DECIZIE nr. 1.362 din 11 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hoffer Impex" – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 5.605/245/2008 al Judecătoriei Iaşi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 mai 2007, pronunţată în Dosarul nr. 5.605/245/2008, Judecătoria Iaşi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hoffer Impex" – S.R.L. din Iaşi într-o cauză având ca obiect o contestaţie la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că prevederile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă încalcă dispoziţiile art. 21 alin. (3) şi art. 125, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece permit organului de executare să modifice titlul executoriu, deşi numai instanţele de judecată pot pronunţa hotărâri judecătoreşti. Astfel, se aduce atingere dreptului la apărare al debitorului şi principiului contradictorialităţii. Pentru garantarea accesului liber la justiţie legiuitorul trebuie să adopte reguli de procedură clare, care să precizeze condiţiile şi termenele în care justiţiabilii îşi pot exercita drepturile procesuale. Altminteri, executorul judecătoresc este obligat să stabilească reguli procedurale, pe cale jurisprudenţială, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Constituţie.Judecătoria Iaşi apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul judecătorului-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 371^2 alin. 3: "Dacă titlul executoriu conţine suficiente criterii în funcţie de care organul de executare poate actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, indiferent de natura ei, se va proceda şi la actualizarea ei. În cazul în care titlul executoriu nu conţine niciun criteriu, organul de executare va proceda la actualizare în funcţie de cursul monedei în care se face plata, determinat de data plăţii efective a obligaţiei cuprinse în titlul executoriu."Deşi autoarea excepţiei critică dispoziţiile legale ca fiind contrare dispoziţiilor art. 125 din Constituţie referitoare la statutul judecătorilor, se constată că, în realitate, critica sa priveşte dispoziţiile art. 126 din Constituţie referitoare la instanţele judecătoreşti. Critica de neconstituţionalitate vizează şi dispoziţiile cuprinse la art. 1 alin. (4) referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 referitor la liberul acces la justiţie, art. 24 alin. (1) referitor la dreptul la apărare din Constituţie, precum şi la art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la accesul la justiţie.Curtea reţine că dispoziţiile cuprinse în art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă nu reglementează o procedură de competenţa instanţelor judecătoreşti, ci o procedură execuţională, dată în mod firesc în sarcina organului de executare. În cadrul acestei proceduri executorul judecătoresc nu are de soluţionat un litigiu, ci de stabilit valoarea actualizată a obligaţiilor de plată, potrivit elementelor şi criteriilor cuprinse în titlul executoriu. Operaţia de actualizare efectuată de executorul judecătoresc întruneşte elementele unui act juridic administrativ, împotriva căruia persoana care se consideră vătămată în drepturile sale – debitorul sau creditorul obligaţiei de plată – are deschisă calea contestaţiei la executare, potrivit art. 399 – 404 din Codul de procedură civilă. Pe cale de consecinţă, Curtea constată că este neîntemeiată critica de neconstituţionalitate potrivit căreia dispoziţiile supuse controlului încălcă dispoziţiile art. 126 din Constituţie.Referitor la criticile de neconstituţionalitate privind încălcarea dreptului de acces la justiţie prevăzut de art. 21 alin. (3) din Constituţie şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi a dreptului la apărare garantat de art. 24 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea constată că şi acestea sunt nefondate, întrucât în cursul executării silite debitorul poate fi asistat de un avocat şi, în plus, poate formula contestaţie la executarea silită, ceea ce dă expresie atât dreptului său la apărare, dreptului de acces la justiţie, cât şi principiului contradictorialităţii dezbaterilor. De altfel, acest principiu nici nu ar putea avea relevanţă în cauză, întrucât el este un principiu de valoare legală, iar nu unul de valoare constituţională.De asemenea, Curtea Constituţională constată că nu este încălcat nici art. 1 alin. (4) din Constituţie, referitor la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, întrucât prin posibilitatea organului de executare de a actualiza valoarea obligaţiei stabilite în bani, în raport de criteriile cuprinse în titlul executoriu sau, în lipsa acestor criterii, în funcţie de cursul monedei în care se face plata, nu se instituie vreo ingerinţă a altei autorităţi în activitatea autorităţii judecătoreşti, ci, dimpotrivă, dă substanţă scopului de ocrotire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor, prin reglementarea unei modalităţi tehnice de echivalare a obligaţiei stabilite în bani, tocmai pentru a evita perpetuarea unor litigii care au ca sorginte aceeaşi obligaţie, dar a cărei valoare se schimbă.În jurisprudenţa sa, Curtea s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 teza finală din Codul de procedură civilă. De exemplu: deciziile nr. 177 din 18 iunie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 18 iulie 2002, şi nr. 188 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 426 din 18 iunie 2003. Precizăm că, deşi Curtea s-a pronunţat doar asupra tezei întâi a art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, dispoziţiile cuprinse în teza a doua privesc tot aspecte ce ţin de actualizarea obligaţiei stabilite în bani.Întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice modificarea jurisprudenţei, considerentele acelor decizii îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă, astfel încât excepţia de neconstituţionalitate privind dispoziţiile art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă urmează să fie respinsă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 371^2 alin. 3 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Hoffer Impex" – S.R.L din Iaşi în Dosarul nr. 5.605/245/2008 al Judecătoriei Iaşi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 decembrie 2008.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește