DECIZIE nr. 1.336 din 11 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. 1 lit. c) şi art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 386 alin. 1 lit. c) şi art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Chelmuş în Dosarul nr. 7.332/110/2009 al Tribunalului Bacău – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.736D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 25 noiembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.332/110/2009, Tribunalul Bacău – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 386 alin. 1 lit. c) şi art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Chelmuş în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei contestaţii în anulare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 386 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală încalcă liberul acces la justiţie, principiul prezumţiei de nevinovăţie şi dreptul la apărare, deoarece textul reglementează numai cazul referitor la situaţia în care instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal. În opinia sa, trebuia să se prevadă şi posibilitatea promovării căii extraordinare de atac şi atunci când instanţa de recurs s-a pronunţat asupra cauzei de încetare a procesului penal.De asemenea, prevederile art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală încalcă dreptul la apărare, deoarece termenul de 30 de zile de la pronunţarea hotărârii nu asigură părţii posibilitatea de a lua cunoştinţă de cuprinsul hotărârii pe care o contestă, necunoscând în mod concret argumentele ce au determinat pronunţarea acesteia.Tribunalul Bacău – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 386 alin. 1 lit. c) cu denumirea marginală Cazurile de contestaţie în anulare şi art. 388 alin. 1 teza a doua cu denumirea marginală Termenul de introducere, ambele din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:– Art. 386 alin. 1 lit. c): "Împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestaţie în anulare în următoarele cazuri: […]c) când instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f)-i^1), cu privire la care existau probe în dosar;"; … – Art. 388 alin. 1 teza a doua: "Contestaţia în anulare pentru motivele arătate în art. 386 lit. a)-c) şi e) poate fi introdusă de către persoana împotriva căreia se face executarea, cel mai târziu în 10 zile de la începerea executării, iar de către celelalte părţi, în termen de 30 de zile de la data pronunţării hotărârii a cărei anulare se cere."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (11) referitor la prezumţia de nevinovăţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare.1. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 502 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 18 ianuarie 2005, Curtea Constituţională a statuat că nu se poate reţine incompatibilitatea stabilirii unui termen pentru introducerea contestaţiei în anulare cu prevederile constituţionale ale art. 24 privind dreptul la apărare. Termenul pentru introducerea contestaţiei în anulare este determinat de necesitatea aplicării şi respectării dreptului şi a garanţiilor procesuale ale părţilor, de asigurarea siguranţei şi stabilităţii raporturilor juridice, precum şi de soluţionarea într-un termen rezonabil a proceselor, fără nicio discriminare. În aceste condiţii, părţilor interesate nu li se încalcă accesul liber la justiţie atâta vreme cât pot sesiza instanţele judecătoreşti în termen legal cu cererea de revizuire, iar partea care s-a adresat justiţiei în termen şi cu îndeplinirea condiţiilor legale are posibilitatea să îşi exercite neîngrădit dreptul la apărare în tot cursul procesului.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă, motiv pentru care excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală urmează a fi respinsă ca neîntemeiată.2. Examinând dosarul în care a fost invocată excepţia, este de observat că instanţa de fond, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) coroborat cu art. 10 lit. c) din Codul de procedură penală, a achitat inculpatul pe motiv că fapta nu a fost săvârşită de acesta. Ulterior, instanţa de recurs a casat sentinţa pronunţată în fond şi, reţinând cauza spre rejudecare, a dispus condamnarea inculpatului, întrucât, dimpotrivă, acesta se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost cercetat.Pe cale de consecinţă, inculpatul a formulat contestaţie în anulare, cauză în care a invocat prezenta excepţie. Or, având în vedere cele de mai sus, Curtea constată că dispoziţiile art. 386 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală referitoare la cazurile de încetare a procesului penal nu au legătură cu soluţionarea fondului, întrucât împrejurarea că fapta a fost săvârşită sau nu de persoana cercetată constituie un caz de achitare, şi nu de încetare a procesului penal.Aşa fiind, Curtea constată că din această perspectivă excepţia este inadmisibilă, deoarece, potrivit dispoziţiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta decide asupra excepţiilor ce vizează dispoziţii legale care au legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului.Totodată, Curtea mai constată că, referitor la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, autorul acesteia îşi susţine criticile din perspectiva unor omisiuni legislative, fiind nemulţumit nu de conţinutul reglementărilor, ci de faptul că nu permit posibilitatea promovării căii extraordinare de atac şi atunci când instanţa de recurs s-a pronunţat asupra unei cauze de încetare a procesului penal. Aşa fiind, din această perspectivă critica este inadmisibilă, deoarece, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, aceasta se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, neputând modifica sau completa prevederile supuse controlului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 388 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Ion Chelmuş în Dosarul nr. 7.332/110/2009 al Tribunalului Bacău – Secţia penală.2. Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 386 alin. 1 lit. c) din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar al aceleiaşi instanţe.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește