DECIZIE nr. 1.333 din 9 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorOana Cristina Puică – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Robert Kalman Raduly în Dosarul nr. 5.185/197/2007 al Judecătoriei Braşov – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 28 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.185/197/2007, Judecătoria Braşov – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal. Excepţia a fost ridicată de Robert Kalman Raduly cu ocazia soluţionării unei cauze penale privind săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin stabilirea agravantei prevăzute la art. 184 alin. 4 din Codul penal, legiuitorul a instituit o discriminare între cetăţenii aflaţi în aceeaşi situaţie juridică, în sensul incriminării şi pedepsirii în mod diferit a aceleiaşi fapte săvârşite din culpă. Arată că, în condiţiile existenţei culpei, nerespectarea dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi nu mai prezintă relevanţă sub aspect subiectiv, aşa încât pedepsirea mai gravă în acest caz creează în mod nejustificat o discriminare.Judecătoria Braşov – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal sunt constituţionale, întrucât nu aduc nicio atingere principiului constituţional al egalităţii în drepturi.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 184 alin. 2 (modificate prin Legea nr. 169 din 10 aprilie 2002 privind modificarea şi completarea Codului penal, a Codului de procedură penală şi a unor legi speciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 261 din 18 aprilie 2002) şi alin. 4 din Codul penal, având următorul cuprins: „Dacă fapta a avut vreuna din urmările prevăzute la art. 182 alin. 1 sau 2, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau amenda.[…] Fapta prevăzută în alin. 2 dacă este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere arătate în alineatul precedent se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani."În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal au mai fost supuse controlului instanţei de contencios constituţional, prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Legea fundamentală şi cu motivări similare. Astfel, prin Decizia nr. 653 din 5 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 903 din 7 noiembrie 2006, Curtea a reţinut că dispoziţiile art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal reglementează două modalităţi normative agravante ale infracţiunii de vătămare corporală din culpă şi dau expresie voinţei legiuitorului de a sancţiona mai aspru această infracţiune, atunci când fapta incriminată a avut ca urmare o vătămare a integrităţii corporale sau a sănătăţii care necesită pentru vindecare îngrijiri medicale mai mult de 60 de zile, dacă fapta a avut drept consecinţă pierderea unui simţ sau organ, încetarea funcţionării acestora, o infirmitate permanentă fizică ori psihică, sluţirea, avortul ori punerea în primejdie a vieţii persoanei, respectiv când fapta care a avut aceste consecinţe este urmarea nerespectării dispoziţiilor legale sau a măsurilor de prevedere pentru exerciţiul unei profesii sau meserii ori pentru îndeplinirea unei anume activităţi. Aceste prevederi legale nu aduc nicio atingere principiului egalităţii în drepturi, câtă vreme se aplică, fără nicio discriminare, tuturor persoanelor care au săvârşit fapta prevăzută de legea penală, cu consecinţele şi în împrejurările stabilite de lege. De altfel, prin Decizia nr. 127 din 18 martie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 449 din 19 mai 2004, Curtea a statuat că art. 16 din Constituţie vizează egalitatea în drepturi între cetăţeni în ceea ce priveşte recunoaşterea în favoarea acestora a unor drepturi şi libertăţi fundamentale, nu şi identitatea de tratament juridic asupra aplicării unor măsuri, indiferent de natura lor. În felul acesta se justifică nu numai admisibilitatea unui regim juridic diferit faţă de anumite categorii de persoane, ci şi necesitatea lui.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să ducă la reconsiderarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţia, cât şi considerentele Deciziei nr. 653/2006 îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 184 alin. 2 şi 4 din Codul penal, excepţie ridicată de Robert Kalman Raduly în Dosarul nr. 5.185/197/2007 al Judecătoriei Braşov – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Oana Cristina Puică–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește