DECIZIE nr. 1.347 din 19 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Dumitru şi Florica Dumitru în Dosarul nr. 4.123/303/2007 (13/2010) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în această materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 4.123/303/2007 (13/2010), Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Dumitru şi Florica Dumitru într-o cauză privind soluţionarea unui recurs formulat într-o acţiune având ca obiect obligaţia de a face.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii excepţiei au susţinut, prin reprezentantul legal, în faţa instanţei de judecată, că dispoziţiile art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 sunt criticate „numai sub aspectul posibilităţii conferite de lege părţii de a ridica excepţia de nelegalitate oricând în proces, chiar şi în faza recursului”, „având în vedere şi dispoziţiile art. 22-23 din Constituţia României”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie opinează că textul de lege criticat este constituţional. Totodată, observă că articolele din Constituţie precizate în şedinţa publică de apărătorul recurenţilor, şi anume art. 22 şi 23, nu au legătură cu problema pusă în discuţie pe calea excepţiei şi constată că, "în lipsa unei motivări coerente a excepţiei în acest sens, nu reiese de ce dispoziţiile legale vizate prin excepţie ar fi de natură să aducă atingere unor drepturi şi libertăţi fundamentale".Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificate de art. I pct. 5 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007. Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 4. alin. (1): "Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepţie, din oficiu sau la cererea părţii interesate. În acest caz, instanţa, constatând că de actul administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanţa de contencios administrativ competentă şi suspendă cauza. Încheierea de sesizare a instanţei de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanţa în faţa căreia s-a ridicat excepţia de nelegalitate este instanţa de contencios administrativ competentă să o soluţioneze."Potrivit susţinerilor orale ale apărătorului autorilor excepţiei, consemnate în încheierea de sesizare, textul de lege menţionat contravine prevederilor constituţionale ale art. 22 – Dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi ale art. 23 – Libertatea individuală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că textul de lege supus controlului de constituţionalitate instituie posibilitatea contestării legalităţii unui act administrativ unilateral cu caracter individual pe calea excepţiei de nelegalitate, care poate fi ridicată oricând în cadrul unui proces, din oficiu sau la cererea părţii interesate. Autorii prezentei excepţii de neconstituţionalitate îşi raportează critica la dispoziţiile din Legea fundamentală care garantează dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi libertatea individuală. Curtea Constituţională este chemată să verifice conformitatea normelor legale ce formează obiect al excepţiei de neconstituţionalitate cu dispoziţiile sau principiile statuate prin Legea fundamentală. Or, analizând conţinutul prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că dispoziţiile constituţionale menţionate nu au incidenţă în soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. Este evidentă lipsa de legătură între textul de lege criticat şi temeiul constituţional la care autorii excepţiei de neconstituţionalitate înţeleg să facă referire, fiind pur aleatorie invocarea dispoziţiilor constituţionale care garantează dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică şi a celor privitoare la libertatea individuală, în contextul contestării constituţionalităţii unei prevederi legale care consacră instituţia excepţiei de nelegalitate a actelor administrative unilaterale cu caracter individual. Prin urmare, Curtea reţine că, în lipsa unei motivări minimale a excepţiei de neconstituţionalitate, sesizarea nu întruneşte condiţia de admisibilitate impusă de prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, întrucât simpla enumerare a unor dispoziţii constituţionale, fără a se preciza motivele pe care se întemeiază pretinsa contrarietate cu Legea fundamentală, nu satisface condiţia motivării excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 4 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Dumitru Dumitru şi Florica Dumitru în Dosarul nr. 4.123/303/2007 (13/2010) al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 octombrie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește