DECIZIE nr. 1.333 din 22 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice



Nicolae Cochinescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Alin Farcaş în Dosarul nr. 209/235/2009 al Judecătoriei Gherla.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, apreciază că este inadmisibilă, neîndeplinind condiţiile impuse de art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 209/235/2009, Judecătoria Gherla a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Alin Farcaş într-o cauză având ca obiect soluţionarea plângerii împotriva unui proces-verbal de constatare şi sancţionare a unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că, prin utilizarea, în cuprinsul normelor juridice criticate, a denumirii de "contravenient" pentru persoana despre care se afirmă că a săvârşit o contravenţie, se conferă justiţiabilului în procedura contravenţională semnificaţia de persoană vinovată de săvârşirea unei contravenţii, înainte ca actul de aplicare a sancţiunii contravenţionale să rămână irevocabil şi executoriu, înfrângându-se astfel prezumţia de nevinovăţie. Precizează că, în procedura contravenţională, sarcina probei este răsturnată, întrucât obligaţia de administrare a probelor nu incumbă acuzatorului, adică organului care a aplicat sancţiunea, ci contestatorului "contravenient" care trebuie să îşi dovedească nevinovăţia, fiind nesocotite în acest mod garanţiile prezumţiei de nevinovăţie recunoscute de Legea fundamentală şi aducându-se o atingere gravă exercitării dreptului la apărare şi principiului egalităţii de arme în procesul civil.Judecătoria Gherla apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât nu contravin dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 22 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Textele legale criticate fac parte din cap. II al ordonanţei, intitulat "Constatarea contravenţiei", cap. III, intitulat "Aplicarea sancţiunilor contravenţionale" şi cap. IV, intitulat "Căile de atac", iar în cuprinsul acestora sunt reglementate aspecte procedurale referitoare la cuprinsul procesului-verbal de contravenţie, condiţiile de întocmire a acestuia şi sancţiunea aplicabilă în cazul lipsei unor menţiuni, precum şi soluţionarea căilor de atac.De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 670 din 3 august 2006, astfel cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 29 iunie 2007. Aceste texte de lege au următorul cuprins:– Art. 95 alin. (2) şi (4): "(2) Avertismentul constă în atenţionarea verbală sau scrisă a contravenientului, însoţită de recomandarea de a respecta dispoziţiile legale. (…)(4) Sancţiunile contravenţionale prevăzute la alin. (1) se stabilesc şi se aplică contravenienţilor, persoane fizice ori juridice."; … – Art. 103 alin. (6) şi (7): "(6) În cazurile prevăzute la alin. (1), contravenientul este obligat să se prezinte la unitatea de poliţie pe raza căreia domiciliază, are reşedinţa sau, după caz, rezidenţa normală, în termen de 5 zile de la primirea înştiinţării scrise, pentru a preda permisul de conducere.(7) Neprezentarea contravenientului în termenul prevăzut la alin. (6), în mod nejustificat, atrage majorarea cu 30 de zile a duratei de suspendare a exercitării dreptului de a conduce, prevăzută la alin. (1) lit. a) şi b)." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 15 alin. (1) privind universalitatea drepturilor şi a obligaţiilor, ale art. 21 referitor la dreptul de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (11) care consacră prezumţia de nevinovăţie, ale art. 24 alin. (1) care garantează dreptul la apărare, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele criticate din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, cu o motivare similară şi prin raportare la aceleaşi prevederi constituţionale şi convenţionale ca şi în cauza de faţă. Prin mai multe decizii, ca, de exemplu, Decizia nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003, Decizia nr. 317 din 9 septembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 705 din 8 octombrie 2003, sau Decizia nr. 490 din 6 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 28 mai 2008, Curtea a respins excepţia ca neîntemeiată. În considerentele acestor decizii, instanţa de contencios constituţional a reţinut că utilizarea de către legiuitor a noţiunii de contravenient nu are semnificaţia înfrângerii prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie. De asemenea, Curtea a statuat că din procedura de soluţionare a plângerii împotriva procesului-verbal de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu rezultă răsturnarea sarcinii probei, ci, mai degrabă, exercitarea dreptului la apărare. Textele de lege criticate nu contravin nici dispoziţiilor constituţionale care garantează dreptul de acces liber la justiţie, iar dispoziţiile art. 15 alin. (1) din Legea fundamentală, privind universalitatea drepturilor şi obligaţiilor, nu sunt incidente în cauză.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia pronunţată în deciziile menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002, Curtea observă că autorul acesteia formulează critici identice cu cele îndreptate împotriva prevederilor din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 analizate prin deciziile amintite. Pentru identitate de raţiune, urmează ca excepţia având acest obiect să fie respinsă pentru aceleaşi motive arătate mai sus.Pentru aceste considerente, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (1) şi (7), art. 17, art. 18, art. 19 alin. (1), art. 25 alin. (1) şi (3), art. 26 alin. (3), art. 27, art. 28, art. 31, art. 33 şi art. 34 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, precum şi a prevederilor art. 95 alin. (2) şi (4) şi art. 103 alin. (6) şi (7) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 195/2002 privind circulaţia pe drumurile publice, excepţie ridicată de Alin Farcaş în Dosarul nr. 209/235/2009 al Judecătoriei Gherla.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 22 octombrie 2009.PREŞEDINTE,NICOLAE COCHINESCUMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește