DECIZIE nr. 1.321 din 2 decembrie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Kiss Marin Bobi în Dosarul nr. 4.850/211/2008 al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 18 noiembrie 2008, în prezenţa reprezentantului Ministerului Public, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea pentru data de 2 decembrie 2008.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 august 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.850/211/2008, Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Kiss Marin Bobi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că normele criticate sunt neconstituţionale, deoarece, deşi beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, inculpatul minor este obligat la executarea de îndată a sancţiunii penale aplicate de către instanţă, indiferent dacă exercită sau nu o cale de atac împotriva hotărârii prin care i s-a aplicat acea sancţiune. În plus, pe parcursul judecării căilor de atac minorul nu poate contesta în niciun fel luarea şi/sau punerea de îndată în executare a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, decât o dată cu judecarea fondului cauzei în calea de atac, iar odată pusă de îndată în executare, această măsură nu este supusă vreunui control de legalitate la anumite intervale de timp, similar cu acela prevăzut pentru măsurile preventive, menţinându-se de drept. În plus, centrele de reeducare îşi desfăşoară activitatea în temeiul Decretului nr. 545/1972, care stabileşte condiţii de executare a măsurilor educative mult mai severe decât cele prevăzute de Legea nr. 275/2006. În sfârşit, se arată că, deşi, teoretic, cu privire la minor s-a dispus în cauză punerea de îndată în libertate dacă nu este arestat în altă cauză, acesta va fi efectiv tot privat de libertate în centrul de reeducare, iar dacă exercită o cale de atac împotriva hotărârii puse de îndată în executare, va fi „internat”, pe perioade care nu pot depăşi 5 zile, într-un centru de deţinere aflat în raza de competenţă a instanţei care urmează să soluţioneze calea de atac respectivă, dacă în zonă nu există vreun centru de reeducare.Curtea de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată doar în privinţa încălcării prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1), art. 23 alin. (11) şi art. 53 alin. (2). Se arată că normele criticate încalcă egalitatea în drepturi, prezumţia de nevinovăţie şi prevederile constituţionale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, prin aceea că dau posibilitatea instanţei de a dispune punerea în executare de îndată a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare, înainte ca hotărârea să devină definitivă. Astfel, minorul căruia i s-a aplicat această măsură nu beneficiază de acelaşi tratament juridic cu alţi inculpaţi minori cărora li s-a aplicat aceeaşi măsură educativă, dar pentru care instanţa nu dispune executarea de îndată, aceasta realizându-se doar la rămânerea definitivă a hotărârii. Se lasă astfel la aprecierea instanţei ca la situaţii juridice identice să se aplice tratamente juridice diferite. Se încalcă prezumţia de nevinovăţie, deoarece inculpatul minor, obligat a executa o măsură educativă înainte ca hotărârea să rămână definitivă, este considerat ab initio vinovat, existând posibilitatea ca, prin promovarea căilor de atac, soluţia primei instanţe să fie modificată, iar inculpatului să i se fi restrâns nejustificat şi discriminatoriu (faţă de inculpaţii minori aflaţi în aceeaşi situaţie juridică) dreptul la libertate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că normele criticate sunt în concordanţă cu normele constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Internarea minorului, care au următorul conţinut: "În cazul în care s-a luat faţă de minor măsura educativă a internării într-un centru de reeducare, instanţa poate dispune, prin aceeaşi hotărâre, punerea în executare de îndată a măsurii luate. Punerea în executare se face prin trimiterea unei copii de pe hotărâre organului de poliţie de la locul unde se află minorul."Se susţine că acest text de lege încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, ale art. 23 alin. (11) privind prezumţia de nevinovăţie, ale art. 49 alin. (1) privind protecţia copiilor şi tinerilor şi ale art. 53 alin. (2) privind condiţiile restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă.Astfel, nu se poate reţine încălcarea, prin textul de lege criticat, a prevederilor art. 16 din Legea fundamentală, deoarece principiul egalităţii în faţa legii presupune un tratament juridic identic numai în situaţii egale, situaţiile în mod obiectiv diferite justificând un tratament juridic diferit. Dispoziţiile art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală dau expresie acestui principiu constituţional, reglementând posibilitatea judecătorului de a decide cu privire la oportunitatea punerii în executare de îndată a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare a minorului, în funcţie de împrejurările şi elementele specifice cauzei, şi de situaţia în care se află minorul faţă de care se dispune o asemenea măsură educativă. Această situaţie este determinată şi în temeiul referatului de evaluare, a cărui întocmire, potrivit art. 482 din Codul de procedură penală, este obligatorie în cauzele cu infractori minori, referat care are rolul de a furniza organului judiciar date privind persoana minorului şi perspectivele de reintegrare socială a acestuia.Curtea constată că este neîntemeiată şi critica privind încălcarea, prin acelaşi text de lege, a prezumţiei de nevinovăţie. Astfel, internarea într-un centru de reeducare reprezintă, potrivit dispoziţiilor procedural-penale române, o măsură educativă, iar nu o pedeapsă. Distincţia este realizată în mod expres de art. 100 alin. 1 teza întâi din Codul penal, potrivit căruia "faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură educativă ori i se poate aplica o pedeapsă". Regimul juridic al pedepselor, respectiv al măsurilor educative, conţinutul şi rolul lor sunt diferite, în acest sens statuând şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, care a reţinut, prin Decizia XXX din 16 aprilie 2007, pronunţată într-un recurs în interesul legii, că, "în timp ce pedepsele, ca sancţiuni penale, prin pronunţatul lor caracter coercitiv-represiv, au o vocaţie complexă, de constrângere, reeducare şi prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni, iar măsurile de siguranţă, lipsite de caracter represiv propriu-zis, au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea săvârşirii de fapte prevăzute de legea penală, măsurile educative care se pot lua în cazul minorului care a săvârşit o infracţiune vizează, în principal, asigurarea reeducării acestuia". Scopul măsurii internării într-un centru de reeducare îl constituie, potrivit art. 104 din Codul penal, reeducarea minorului, căruia i se asigură posibilitatea de a dobândi învăţătura necesară şi o pregătire profesională potrivit aptitudinilor sale. Posibilitatea de a se dispune executarea de îndată a acestei măsuri, înainte de a fi epuizate căile de atac împotriva hotărârii judecătoreşti prin care a fost adoptată, a fost reglementată de legiuitor tocmai în scopul asigurării unei protecţii eficiente a minorului în situaţia în care instanţa de judecată, în baza referatului de evaluare (ce cuprinde date privind: starea fizică şi profilul psihologic al minorului, dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului, mediul familial şi social în care a trăit şi s-a dezvoltat minorul, factorii care influenţează conduita minorului şi care au furnizat comportamentul infracţional al acestuia, trecutul infracţional al minorului, comportamentul minorului înainte şi după comiterea faptei) şi a împrejurărilor concrete ale cauzei, ajunge la convingerea că numai o asemenea măsură ar contribui la reeducarea minorului.De altfel, şi Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-a pronunţat în jurisprudenţa sa cu privire la existenţa, în dreptul statelor contractante, a unor dispoziţii care reglementează executarea imediată a unor anumite sancţiuni penale. Astfel, în cauza Janosevic contra Suediei din 2002, s-a reţinut că, în această situaţie, statele sunt ţinute să nu recurgă la astfel de măsuri de executare decât în limite rezonabile, pentru a se asigura un just echilibru între interesele în cauză. Or, aceste condiţii sunt asigurate în cazul normei criticate, care, aşa cum s-a arătat, reglementează o măsură educativă, cu rol de protecţie, a cărei executare de îndată este apreciată de judecător în funcţie de circumstanţele obiective ale fiecărei cauze.În sfârşit, norma criticată este în acord cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie, deoarece nu afectează regimul special de protecţie a copiilor şi tinerilor, ci constituie, aşa cum s-a arătat, o concretizare a acestui regim special de protecţie.Sunt de asemenea respectate prevederile art. 53 din Legea fundamentală, întrucât măsura internării într-un centru de reeducare, care implică şi restrângerea libertăţii minorului, este reglementată în scopul protejării acestuia, precum şi pentru buna desfăşurare a instrucţiei penale. În plus, reglementarea criticată respectă principiul proporţionalităţii, precum şi cerinţa nediscriminării impuse de art. 53 alin. (2) din Legea fundamentală, întrucât executarea de îndată a măsurii în discuţie este dispusă cu luarea în considerare a circumstanţelor concrete ale cauzei, aşadar numai dacă acestea o impun.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 490 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Kiss Marin Bobi în Dosarul nr. 4.850/211/2008 al Curţii de Apel Cluj – Secţia penală şi de minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește