DECIZIE nr. 1.322 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, în ansamblul său, şi ale art. 7 din aceasta, în special



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 6.192/233/2007 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 2.342D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, ridicată de Mihai Alexandru Stoicescu în Dosarul nr. 49.942/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea parţială de obiect a acestor cauze, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu propunerea de conexare a acestor cauze.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.342D/2009 la Dosarul nr. 2.266D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, indicând în acest sens Decizia nr. 264/2009 prin care Curtea Constituţională s-a pronunţat asupra unei excepţii cu acelaşi obiect.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Decizia civilă nr. 143 din 20 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 6.192/233/2007, Tribunalul Galaţi – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Marin Frunză într-o cauză având ca obiect "aplicare amendă civilă", aflată pe rolul Judecătoriei Galaţi, instanţă care a respins prin Încheierea din 20 noiembrie 2008 cererea de sesizare a Curţii Constituţionale cu prezenta excepţie, motivând că aceasta nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Autorul excepţiei a formulat recurs împotriva încheierii, astfel că instanţa superioară – Tribunalul Galaţi, admiţând recursul, a sesizat direct, prin decizie, Curtea Constituţională.Prin Încheierea din 23 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 49.942/3/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă.Excepţia a fost ridicată de Mihai Alexandru Stoicescu într-o cauză având ca obiect "reparare prejudiciu".În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008, în special, dar şi actul normativ în integralitatea sa, sunt neconstituţionale deoarece limitează cuantumul sumei de bani de care un justiţiabil poate beneficia în cursul unui an şi pentru că impun condiţii şi criterii exagerate, „multe, dar şi limitative, arbitrare şi sofisticate, care necesită foarte mult timp pentru îndeplinirea lor”. Astfel, justiţiabilul trebuie să precizeze cuantumul ajutorului public judiciar de care a mai beneficiat în cursul unui an, deşi acest cuantum este cunoscut doar de instanţa de judecată, de Baroul Avocaţilor şi de Ministerul Justiţiei. În plus, cererea de acordare a ajutorului public judiciar este soluţionată în camera de consiliu, fără citarea părţilor, iar împotriva încheierii de respingere nu se poate exercita calea de atac a recursului la o instanţă superioară în grad. Cererea de reexaminare are un caracter pur formal, deoarece este soluţionată de aceeaşi instanţă, care, din „spirit de colegialitate, amiciţie”, subordonare sau pentru a nu-şi recunoaşte greşeala iniţială, va pronunţa întotdeauna o soluţie de respingere. Imposibilitatea achitării taxei de timbru determină justiţiabilul, persoană vătămată, să renunţe să-şi mai apere dreptul în justiţie sau să formuleze o „corectă şi adevărată pretenţie materială în faţa instanţei civile”. Pentru toate aceste motive arătate, autorii excepţiei susţin că actul normativ încalcă dreptul la un proces echitabil, dreptul la apărare, principiul statului de drept, dreptul la o judecată dreaptă şi nepărtinitoare, principiile universalităţii şi egalităţii, dreptul privind interzicerea discriminării, dreptul accesului liber la justiţie, dreptul la un recurs efectiv la o instanţă naţională, dreptul la două grade de jurisdicţie şi dreptul la control judiciar ierarhic superior.Tribunalul Galaţi – Secţia civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.266D/2009, apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt constituţionale, acestea facilitând accesul liber la justiţie prin garantarea dreptului la apărare, dar cu respectarea condiţiilor care să dovedească starea materială precară a solicitantului ajutorului public judiciar. În plus, se arată că cererea de acordare a ajutorului public judiciar are un caracter necontencios, astfel că soluţia instanţei este pronunţată în camera de consiliu, pe baza administrării dovezilor depuse în susţinerea cererii, fără necesitatea unor dezbateri. La analizarea acestui tip de cerere se au în vedere doar condiţiile formale impuse de ordonanţa de urgenţă criticată, fără a se lua în considerare fondul cauzei în cadrul căreia s-a formulat cererea de ajutor public judiciar, aşa încât nu se justifică instituirea unui dublu grad de jurisdicţie în această materie.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimându-şi opinia în Dosarul nr. 2.342D/2009, consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă sunt constituţionale, astfel cum a statuat şi Curtea Constituţională în Decizia nr. 96/2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere până la data întocmirii raportului.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 193/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 723 din 24 octombrie 2008. Dispoziţiile art. 7 din ordonanţă, criticate în mod special, prevăd următoarele: „Ajutorul public judiciar se poate acorda, separat sau cumulat, în oricare dintre formele prevăzute la art. 6, fără a putea depăşi, în total, în cursul unei perioade de un an, suma maximă echivalentă cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare.”În opinia autorilor excepţiei, actul normativ criticat contravine dispoziţiilor art. 1, 4, 11, 15, 16, 20, 21, 24, 52, 53, 125, 126 şi 148 din Constituţia României, raportate la prevederile art. 1, 6, 13, 14 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi la cele ale art. 1-30 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă au mai fost supuse, în integralitatea lor, controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, materializat prin Decizia nr. 264 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 30 martie 2009, şi Decizia nr. 924 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 31 iulie 2009. Pentru motivele acolo arătate, Curtea a respins excepţia, reţinând, cu privire la dispoziţiile art. 7 din ordonanţă, că stabilirea unei sume maxime echivalente cu 12 salarii minime brute pe ţară la nivelul anului în care a fost formulată cererea de acordare, până la care se poate acorda, cumulat, în cursul unei perioade de un an, ajutorul public judiciar, nu este de natură să împiedice accesul liber la justiţie, exercitarea dreptului la un proces echitabil şi nici nu instituie vreo discriminare pe criterii de avere. S-a arătat, în acest sens, că „stabilirea unor limite şi condiţii privind acordarea ajutorului public judiciar a fost determinată de posibilitatea asigurării resurselor financiare publice necesare acordării ajutorului, de realizarea unei distribuiri echitabile a ajutorului în formele prevăzute la art. 6 din ordonanţă, de prevenirea exercitării abuzive a cererii de ajutor şi a prejudicierii altor categorii de persoane fizice care ar fi în nevoie de susţinere din partea statului şi l-ar solicita, fără a se îngrădi în acest mod accesul efectiv la justiţie”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar în materie civilă,în ansamblul său, excepţie ridicată de Marin Frunză în Dosarul nr. 6.192/233/2007 al Tribunalului Galaţi – Secţia civilă, şi ale art. 7 din aceasta, în special, excepţie ridicată de Mihai Alexandru Stoicescu în Dosarul nr. 49.942/3/2008 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește