DECIZIE nr. 1.356 din 13 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorMarieta Safta – prim-magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rodica Creţu, Niţa Lupaşcu şi Elisabeta Lungu în Dosarul nr. 2.099/110/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Arată că, anterior sesizării Curţii Constituţionale în prezenta cauză, a fost pronunţată Decizia nr. 303/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 10 aprilie 2009, prin care Curtea a admis excepţia de neconstituţionalitate a aceloraşi dispoziţii din Codul de procedură civilă, în raport de critici similare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 11 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.099/110/2008, Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rodica Creţu, Niţa Lupaşcu şi Elisabeta Lungu în cadrul recursului având ca obiect anulare act.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate, sancţionând cu nulitatea absolută depunerea apelului la o altă instanţă decât aceea a cărei hotărâre se atacă, apar ca un formalism inacceptabil de rigid, de natură să afecteze grav efectivitatea exercitării căii de atac şi să restrângă nejustificat accesul liber la justiţie. Sancţiunea este cu atât mai nejustificată cu cât eroarea depunerii apelului la însăşi instanţa competentă să judece apelul ori la altă instanţă decât aceea a cărei hotărâre se atacă este imputabilă nu numai apelantului, ci şi magistratului sau funcţionarului care primeşte cererea de apel greşit îndreptată, deşi are posibilitatea să-l îndrume în cauză în sensul prevăzut de lege. Pe de altă parte, instituirea sancţiunii nulităţii pentru neîndeplinirea cerinţei prevăzute de textul analizat – de cele mai multe ori din eroare, din ignoranţă sau din alte motive, neimputabile apelantului – îl lipseşte pe acesta, fără o justificare rezonabilă, de posibilitatea de a examina, pe calea apelului, susţinerile sale întemeiate privind modul eronat, eventual abuziv, prin care s-a soluţionat, prin hotărârea atacată, litigiul în care este parte.Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 288 alin. 2 din Codul de procedură civilă, care, la data sesizării Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate, aveau următorul cuprins: "Apelul se depune la instanţa a cărei hotărâre se atacă, sub sancţiunea nulităţii." Din examinarea susţinerilor autorilor excepţiei, Curtea constată că criticile formulate vizează teza finală a textului de lege menţionat.Astfel fiind, potrivit jurisprudenţei sale, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din Codul de procedură civilă.Textele constituţionale invocate în motivarea excepţiei sunt cele ale art. 21 – Accesul liber la justiţie, ale art. 24 – Dreptul la apărare, ale art. 126 – Instanţele judecătoreşti şi ale art. 129 – Folosirea căilor de atac. Se invocă, de asemenea, dispoziţiile art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un recurs efectiv.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, anterior sesizării cu excepţia de neconstituţionalitate invocată în cauză, a admis excepţia de neconstituţionalitate a aceluiaşi text de lege, formulată în raport de aceleaşi dispoziţii constituţionale şi motivată similar, constatând în acest sens, prin Decizia nr. 303 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 10 aprilie 2009 (ulterior sesizării Curţii în prezenta cauză), că dispoziţiile art. 288 alin. 2 teza finală, „sub sancţiunea nulităţii”, din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale.Astfel fiind, şi având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Nu pot face obiectul excepţiei prevederile constatate ca fiind neconstituţionale printr-o decizie anterioară a Curţii Constituţionale”, excepţia de neconstituţionalitate urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 288 alin. 2 teza finală, "sub sancţiunea nulităţii", din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Rodica Creţu, Niţa Lupaşcu şi Elisabeta Lungu în Dosarul nr. 2.099/110/2008 al Curţii de Apel Bacău – Secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANPrim-magistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește