DECIZIE nr. 1.350 din 19 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bonconfection” – S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 1.488/239/2009 al Judecătoriei Hârlău.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 9 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.488/239/2009, Judecătoria Hârlău a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de petenta Societatea Comercială „Bonconfection” – S.R.L. din Botoşani într-o cauză având ca obiect anularea unui proces-verbal de contravenţie.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare, deoarece contravenientul nu are posibilitatea să îşi construiască o apărare eficientă, existând un evident dezechilibru între poziţia procesuală a organului constatator şi poziţia procesuală a contravenientului, motiv pentru care majoritatea plângerilor sunt respinse de instanţele de judecată. Astfel, art. 31 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 prevede că împotriva procesului-verbal de contravenţie se poate face plângere, însă plângerea părţii vătămate poate privi doar despăgubirea, iar plângerea persoanei căreia îi aparţin bunurile confiscate poate privi doar măsura confiscării. Totodată, art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementează procedura de soluţionare a plângerii, impunând un anumit mod de administrare a probelor, precum şi de analizare a sancţiunii aplicate.Judecătoria Hârlău consideră că textele de lege criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale privind garantarea dreptului la apărare, de care petentul poate beneficia fără nicio îngrădire.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Textele legale criticate au următorul conţinut:– Art. 31: "(1) Împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiei şi de aplicare a sancţiunii se poate face plângere în termen de 15 zile de la data înmânării sau comunicării acestuia.(2) Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce priveşte despăgubirea, iar cel căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce priveşte măsura confiscării."; … – Art. 34: "(1) Instanţa competentă să soluţioneze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.(2) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluţionat plângerea poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, la secţia contencios administrativ a tribunalului. Motivarea recursului nu este obligatorie. Motivele de recurs pot fi susţinute şi oral în faţa instanţei. Recursul suspendă executarea hotărârii." … Autorul excepţiei consideră că dispoziţiile de lege menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că dreptul la apărare, ca drept fundamental consacrat de art. 24 din Constituţie, se referă, în sens larg, la totalitatea drepturilor şi regulilor procedurale ce permit părţilor să se apere, prin dovedirea nevinovăţiei lor, şi să conteste acuzele ce li se aduc. Art. 31-34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 reglementează procedura de contestare a procesului-verbal de contravenţie. Or, contrar susţinerilor autorului excepţiei, Curtea constată că textele de lege criticate dau expresie prevederilor constituţionale care consacră dreptul la apărare şi accesul liber la justiţie, stabilind posibilitatea părţii vătămate prin procesul-verbal de contravenţie de a face plângere în ceea ce priveşte despăgubirile, respectiv a celui căruia îi aparţin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, în ceea ce priveşte măsura confiscării. Totodată, instanţa de judecată ascultă pe cel care a făcut plângerea şi pe celelalte persoane citate, dacă aceştia s-au prezentat, administrează „orice alte probe prevăzute de lege”, necesare în vederea verificării legalităţii şi temeiniciei procesului-verbal, şi hotărăşte asupra sancţiunii, despăgubirii stabilite, precum şi asupra măsurii confiscării.Prin urmare, Curtea constată că atât contravenientul, cât şi partea vătămată ori persoana căreia îi aparţin bunurile confiscate beneficiază de toate garanţiile dreptului la un proces echitabil şi ale dreptului la apărare.Cât priveşte celelalte aspecte invocate de autorul excepţiei de neconstituţionalitate referitoare la motivele respingerii plângerilor de către instanţele de judecată, Curtea constată că acestea nu reprezintă veritabile critici de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 şi art. 34 din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Bonconfection” – S.R.L. din Botoşani în Dosarul nr. 1.488/239/2009 al Judecătoriei Hârlău.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește