DECIZIE nr. 1.347 din 13 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cornu Luncii în Dosarul nr. 321/86/2010 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului nr. 4.430D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, ca neîntemeiată, apreciind că se impune menţinerea jurisprudenţei existente în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 321/86/2010, Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cornu Luncii într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea cererii de dizolvare a acestuia, formulată de Prefectul judeţului Suceava.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că dispoziţiile de lege criticate încalcă principiul constituţional al autonomiei locale. Autorul excepţiei consideră că dizolvarea unui consiliu local înainte de termen poate avea loc doar ca urmare a voinţei cetăţenilor care au ales acel consiliu, prin referendum, iar nu la solicitarea oricărei persoane interesate, de vreme ce autonomia locală presupune faptul că doar cetăţenii unei unităţi administrativ-teritoriale aleg prin vot organele administraţiei publice locale, motiv pentru care doar aceştia pot decide încetarea activităţii unui organ al administraţiei publice locale înainte de termen.Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând cele reţinute de Curtea Constituţională prin Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 123 din 20 februarie 2007, modificate prin Legea nr. 59/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 222 din 8 aprilie 2010, care au următoarea redactare:– Art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2): "(1) Consiliul local se dizolvă de drept sau prin referendum local. Consiliul local se dizolvă de drept:a) în cazul în care acesta nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, deşi a fost convocat conform prevederilor legale; (…) … (2) Primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale, prefectul sau orice altă persoană interesată poate să sesizeze instanţa de contencios administrativ cu privire la cazurile prevăzute la alin. (1). Instanţa analizează situaţia de fapt şi se pronunţă cu privire la dizolvarea consiliului local. Hotărârea instanţei este definitivă şi se comunică prefectului." … În opinia autorului excepţiei, sunt nesocotite prevederile din Legea fundamentală cuprinse la art. 120 alin. (1), care menţionează autonomia locală ca principiu pe care se întemeiază administraţia publică din unităţile administrativ-teritoriale, şi la art. 121 referitor la autorităţile comunale şi orăşeneşti.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 12 ianuarie 2010, Curtea a observat că prevederile art. 55 alin. (1) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, care enumeră condiţiile în care consiliile locale se dizolvă de drept, reprezintă o concretizare a dispoziţiilor art. 121 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora consiliile locale şi primarii funcţionează, în condiţiile legii, ca autorităţi administrative autonome şi rezolvă treburile publice din comune şi din oraşe. De aceea, activitatea consiliilor locale trebuie să se circumscrie regulilor pe care legiuitorul le-a edictat în vederea creării cadrului legal de funcţionare a acestora.În plus, în continuarea acestei idei, Curtea reţine că dizolvarea de drept a consiliului local, atunci când nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, constituie o sancţiune pentru inactivitatea acestuia, instituită în scopul de a evita paralizarea activităţii autorităţilor administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală şi se rezolvă treburile publice în comune şi oraşe. Or, din această perspectivă, prevederile de lege criticate nu numai că nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, oferă mijloacele concrete prin care acestea capătă eficienţă. De altfel, similar raţiunii care a stat la baza edictării cazului de dizolvare de drept prevăzut la lit. b) din art. 55 alin. (1) din Legea nr. 215/2001, constând în faptul că în 3 şedinţe consecutive consiliul local nu a reuşit să adopte nicio hotărâre, şi ipoteza cuprinsă la lit. a) din acelaşi text de lege a impus instituirea unei sancţiuni pentru neîndeplinirea rolului constituţional al acestei autorităţi administrative autonome, stabilit prin art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 13 din 18 ianuarie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 4 aprilie 2011). În acest context, apare pe deplin justificată reglementarea unor cazuri de dizolvare de drept a consiliului local, în plus faţă de modalitatea dizolvării ca urmare a unui referendum local, prin care comunitatea îşi exprimă în mod liber voinţa cu privire la funcţionarea consiliului local într-o anumită componenţă.Faptul că, alături de anumite subiecte de drept precizate în cuprinsul dispoziţiilor art. 55 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, orice persoană interesată poate sesiza instanţa competentă în vederea constatării intervenirii vreunuia dintre cazurile în care consiliul local se dizolvă de drept, nu este de natură să aducă atingere principiului autonomiei locale. Întrucât situaţiile ce se pot constitui în cazuri de dizolvare de drept a consiliului local constituie impedimente obiective în funcţionarea optimă a acestuia, remedierea disfuncţionalităţilor reprezintă o chestiune de ordine publică ce trebuie semnalată într-un interval de timp cât mai scurt, astfel încât comunitatea locală să nu fie afectată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 55 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) din Legea administraţiei publice locale nr. 215/2001, excepţie ridicată de Consiliul Local al Comunei Cornu Luncii în Dosarul nr. 321/86/2010 al Curţii de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește