DECIZIE nr. 1.357 din 21 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 2, 5, 9,11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMaria Bratu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Seraphina Ivona Fulicea, Ion Mihnea Alexandru Romalo, Gilles Maurice Marie Bragadir, Irene Jaqueline Marie Lodin de Lepinay, Şerban George Costandaky, Sabine Anne-Marie Dioudonnat, Helene Yvonne Germaine Bragadir Davis şi Nicolas Andre Bragadir în Dosarul nr. 43.485/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.La apelul nominal se prezintă avocatul Anca Ghencea, pentru Seraphina Ivona Fulicea, Ion Mihnea Alexandru Romalo, Gilles Maurice Marie Bragadir, Irene Jaqueline Marie Lodin de Lepinay, Sabine Anne-Marie Dioudonnat, Helene Yvonne Germaine Bragadir Davis şi Nicolas Andre Bragadir, având împuternicire avocaţială depusă la dosar. Pentru Şerban George Costandaky se prezintă avocata Cristiana I. Stoica, cu împuternicire avocaţială depusă la dosar.Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 748D/2010 şi nr. 1.053D/2010, având în vedere obiectul excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de Societatea Comercială "Flamingo Fun Club" – S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 44.192/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială şi de R.A.D.E.F. "România Film" în Dosarul nr. 687/64/2009 al Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Părţile prezente nu se opun conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 748D/2010 şi nr. 1.053D/2010 la Dosarul nr. 654D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul apărătorilor părţilor prezente care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate pentru motivele invocate în faţa instanţei de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 şi ca neîntemeiată a prevederilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din aceeaşi lege, arătând că aceeaşi soluţie cu privire la constituţionalitatea textelor de lege criticate în prezenta cauză a fost pronunţată de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 269/2010.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 26 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 43.485/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. II pct.1 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia”.Excepţia a fost ridicată de Seraphina Ivona Fulicea, Ion Mihnea Alexandru Romalo, Gilles Maurice Marie Bragadir, Irene Jaqueline Marie Lodin de Lepinay, Şerban George Costandaky, Sabine Anne-Marie Dioudonnat, Helene Yvonne Germaine Bragadir Davis şi Nicolas Andre Bragadir.Prin Încheierea din 17 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 44.192/3/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "articolului unic pct. 8 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr.328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr.39/2005 privind cinematografia, cu referire la punctele 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 ale art. II”, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flamingo Fun Club” – S.R.L. din Piteşti.Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 687/64/2009, Curtea de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "pct. 8 (art. II punctele 1, 2, 5, 9, 11 şi 12) din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia”, excepţie ridicată de R.A.D.E.F. „România Film”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile din lege criticate sunt neconstituţionale pentru următoarele motive, redate în ordinea invocării lor:– contravin art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, deoarece prin această măsură statul a intervenit în favoarea unei părţi, prin transferul bunului în patrimoniul altei persoane juridice, ceea ce face ca demersul lor juridic să fie inutil. De asemenea, se consideră că textul de lege criticat contravine art. 21 alin. (1)-(3) din Constituţie, art. 44 alin. (1) şi (2) şi art. 136 alin. (5) din Constituţie, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale, întrucât, deşi au câştigat un drept printr-o hotărâre irevocabilă, nu îl pot valorifica, deoarece bunul nu mai există în patrimoniul persoanei obligate să îl restituie;– dispun trecerea din proprietatea privată a statului în proprietatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale a unor bunuri imobile şi mobile, fără ca acestea să fie declarate ca fiind bunuri de uz sau de interes public local, încălcând astfel dispoziţiile art. 136 alin. (2) din Constituţie şi prevederile Legii nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, care „nu prevede nicio modalitate de trecere a unui bun din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţii administrativ-teritoriale”, ceea ce prevede, în schimb, Legea nr. 303/2008;– "nu există şi nu poate exista, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 213/1998, un domeniu public sau privat al autorităţiiadministrativ teritoriale”, astfel cum prevede „art. II pct. 9 din Legea nr. 303/2008„, şi nici subiectul de drept public determinat de „sectoarele municipiului Bucureşti”, deoarece unităţile administrativ-teritoriale menţionate în art. 136 alin. (2) din Constituţie reprezintă, potrivit art. 21 din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, „comuna, oraşul şi judeţul”;– contravin principiului autonomiei locale, statuat de art. 120 alin. (1) din Constituţie, deoarece "consiliul local al unităţii administrativ-teritoriale beneficiare este obligat să îşi însuşească, prin hotărâre, preluarea unui bun, în proprietate publică, doar pe baza voinţei primarului şi a reprezentantului Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România-Film», exprimată prin intermediul unui simplu protocol";– contravin art. 136 alin. (4) din Constituţie, potrivit căruia "Bunurile proprietate publică sunt inalienabile[…]". Astfel, cu toate că prin art. II pct. 1 din legea criticată sălile şi grădinile de spectacol cinematografic sunt trecute din domeniul privat al statului în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale, iar prin pct. 9 al aceluiaşi articol se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în temeiul acestor prevederi legale din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi, totuşi, la pct. 11, se dispune că autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea titularului contractului de închiriere a respectivului imobil. Cu privire la bunurile mobile rezultate prin investiţiile contractantului, se arată că, "deşi pct. 1 al art. II din Legea nr. 303/2008 dispune că bunurile mobile trec în domeniul public, la pct. 2 al aceluiaşi articol se arată că aceste bunuri trec, în acelaşi timp, şi în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora”. Se realizează astfel o naţionalizare, un transfer silit de proprietate care operează din patrimoniul Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor „România Film”, ceea ce reprezintă o încălcare a dispoziţiilor art. 44 alin. (1) din Constituţie;– Legea nr. 303/2008 a fost adoptată cu încălcarea art. 76 alin. (1) din Constituţie, deoarece prevederile art. II din Legea nr. 303/2008 au fost introduse şi adoptate în Camera Deputaţilor, după ce legea fusese dezbătută şi adoptată în Senat ca primă Cameră sesizată, iar la adoptarea legii nu a fost întrunit cvorumul necesar, respectiv votul majorităţii fiecărei Camere, ci votul majorităţii membrilor prezenţi, necesar adoptării legilor ordinare.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială consideră că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, întrucât legiuitorul poate să reglementeze transmiterea unor bunuri din domeniul privat al statului în domeniul public şi/sau privat al unităţilor administrativteritoriale locale. Potrivit art. 136 alin. (1) din Constituţie, proprietatea este publică sau privată, iar în calitate de proprietar, statul are dreptul, prin organele sale competente, să afecteze unei utilităţi publice sau locale oricare dintre bunurile pe care le deţine în proprietate privată, în speţă sălile şi grădinile de spectacol cinematografic. Dreptul de administrare a unor astfel de bunuri conferă titularului doar un drept de posesie şi folosinţă în scopul pentru care au fost atribuite.Curtea de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prevederile pct. 8 (art. II pct. 11 şi 12) din Legea nr. 303/2008 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) şi art. 136 alin. (4), iar prevederile pct. 8 (art. II pct. 1) din aceeaşi lege sunt neconstituţionale în raport cu art. 1 alin. (5) din Constituţie, în măsura în care se interpretează în sensul că aceste consilii locale ale sectoarelor municipiului Bucureşti ar avea în privinţa administrării domeniului public sau privat al municipiului alte atribuţii decât cele date prin hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că excepţia referitoare la prevederile art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al art. unic din Legea nr. 303/2008 este neîntemeiată. Invocă în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.217/2008. În ceea ce priveşte excepţia referitoare la prevederile art. II pct. 2, 11 şi 12 din aceeaşi lege, arată că este inadmisibilă, întrucât Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 269/2010, a statuat că aceste prevederi de lege sunt neconstituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, susţinerile părţilor prezente, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierile de sesizare, îl constituie prevederile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia.Analizând prevederile de lege criticate, Curtea constată că, în realitate, obiectul acesteia îl constituie, din examinarea succesiunii actelor normative în materie, dispoziţiile art. II pct. 1, 2, 5, 9, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 649 din 27 iulie 2006. Aceste texte au fost modificate şi completate prin art. II pct. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 120 din 15 februarie 2008, astfel cum dispoziţiile art. II pct. 1 din această ordonanţă au fost, la rândul lor, modificate şi completate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, lege publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 894 din 30 decembrie 2008. Textele legale criticate au următorul conţinut:"Art. II. – 1. La data intrării în vigoare a prezentei legi, sălile şi grădinile de spectacol cinematografic, prevăzute în anexa nr. 1 la Ordonanţa Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 328/2006, cu modificările şi completările ulterioare, aflate în domeniul privat al statului şi în administrarea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România Film», împreună cu terenurile şi bunurile mobile aferente, trec în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale locale, comunale, orăşeneşti, municipale şi al sectoarelor municipiului Bucureşti, după caz, şi în administrarea consiliilor locale respective.2. Bunurile mobile aflate în inventarul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic trec în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale locale şi în administrarea consiliilor locale ale acestora.[…]5. Punerea în aplicare a dispoziţiilor pct. 1-4 se face pe baza unui protocol încheiat între primarul unităţii administrativteritoriale beneficiare şi reprezentantul mandatat de către conducerea Regiei Autonome de Distribuţie şi Exploatare a Filmelor «România Film», în acest scop, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. Protocolul încheiat va fi asumat de către consiliile locale respective prin hotărâre.[…]9. Prin derogare de la dispoziţiile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, cu modificările şi completările ulterioare, se interzice autorităţilor administraţiei publice locale trecerea imobilelor preluate în baza prezentei legi din domeniul public în domeniul privat al respectivelor autorităţi administrativ-teritoriale.[…]11. În cazul sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic care la data preluării fac obiectul unui contract de închiriere ce prevede în mod expres obligativitatea difuzării de film cinematografic, autorităţile administraţiei publice locale pot iniţia procedura de privatizare în favoarea contractantului, în baza dispoziţiilor Legii nr. 346/2004 privind stimularea înfiinţării şi dezvoltării întreprinderilor mici şi mijlocii, cu modificările şi completările ulterioare, dacă difuzarea de film cinematografic s-a făcut constant şi au fost respectate toate clauzele contractuale.12. În termen de maximum 30 de zile de la preluarea sălilor şi grădinilor de spectacol cinematografic, în baza prezentei legi, beneficiarii contractelor de închiriere pot să notifice intenţia de cumpărare consiliului local al autorităţii administrativ-teritoriale respective, cu respectarea prevederilor în vigoare. […]"În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat şi alin. (5) care consacră supremaţia Constituţiei, art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 73 alin. (3) lit. m) conform cărora regimul juridic general al proprietăţii şi al moştenirii se reglementează prin lege organică, art. 76 alin. (1) potrivit căruia "Legile organice (…) se adoptă cu votul majorităţii membrilor fiecărei Camere", art. 120 alin. (1) referitor la principiul autonomiei locale şi art. 136 – "Proprietatea".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că asupra dispoziţiilor legale criticate s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 269 din 16 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 265 din 23 aprilie 2010, şi Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008. Cu acele prilejuri, instanţa de contencios constituţional a constatat că prevederile art. II pct. 2 (în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol cinematografic), pct. 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006 sunt neconstituţionale. Prin aceeaşi decizie a respins excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din aceeaşi lege.Întrucât prevederile art. II pct. 2, 11 şi 12 au fost declarate neconstituţionale (în măsura în care se referă la bunurile mobile, proprietate a persoanelor fizice sau a persoanelor juridice de drept privat, aflate în inventarul sălilor şi al grădinilor de spectacol cinematografic) prin decizia menţionată şi având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea urmează să respingă ca devenită inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006.Referitor la dispoziţiile art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006, Curtea, prin Decizia nr. 1.217 din 12 noiembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 808 din 3 decembrie 2008, a reţinut că dispoziţiile art. II pct. 1 din legea criticată corespund exigenţelor impuse de art. 44 alin. (1), (2) şi (3) din Constituţie. Dispoziţiile art. II pct. 5 din lege reglementează modalitatea practică prin care unitatea administrativ-teritorială preia în proprietate publică şi spre administrare bunurile mobile şi imobile prevăzute la pct. 1-4 din actul normativ criticat, fără ca prin aceasta să se poată susţine încălcarea principiului autonomiei locale, prevăzut de art. 120 alin. (1) din Constituţie. În sfârşit, dispoziţiile art. II pct. 9, de asemenea criticate, interzic autorităţilor administraţiei publice locale trecerea respectivelor bunuri imobile din domeniul public în domeniul lor privat. Or, aceasta este o măsură menită să asigure respectarea principiului inalienabilităţii proprietăţii publice.Avându-se în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză. Astfel, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006 urmează să fie respinsă ca neîntemeiată.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca devenită inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 2, 11 şi 12 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Flamingo Fun Club” – S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 44.192/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială şi de R.A.D.E.F. „România Film” în Dosarul nr. 687/64/2009 al Curţii de Apel Braşov Secţia contencios administrativ şi fiscal.2. Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 1, 5 şi 9 din Legea nr. 328/2006, astfel cum au fost modificate prin pct. 8 al articolului unic din Legea nr. 303/2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 7/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, precum şi pentru modificarea Legii nr. 328/2006 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 39/2005 privind cinematografia, excepţie ridicată de Seraphina Ivona Fulicea, Ion Mihnea Alexandru Romalo, Gilles Maurice Marie Bragadir, Irene Jaqueline Marie Lodin de Lepinay, Şerban George Costandaky, Sabine Anne-Marie Dioudonnat, Helene Yvonne Germaine Bragadir Davis şi Nicolas Andre Bragadir în Dosarul nr. 43.485/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie, de Societatea Comercială „Flamingo Fun Club” – S.R.L. din Piteşti în Dosarul nr. 44.192/3/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială şi de R.A.D.E.F. „România Film” în Dosarul nr. 687/64/2009 al Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește