. Totodată, se mai arată că în Franţa există un Sindicat al magistraţilor de mai bine de 40 de ani.Judecătoria Târgovişte apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este întemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 73 din 5 februarie 2003. În realitate, din motivarea excepţiei, Curtea constată că aceasta vizează numai teza din art. 4 al Legii nr. 54/2003 referitoare la magistraţi, text asupra căruia Curtea, potrivit jurisprudenţei sale, urmează a se pronunţa. Astfel, dispoziţia legală criticată are următorul cuprins:"[…], magistraţii […] nu pot constitui organizaţii sindicale".Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, ale art. 20 alin. (2) referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, ale art. 40 privind dreptul de asociere, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, sunt invocate şi prevederile art. 11 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ale art. 22 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, Convenţia Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 87/1948, Carta Europeană privind Statutul Judecătorilor, Recomandarea Comitetului Miniştrilor al Consiliului Europei R (94) 12 privind independenţa, eficacitatea şi rolul judecătorilor, Principiile de la Bangalore cu privire la conduita judiciară, adoptată sub auspiciile Organizaţiei Naţiunilor Unite (2002), şi Avizul nr. 3 al Consiliului consultativ al judecătorilor europeni (Strasbourg, 2002).Analizând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că textul legal criticat a mai format obiect al controlului de constituţionalitate sub aspectele invocate de autorul excepţiei de faţă. Astfel, prin Decizia nr. 147 din 25 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 11 mai 2004, Curtea a stabilit că limitarea exerciţiului dreptului de a constitui organizaţii sindicale de către magistraţi nu încalcă prevederile Constituţiei şi nici reglementările internaţionale în materie.În argumentarea deciziei, Curtea a reţinut că "art. 40 alin (1) din Constituţie prevede dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere. Acest drept fundamental, social-politic, care nu este însă un drept absolut, se exercită prin participare la constituirea asociaţiilor sau prin aderare la asociaţii existente. Prevăzând posibilitatea constituirii mai multor tipuri de asociaţii, nedeterminate în mod limitativ, art. 40 alin. (1) din Legea fundamentală are în vedere şi posibilitatea limitării sferei persoanelor care pot constitui ori pot adera la diferite tipuri de asociaţii, în funcţie de obiectul de activitate şi de scopul asociaţiilor respective, limitare ce se concretizează prin lege, ţinându-se seama de situaţia obiectiv diferită a anumitor categorii de persoane, fără a se aduce atingere, prin aceasta, principiului egalităţii în drepturi, consacrat la art. 16 alin. (1) din Constituţie. Înseşi prevederile constituţionale stabilesc anumite limite ale dreptului de asociere, care privesc trei aspecte: a) scopurile şi activitatea; b) membrii; c) caracterul asociaţiei, rezultând din modul său de constituire. […] Legea poate institui anumite condiţii obligatorii privind constituirea şi desfăşurarea activităţii asociaţiilor, inclusiv categoriile de persoane care pot face parte din diferite asociaţii, de la care statutele lor nu pot deroga. Categoriile de persoane care nu pot constitui ori nu pot adera la anumite tipuri de asociaţii pot face parte din alte tipuri de asociaţie, dreptul lor la liberă asociere nefiind atins".Neintervenind elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, considerentele şi soluţia deciziei amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Argumentele de drept comparat invocate de autorul excepţiei sunt nerelevante, întrucât, chiar dacă în Franţa există un aşa-numit sindicat al magistraţilor, în Spania, art. 127 alin. 1 din Constituţie interzice expres acestora asocierea în sindicate, iar în Belgia, magistraţii sunt constituiţi în asociaţii ale magistraţilor care urmează regimul juridic al asociaţiilor şi fundaţiilor. Prin urmare, este evident că statul are o marjă de apreciere în acest domeniu şi nu i se pot impune formule cu caracter axiomatic.În final, Curtea constată că dispoziţiile art. 21 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 din Legea sindicatelor nr. 54/2003, teza referitoare la magistraţi, excepţie ridicată de Sindicatul magistraţilor în Dosarul nr. 3.212/315/2009 al Judecătoriei Târgovişte.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește