DECIZIE nr. 1.360 din 27 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorBenke Karoly – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială SPAR – S.R.L. Arad în Dosarul nr. 9.586/55/2008 al Tribunalului Arad – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal răspunde Consiliul Concurenţei, prin consilier juridic, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Consiliului Concurenţei consideră că excepţia este neîntemeiată, apreciind că textul constituţional invocat nu este aplicabil persoanelor juridice şi că acesta se referă la materia penală, şi nu la cea contravenţională. Se mai susţine că individualizarea sancţiunilor prin metode clare determină un grad ridicat de predictibilitate a consecinţelor săvârşirii unor fapte de încălcare a legii în domeniul concurenţei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei ridicate, arătând că textul constituţional invocat nu se referă la sancţiunile administrative.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 9.586/55/2008, Tribunalul Arad – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială SPAR – S.R.L. Arad într-o cauză având ca obiect soluţionarea recursului formulat împotriva unei sentinţe prin care a fost respinsă plângerea sa contravenţională.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat este neconstituţional, întrucât lasă la aprecierea Consiliului Concurenţei posibilitatea de a stabili prin instrucţiuni o limită minimă a amenzii contravenţionale în cazul încălcării prevederilor art. 50 şi art. 51 din Legea nr. 21/1996. În acest fel se limitează dreptul organului constatator de a aprecia gradul de pericol social al fiecărei fapte şi de a individualiza în mod corect sancţiunea aplicată. Se mai susţine că sunt nesocotite cerinţele de previzibilitate a legii, întrucât art. 52 conferă unui organ atribuţia de a stabili alte sancţiuni decât cele prevăzute de lege.Tribunalul Arad – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 742 din 16 august 2005, care au următorul cuprins:– Art. 52: "Individualizarea sancţiunii în cazul săvârşirii vreuneia dintre contravenţiile prevăzute la art. 50 şi 51 se face ţinând seama de gravitatea şi durata faptei şi a consecinţelor sale asupra concurenţei. Sancţiunile vor fi gradate pe tranşe, prin instrucţiuni adoptate de către Consiliul Concurenţei."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 23 alin. (12) privind legalitatea incriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:I. Autorul excepţiei a fost sancţionat contravenţional de către Consiliul Concurenţei pentru încălcarea art. 50 lit. c) din Legea nr. 21/1996, şi anume pentru furnizarea de informaţii inexacte sau incomplete ori de documente incomplete sau nefurnizarea informaţiilor şi documentelor solicitate cu suma de 256.229,8 RON, reprezentând 0,2% din cifra sa de afaceri. Acesta invocă în susţinerea excepţiei prevederile art. 23 alin. (12) din Constituţie, text ce vizează materia penală – „Nicio pedeapsă nu poate fi stabilită sau aplicată decât în condiţiile şi în temeiul legii”. Curtea constată că, în pofida faptului că prezenta cauză are ca obiect o plângere contravenţională, textul constituţional invocat este pertinent pentru soluţionarea acesteia. Astfel, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, invocând hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, 1994, a statuat că, în scopul aplicării prevederilor art. 6 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale [acuzaţie „în materie penală”], trebuie avute în vedere trei criterii: 1. caracterizarea faptei în dreptul naţional; 2. natura faptei; 3. natura şi gradul de gravitate ale sancţiunii care ar putea fi aplicată persoanei în cauză. Se reţine deci că modul de definire a faptelor prin dreptul intern are o valoare relativă, esenţială fiind natura faptei şi a sancţiunii. În consecinţă, Curtea constată că gravitatea sancţiunii impuse prin procesul-verbal de constatare şi sancţionare determină aplicabilitatea prevederilor art. 23 alin. (12) din Constituţie.Cu referire la faptul că art. 23 din Constituţie nu ar fi aplicabil decât exclusiv persoanelor fizice, Curtea constată că alineatul 12 al acestui text constituţional se referă la legalitatea incriminării, principiu aplicabil atât cu privire la persoanele fizice, cât şi la cele juridice. Acceptând teza potrivit căreia principiul nulla poena sine lege se aplică numai persoanelor fizice, s-ar ajunge la situaţia ca persoanele juridice să poată fi sancţionate penal în lipsa unui text legal incriminator, ceea ce este inadmisibil. În consecinţă, Curtea nu poate reţine că textul constituţional al art. 23 alin. (12) vizează exclusiv persoanele fizice.II. În ceea ce priveşte susţinerile autorului excepţiei, Curtea constată că acestea sunt neîntemeiate. Faptul că textul legal criticat instituie în sarcina Consiliului Concurenţei competenţa de a adopta instrucţiuni prin care, în funcţie de gravitatea şi durata faptei, se determină în concreto nivelul cuantumului amenzilor contravenţionale nu încalcă textul constituţional invocat. Legiuitorul a apreciat că, dat fiind cuantumurile mari ale amenzilor prevăzute de lege (amenzi de până la 1% şi 10% din cifra de afaceri în cazul încălcării art. 50, respectiv art. 51 din lege), instrucţiunile aprobate de Consiliul Concurenţei vor stabili criterii şi niveluri obiective ale valorii sancţiunilor ce pot fi aplicate.A prevedea în sarcina unui inspector de concurenţă stabilirea cuantumului unei sancţiuni contravenţionale de până la 1% sau 10%, după caz, din cifra de afaceri a unui agent economic înseamnă a lăsa loc la arbitrariu şi subiectivism; prin urmare, măsura legală contestată, în sine, constituie o garanţie în sensul că nivelul sancţiunilor aplicate ţin cont de anumite criterii obiective şi raţionale. Norma juridică contestată este clară, previzibilă şi accesibilă, însă nemulţumirea autorului excepţiei, în realitate, nu vizează textul criticat, ci mai degrabă contestă realitatea, obiectivitatea criteriilor şi cuantumurile amenzilor stabilite în instrucţiuni.Stabilirea unor sancţiuni contravenţionale disproporţionate în raport cu fapta săvârşită prin instrucţiunile Consiliului Concurenţei reprezintă o altă chestiune, care excedează competenţei Curţii Constituţionale, actul administrativ în cauză putând fi însă contestat în faţa instanţelor de contencios administrativ.În final, Curtea reţine că ridicarea la rang de lege a gradării pe tranşe a sancţiunilor cuprinse în instrucţiuni este o problemă de oportunitate legislativă, şi nu o chestiune de constitu ţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 52 din Legea concurenţei nr. 21/1996, excepţie ridicată de Societatea Comercială SPAR – S.R.L. Arad în Dosarul nr. 9.586/55/2008 al Tribunalului Arad – Secţia de contencios administrativ şi fiscal, litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Benke Karoly––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește