DECIZIE nr. 1.321 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 1.887/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.La apelul nominal se prezintă Societatea Română de Televiziune, prin consilierul juridic Remus Codreanu, şi Societatea Comercială "TV Antena 1" – S.A. din Bucureşti, prin avocatul Ştefania Ionescu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Consilierul juridic solicită respingerea criticii de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă, întrucât, prin invocarea excepţiei, autorul tinde la modificarea textului de lege sub aspectul lărgirii sferei hotărârilor judecătoreşti supuse căii extraordinare de atac a contestaţiei în anulare.Avocatul prezent susţine, de asemenea, inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, întrucât, în motivarea criticii, nu se arată în ce constă contrarietatea dintre dispoziţiile procedurale şi cele constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 decembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.887/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor art. 16, art. 20, art. 21 şi art. 124 alin. (2) din Constituţie, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât limitează posibilitatea de a ataca o hotărâre judecătorească cu contestaţie în anulare doar la situaţia în care acea hotărâre a fost pronunţată în recurs, fiind eliminate în mod nelegal din aria de aplicabilitate a dispoziţiei legale hotărârile pronunţate în apel, ca ultimă cale de atac. Astfel, hotărârea pronunţată în apel, care are acelaşi efect juridic ca şi cea pronunţată în recurs, fiind irevocabilă (de exemplu, hotărârile pronunţate în temeiul alin. 9 al art. 131^2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe), chiar dacă este rezultatul unei erori materiale, potrivit art. 318 din Codul de procedură civilă, nu poate fi atacată cu contestaţie în anulare. Astfel, se creează o discriminare între persoanele care se judecă în recurs şi cele care se judecă în apel, ca ultimă cale de atac.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia este neîntemeiată. Textele de lege criticate nu contravin prevederilor art. 16 şi art. 21 din Constituţie, cazurile şi condiţiile de exercitare a unei căi extraordinare de atac putând fi prevăzute în mod limitativ de către legiuitor, fără a fi afectat principiul egalităţii în faţa legii şi a autorităţilor publice sau accesul liber la justiţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 318 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut: "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1) şi art. 21 alin. (1) şi (2).Examinând excepţia, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 387 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 10 noiembrie 2004, s-a reţinut că dispoziţiile art. 318 alin. 1 din Codul de procedură civilă reglementează contestaţia în anulare specială, care este o cale de atac extraordinară, ce se poate exercita în cazurile limitativ prevăzute de lege numai împotriva hotărârilor pronunţate de instanţele de recurs.Aşa cum rezultă în mod univoc din textul de lege criticat, calea procedurală a contestaţiei în anulare specială poate fi utilizată de părţile care au participat la soluţionarea recursului şi este limitată la cazurile în care dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare invocate de recurent. În ceea ce priveşte obiectul contestaţiei în anulare specială, acesta este format dintr-o singură categorie de hotărâri, respectiv doar hotărârile pronunţate de instanţele de recurs.Curtea a constatat că pretinsa încălcare a art. 16 din Constituţie privind egalitatea în drepturi a cetăţenilor nu poate fi reţinută, deoarece reglementarea este aplicabilă în cazul tuturor persoanelor aflate în situaţia prevăzută de ipoteza normei, fără nicio distincţie, şi anume părţilor care au participat la soluţionarea recursului a cărui dezlegare este rezultatul unei greşeli materiale sau al omisiunii instanţei de a cerceta vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.Textul de lege criticat nu încalcă nici prevederile art. 21 din Constituţie, întrucât, potrivit jurisprudenţei constante a instanţei constituţionale, dacă legiuitorul este suveran în a reglementa diferit în situaţii diferite accesul la o cale ordinară de atac, fără ca prin aceasta să fie afectat liberul acces la justiţie, a fortiori o atare concluzie se impune atunci când în discuţie este accesul la o cale extraordinară de atac, care, prin definiţie, are caracter de excepţie, şi deci poate fi valorificată numai în cazurile expres şi limitativ prevăzute de lege, în caz contrar existând riscul producerii unor perturbări majore ale stabilităţii şi securităţii raporturilor juridice.De altfel, art. 126 alin. (2) din Constituţie, republicată, potrivit căruia "Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege", precum şi art. 129, care prevede că "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii" atribuie exclusiv legiuitorului prerogativa stabilirii competenţei şi procedurii de judecată, inclusiv a condiţiilor de exercitare a căilor de atac.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezent, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi ale art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1- 3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 1.887/2/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește