DECIZIE nr. 1.345 din 13 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Antonia Constantin.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lucky Star Impex C amp;C” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 47.025/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.240D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care precizează că aspectul invocat de autorul excepţiei referitor la modul de comunicare a citaţiei şi a actelor de procedură ţine de instanţa de fond, iar dispoziţiile legale criticate au mai fost analizate în raport cu prevederile constituţionale menţionate. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi menţinere a jurisprudenţei în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 7 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 47.025/3/2009, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lucky Star Impex C amp;C” – S.R.L. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unei cereri de deschidere a procedurii insolvenţei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că prin efectul dispoziţiilor legale criticate nu a avut parte de un proces în care să poată formula şi susţine apărarea, neavând cunoştinţă de termenul de judecată, nu a avut posibilitatea să depună contestaţie, concluzii scrise în susţinerea apărării cauzei şi nu a avut cunoştinţă de întâmpinarea reclamantei. De asemenea, autorul arată că este neconstituţională numirea administratorului judiciar fără ca asociaţii şi administratorul societăţii să aibă cunoştinţă de acest lucru şi de existenţa litigiului aflat pe rolul instanţei de judecată.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VII-a comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât prin dispoziţiile art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 nu se încalcă dreptul la apărare al debitorului sau dreptul de proprietate, ci, din contră, aceste drepturi sunt respectate prin acordarea posibilităţii debitorului să formuleze contestaţie în care să invoce excepţii şi apărări, să solicite obligarea creditorului la consemnarea unei cauţiuni, iar faptul că, în urma analizării fondului cererii, se constată că debitorul este în insolvenţă, deschizându-se procedura insolvenţei, nu înseamnă că se încalcă dreptul la apărare sau dreptul de proprietate. Cu privire la art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, apreciază că aceste dispoziţii respectă dreptul la apărare al părţilor, existând posibilitatea acordării unui termen pentru pregătirea apărării.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Avocatul Poporului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 21 aprilie 2006, şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:– Art. 33 din Legea nr. 85/2006: „(1) În termen de 48 de ore de la înregistrarea cererii creditorului îndreptăţit să solicite deschiderea procedurii insolvenţei, judecătorul-sindic va comunică cererea, în copie, debitorului.(2) În termen de 10 zile de la primirea copiei, debitorul trebuie fie să conteste, fie să recunoască existenţa stării de insolvenţă. Dacă debitorul contestă starea de insolvenţă, iar contestaţia sa este ulterior respinsă, el nu va mai avea dreptul să solicite reorganizarea judiciară. … (3) La cererea debitorului, judecătorul-sindic îi poate obliga pe creditorii care au introdus cererea să consemneze, în termen de 5 zile, la o bancă, o cauţiune de cel mult 10% din valoarea creanţelor. Cauţiunea va fi restituită creditorilor, dacă cererea lor va fi admisă. Dacă cererea va fi respinsă, cauţiunea va fi folosită pentru a acoperi pagubele suferite de debitori. Dacă nu este consemnată în termen cauţiunea, cererea introductivă va fi respinsă. … (4) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul este în stare de insolvenţă, îi va respinge contestaţia şi va deschide, printr-o sentinţă, procedura generală, situaţie în care un plan de reorganizare poate fi formulat numai de către administratorul judiciar sau de către creditorii deţinând împreună sau separat minimum 20% din valoarea masei credale şi numai dacă aceştia îşi exprimă intenţia de a depune un plan în termenul prevăzut la art. 59 alin. (1), respectiv la art. 60 alin. (2). … (5) Dacă judecătorul-sindic stabileşte că debitorul nu este în stare de insolvenţă, respinge cererea creditorilor, care va fi considerată ca lipsită de orice efect chiar de la înregistrarea ei. … (6) Dacă debitorul nu contestă, în termenul prevăzut la alin. (2), că ar fi în stare de insolvenţă şi îşi exprimă intenţia de a-şi reorganiza activitatea, judecătorul-sindic va da o sentinţă de deschidere a procedurii generale. În cazul în care, din declaraţia debitorului, făcută până la data pronunţării sentinţei, rezultă că acesta se încadrează în una dintre categoriile prevăzute la art. 1 alin. (2) sau a mai beneficiat de reorganizare în ultimii 5 ani anteriori deschiderii procedurii, judecătorul-sindic va pronunţa o sentinţă de deschidere a procedurii simplificate. … (7) Prin sentinţa de deschidere a procedurii, judecătorul-sindic va dispune administratorului judiciar sau lichidatorului, după caz, să efectueze notificările prevăzute la art. 61."; … – Art. 34 din Legea nr. 85/2006: „Prin sentinţa de deschidere a procedurii generale, judecătorul-sindic va desemna un administrator judiciar, iar în cazul deschiderii procedurii simplificate va desemna un lichidator provizoriu. Desemnarea se va face în conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) lit. c), coroborat cu cele ale art. 19 alin. (1).”;– Art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă: "Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare, art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi art. 44 privind dreptul de proprietate privată din Constituţie, precum şi ale art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Prevederile art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate pentru critici de neconstituţionalitate similare. Astfel, prin Decizia nr. 381 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 24 mai 2007, şi Decizia nr. 1.143 din 4 decembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 889 din 27 decembrie 2007, Curtea a constatat că prevederile art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 sunt constituţionale. S-a reţinut că procedura specială a insolvenţei nu poate fi folosită în mod arbitrar, deoarece legea prevede condiţii stricte pentru introducerea cererii de deschidere a procedurii, legate de caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţelor, precum şi de starea de insolvenţă reală a debitorului. Garantarea şi ocrotirea prin lege a proprietăţii private sunt deopotrivă valabile atât în privinţa apărării intereselor legitime ale debitorilor, cât şi în privinţa promovării intereselor legitime ale creditorilor. În legătură cu acest aspect, Curtea a arătat că procedura prevăzută de textele de lege criticate a fost instituită de legiuitor tocmai ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată, modalitate prin care nu a fost încălcat dreptul de proprietate al acestuia, în condiţiile în care, în ceea ce îl priveşte, era ţinut de existenţa unor creanţe certe, lichide şi exigibile, ci s-a asigurat protecţia dreptului de proprietate al titularilor unor asemenea creanţe, drept încălcat prin refuzul de executare din partea debitorilor rău-platnici.Curtea a mai constatat că Legea nr. 85/2006 reglementează o procedură specială, instituită de legiuitor ca un mijloc de constrângere a debitorului care nu şi-a executat voluntar obligaţiile de plată. Debitorul se poate apăra faţă de orice solicitare în acest sens, beneficiind de toate mijloacele şi garanţiile procedurale legale care condiţionează desfăşurarea unui proces echitabil. Astfel fiind, atât timp cât debitorul are posibilitatea de a contesta şi a dovedi inexistenţa stării de insolvenţă, nu se poate considera că îi sunt aduse atingeri dreptului la apărare şi la un proces echitabil. Judecătorul-sindic, atunci când va constata că nu este în insolvenţă, va trebui să respingă cererea creditorului, continuând procedura numai când constată netemeinicia contestaţiei debitorului.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia pronunţată de Curte prin deciziile menţionate, precum şi considerentele care le-au fundamentat sunt valabile şi în prezenta cauză.Distinct de cele arătate mai sus, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, judecătorul-sindic comunică debitorului cererea de deschidere a procedurii insolvenţei în termen de 48 de ore de la înregistrare. Acesta are posibilitatea de a opta între acceptarea soluţiei cu privire la deschiderea procedurii insolvenţei şi propunerea unui plan de reorganizare sau contestarea soluţiei de deschidere a procedurii insolvenţei, contestare care însă nu trebuie să tindă spre o simplă tergiversare a cauzei. Dacă contestaţia va fi respinsă, un plan de reorganizare va putea fi propus de administratorul judiciar sau de către creditori. În plus, Curtea constată că sentinţa de deschidere a procedurii insolvenţei prin care este desemnat şi administratorul judiciar este un act de procedură care se comunică prin publicare în Buletinul procedurilor de insolvenţă, potrivit art. 7 alin. (1) din lege. Mai mult, potrivit alin. (3) al art. 7 din lege, comunicarea actelor de procedură anterioare deschiderii procedurii şi notificarea deschiderii procedurii se realizează conform Codului de procedură civilă, care, la art. 266 alin. 3, prevede că hotărârea se va comunică părţilor, în copie, în cazul când aceasta este necesară pentru curgerea termenului de exercitare a apelului şi recursului, într-un termen de 7 zile de la pronunţarea hotărârii.Împrejurarea că unei părţi nu i-a fost comunicată hotărârea judecătorească nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci ţine de aplicarea şi interpretarea legii, care este apanajul instanţelor de judecată şi nu intră în atribuţiile instanţei de contencios constituţional.II. Cu privire la neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, raportate la prevederile art. 21 din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, Curtea reţine că acestea nu constituie o îngrădire a accesului la justiţie şi nici nu încalcă principiile constituţionale invocate, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.Totodată, facultatea instituită pentru judecător, de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare, caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise, sau de a acorda un singur termen în acest scop, implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare. În acest sens a se vedea Decizia nr. 490 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 iulie 2006.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 şi 34 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei şi art. 156 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Lucky Star Impex C amp;C” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 47.025/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VII-a comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2011.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește