DECIZIE nr. 1.355 din 21 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^7 alin. (9) şi art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (7) şi art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Megani” – S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, arată că acestea au fost abrogate, soluţia legislativă nefiind preluată de noul text, astfel că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, reprezentantul Ministerului Public arată că soluţia legislativă conţinută de acestea a fost preluată de către dispoziţiile art. 206^7 alin. (9), excepţia de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.210/315/2008, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (7) şi art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Megani” – S.A. din Târgovişte.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine că textele criticate contravin prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 şi art. 135 alin. (2) din Constituţie. În esenţă, arată că "libertatea economică garantată persoanei nu se conciliază cu aplicarea unor sancţiuni fiscale inhibitorii", statul român abătându-se "de la obligaţia constituţională de a crea cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie". Antrepozitarul, căruia i-a fost revocată autorizaţia, este pus în situaţia de a plăti anticipat acciza pentru stocurile de produse accizabile deţinute la data revocării, iar pentru comercializarea acestor stocuri este obligat să ceară acordul autorităţii fiscale competente, ceea ce contravine prevederilor art. 1 alin. (3), art. 45 şi art. 135 alin. (2) din Constituţie.Tribunalul Dâmboviţa – Secţia civilă arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile art. 192 alin. (7) şi art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal au fost abrogate, în mod expres, prin dispoziţiile art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009. Or, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare. Având în vedere dispoziţiile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, se arată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (7) şi art. 185 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal este inadmisibilă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare sunt dispoziţiile art. 185 alin. (12) şi ale art. 192 alin. (7) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003.Prin art. III alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 13 octombrie 2009, dispoziţiile art. 185 alin. (12) şi ale art. 192 alin. (7) au fost abrogate. Ordonanţa de urgenţă a fost aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 76/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 11 mai 2010.Soluţia legislativă cuprinsă de aceste dispoziţii a fost preluată, parţial, în art. 206^7 alin. (9) şi art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.Astfel, Curtea se va pronunţa asupra excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^7 alin. (9) şi art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal.Textele art. 185 alin. (12) şi ale art. 192 alin. (7) aveau următorul conţinut:– Art. 185 alin. (12): "Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc – materii prime, semifabricate, produse finite – numai cu acordul autorităţii fiscale competente, în condiţiile prevăzute de norme.";– Art. 192 alin. (7): "În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă şi care este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care se revocă ori se anulează autorizaţia, acciza devine exigibilă la data comunicării revocării sau anulării autorizaţiei pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.";Textele criticate au în noua formulare următorul conţinut:– Art. 206^7 alin. (9): "În cazul unui produs accizabil, pentru care acciza nu a fost anterior exigibilă, se consideră eliberare pentru consum atunci când produsul accizabil este depozitat într-un antrepozit fiscal pentru care s-a revocat ori s-a anulat autorizaţia. Acciza devine exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, pentru produsele accizabile ce pot fi eliberate pentru consum.";– Art. 206^28 alin. (12): "Antrepozitarii autorizaţi, cărora le-a fost suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţin stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, pot valorifica produsele înregistrate în stoc – materii prime, semifabricate, produse finite -, în condiţiile prevăzute de normele metodologice."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale sunt invocate prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) Statul român, art. 45 – Libertatea economică şi art. 135 alin. (2) – Economia României.1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, anterior modificării survenite prin intermediul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009, antrepozitarii autorizaţi, cărora le era suspendată, revocată sau anulată autorizaţia şi care deţineau stocuri de produse accizabile la data suspendării, revocării ori anulării, puteau valorifica produsele înregistrate în stoc numai cu acordul autorităţii fiscale competente, în condiţiile prevăzute de norme. Ulterior modificării, textul nu mai prevede obligaţia antrepozitarilor autorizaţi, aflaţi în situaţia arătată, de a solicita acordul autorităţii fiscale competente pentru valorificarea produselor înregistrate în stoc, această valorificare putându-se face sub singura condiţie de a se respecta normele metodologice.Curtea constată că, în atare situaţie, critica autorului excepţiei cu privire la acest aspect a rămas fără obiect, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal devenind inadmisibilă.2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^7 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Curtea constată că aceasta nu este întemeiată. Astfel, Curtea reţine că libertatea economică reglementată de prevederile art. 45 din Legea fundamentală nu este absolută; atât accesul liber al persoanei la o activitate economică, cât şi exercitarea acestuia se desfăşoară „în condiţiile legii”. În contextul asigurării libertăţii economice, statul are obligaţia să impună reguli de disciplină economică, pe care agenţii economici trebuie să le respecte, iar legiuitorul are competenţa de a stabili sancţiunile corespunzătoare pentru nerespectarea acestora.De asemenea, Curtea constată că prevederile constituţionale ale art. 135 alin. (1), potrivit cărora economia României este economie de piaţă, bazată pe libera iniţiativă şi concurenţă, trebuie interpretate şi aplicate în concordanţă cu cele ale alin. (2) lit. a) şi b) al aceluiaşi articol, care prevăd obligaţia statului de a asigura libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, precum şi protejarea intereselor naţionale în activitatea economică.Impunerea de către stat a unui climat de disciplină economică reflectat în stabilirea de către legiuitor a momentului exigibilităţii accizelor nu contravine prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3), art. 45 şi art. 135 alin. (2), ci se circumscrie obligaţiei statului de a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară, ceea ce presupune posibilitatea statului de a reglementa orice măsuri în privinţa producerii şi comercializării produselor accizabile, inclusiv măsuri derogatorii de la regulile generale.În acest context, Curtea observă că, potrivit dispoziţiilor art. 206^5 şi 206^6 din Codul fiscal, produsele accizabile sunt supuse accizelor la momentul producerii acestora sau la momentul importului, iar acciza devine exigibilă în momentul distribuirii acestor produse pentru consum. De asemenea, în continuarea acestor dispoziţii, legiuitorul, în art. 206^7 alin. (1)-(9) din Codul fiscal, defineşte noţiunea de eliberare pentru consum. În continuare, analizând dispoziţiile art. 206^7 alin. (9) din Codul fiscal şi prin prisma celorlalte aliniate, Curtea observă că, în cazul în care pentru un antrepozit fiscal se revocă sau se anulează autorizaţia, suntem în prezenţa unor produse depozitate dar neaccizate încă, deoarece acciza nu a fost exigibilă anterior. Dacă acciza nu ar deveni exigibilă la data la care decizia de revocare a autorizaţiei de antrepozit fiscal îşi produce efectele ori la data comunicării deciziei de anulare a autorizaţiei de antrepozit fiscal, ne-am găsi în situaţia în care, deşi antrepozitarul deţine produse accizabile la care acciza nu a fost plătită, acestor produse nu li s-ar mai putea percepe acciza, ceea ce, din punct de vedere al principiilor fiscale, ar fi inadmisibil.Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. 206^7 alin. (9) din Codul fiscal sunt conforme cu cerinţele economiei de piaţă, în stadiul actual de dezvoltare a societăţii româneşti, precum şi cu regulile necesare pentru asigurarea libertăţii comerţului în ansamblul general al economiei din ţara noastră, fapt pentru care propunem respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a acestor dispoziţii ca fiind neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^28 alin. (12) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Megani” – S.A. din Târgovişte în Dosarul nr. 1.210/315/2008 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia civilă.2. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 206^7 alin. (9) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de acelaşi autor al excepţiei, în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 21 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește