DECIZIE nr. 1.342 din 9 decembrie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dumitru Buzatu în Dosarul nr. 2.071.3/215/2007 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionale cu privire la textul de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.071.3/215/2007, Tribunalul Dolj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. 1 din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Dumitru Buzatu într-o cauză ce are ca obiect judecarea recursului formulat de acesta împotriva unei sentinţe civile prin care s-a constatat nulitatea absolută a ordinului prefectului privind stabilirea dreptului de proprietate privată asupra unor terenuri.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că înlăturarea căii de atac a apelului în procesele funciare contravine art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, întrucât creează o discriminare nejustificată între persoanele care sunt părţi în astfel de procese, pe de o parte, şi cele care sunt părţi în celelalte categorii de litigii în materia proprietăţii, decurgând din aplicarea dreptului comun ori din aplicarea Legii nr. 10/2001, pe de altă parte. Astfel, prima categorie de persoane beneficiază numai de două grade de jurisdicţie, cu toate că procesele funciare sunt la fel de complexe ca şi celelalte categorii de litigii în materia restituirii proprietăţii. Arată că se restrâng în mod arbitrar drepturile procesuale ale persoanelor implicate în procesele funciare, respectiv dreptul de exercitare efectivă a căilor de atac, fapt ce contravine şi dispoziţiilor art. 53 din Constituţie. Susţine că, pentru aceleaşi considerente, dispoziţiile de lege criticate contravin şi prevederilor art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală. Consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 contravin şi prevederilor art. 21 din Constituţie prin faptul că liberul acces la justiţie şi dreptul la un proces echitabil sunt incompatibile cu înlăturarea fazei procesuale a apelului.Tribunalul Dolj – Secţia civilă apreciază că art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 este constituţional, fiind în acord cu principiile egalităţii şi accesului liber la justiţie, consacrate de Legea fundamentală. Totodată, arată că art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie atribuie exclusiv legiuitorului stabilirea competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv de exercitare a căilor de atac.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 5 alin. (1) din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente sunt constituţionale. Arată că prevederile criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (1) şi (2), art. 53 şi art. 124 alin. (2), ci sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi particulare de exercitare a drepturilor procedurale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) din titlul XIII "Accelerarea judecăţilor în materia restituirii proprietăţilor funciare" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005. Curtea observă însă că, aşa cum rezultă din motivarea excepţiei, autorul acesteia critică doar prevederile art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005, ce au următorul conţinut: „Hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului.”Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 21 alin. (1) şi (2) relative la accesul liber la justiţie, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 124 alin. (2) potrivit căruia justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi. Totodată, consideră că textele de lege criticate contravin şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, relative la dreptul la un proces echitabil.În esenţă, critica de neconstituţionalitate constă în faptul că înlăturarea fazei procesuale a apelului în procesele funciare este de natură a încălca atât dispoziţiile constituţionale invocate, cât şi dispoziţiile privind dreptul la un proces echitabil din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile criticate sunt norme de procedură potrivit cărora hotărârile pronunţate de instanţele judecătoreşti în procesele funciare în primă instanţă sunt supuse numai recursului. Curtea constată că prin Decizia nr. 416 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 338 din 1 mai 2008, s-a mai pronunţat asupra prevederilor criticate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate, statuând că acestea sunt constituţionale.În acest sens, Curtea a reţinut că Legea fundamentală nu cuprinde dispoziţii referitoare la obligativitatea existenţei tuturor căilor de atac, ci statuează principial în art. 129 că, "împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii", iar art. 126 alin. (2) din Constituţie prevede că stabilirea competenţei instanţelor judecătoreşti şi a procedurii de judecată este prevăzută prin lege. De altfel, Curtea a statuat, în mod constant, că accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate căile de atac. Aşa fiind, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor art. 21 alin. (1) şi (2), ale art. 53 şi ale art. 124 alin. (2) din Legea fundamentală.De asemenea, Curtea a reţinut că prevederile criticate nu instituie privilegii sau discriminări pe considerente arbitrare, aşa încât acestea sunt în acord cu principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice schimbarea jurisprudenţei Curţii, cele statuate anterior îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru aceleaşi considerente, textul de lege criticat nu contravine nici prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 alin. (1) teza întâi din titlul XIII al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Dumitru Buzatu în Dosarul nr. 2.071.3/215/2007 al Tribunalului Dolj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește