DECIZIE nr. 1.319 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 403 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornelia Popescu şi Emil Barbu Popescu în Dosarul nr. 238/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă, precum şi de Societatea Comercială "Marioland" – S.A. din Brezoi în Dosarul nr. 107/198/2009 al Judecătoriei Brezoi.La apelul nominal se prezintă Emil Barbu Popescu, prin avocat Gheorghe Funieru, şi partea Sanda Constanţa Sichitiu, prin avocatul Adriana Moţatu, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 1.992D/2009 şi nr. 2.338D/2009, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentanţii părţilor prezente nu se opun conexării celor două dosare.De asemenea, reprezentantul Ministerului Public consideră că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru conexare.Curtea, în temeiul prevederilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 2.338D/2009 la Dosarul nr. 1.992D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza se află în stare de judecată.Avocatul autorului excepţiei solicită admiterea criticii de neconstituţionalitate, susţinând că dispoziţiile criticate contravin prevederilor constituţionale care consacră principiul egalităţii în drepturi şi accesul liber la justiţie.Avocatul părţii adverse susţine netemeinicia excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că scopul invocării acestui incident procedural îl constituie tergiversarea judecării cauzei la instanţa de fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în această materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 1 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 238/302/2009, Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 399 şi 403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornelia Popescu şi Emil Barbu Popescu.Prin Încheierea din 10 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 107/198/2009, Judecătoria Brezoi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Marioland" – S.A. din Brezoi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii consideră că dispoziţiile art. 399 sunt neconstituţionale, întrucât conferă în mod abuziv şi discriminatoriu posibilitatea celor interesaţi sau vătămaţi prin executare ca, în faţa organelor nejurisdicţionale, să invoce apărări de fond.În ceea ce priveşte prevederile art. 403 alin. 1 din Codul de procedură civilă, autorii excepţiei apreciază că textul legal criticat atribuie organelor jurisdicţionale dreptul de a percepe cauţiunea, încălcând astfel în mod flagrant dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie. Persoanele aflate în litigiu, care nu dispun de resursele financiare necesare pentru demararea procedurii contestaţiei la executare, sunt restricţionate în exercitarea dreptului stipulat în Constituţie, împrejurare care contravine Legii fundamentale şi tratatelor internaţionale privind drepturile omului. Mai mult, caracterul obligatoriu al plăţii cauţiunii instituie o certă discriminare între pretinsul creditor şi contestatorul debitor, în condiţiile în care suma stabilită în favoarea primului ca şi sursă de posibile despăgubiri reprezintă pentru cel de-al doilea un obstacol în calea admiterii cererii de suspendare, altminteri perfect justificată.Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă şi Judecătoria Brezoi apreciază excepţia ca fiind neîntemeiată, întrucât textele legale criticate nu aduc atingere prevederilor constituţionale invocate de autori.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare a fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, se arată că art. 399 şi 400 din Codul de procedură civilă se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale, nu încalcă accesul liber la justiţie şi nici dreptul la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 399 şi 403 din Codul de procedură civilă, care au următorul cuprins:– Art. 399: "Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută la art. 281^1, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu, precum şi în cazul în care organul de executare refuză să îndeplinească un act de executare în condiţiile prevăzute de lege.Nerespectarea dispoziţiilor privitoare la executarea silită însăşi sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancţiunea anulării actului nelegal.De asemenea, după ce a început executarea silită, cei interesaţi sau vătămaţi pot cere, pe calea contestaţiei la executare, şi anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formulă executorie sau, după caz, încuviinţarea executării, dată fără îndeplinirea condiţiilor legale.În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească, se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.";– Art. 403: "Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei sunt cele ale art. 11 alin. (2), art. 16, art. 20, art. 21, art. 44 şi art. 51 alin. (3). De asemenea, sunt invocate şi prevederile art. 6 paragraful 2 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi cele ale art. 7 şi 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 399 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat, de exemplu prin Decizia nr. 249/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 29 iulie 2003, respingând critica cu un atare obiect. Cu acel prilej, Curtea a reţinut că „este de principiu că orice cerere adresată justiţiei – acţiune, cerere reconvenţională, cale de atac, în sens larg, orice act procesual – este subsecventă existenţei unui drept sau unui interes legitim, contestat sau susceptibil de a fi contestat de un terţ, la a cărui apărare se tinde pe această cale. Altfel spus, dreptul sau interesul persoanei sunt cele care legitimează o astfel de acţiune, delimitând-o de actele abuzive”.În ceea ce priveşte pretinsa nesocotire a art. 16 alin. (1) din Legea fundamentală, Curtea a constatat că textul de lege criticat nu creează nicio discriminare între părţile raportului juridic, întrucât nu se poate reţine o similitudine între situaţia juridică a debitorilor şi cea a creditorilor, de natură să permită caracterizarea regimului juridic diferenţiat ce le este aplicabil ca fiind discriminatoriu. Întrucât dreptul la un proces echitabil, ca de altfel orice drept fundamental consacrat ca atare de Constituţie, are caracter legitim numai în măsura în care este exercitat cu bună-credinţă, în limite rezonabile, cu respectarea drepturilor şi intereselor în egală măsură ocrotite ale celorlalte subiecte de drept, Curtea consideră că stabilirea de către legiuitor a acestor limite nu aduce nicio îngrădire dreptului în sine, ci, dimpotrivă, creează premisele valorificării sale în concordanţă cu exigenţele generale proprii unui stat de drept (Decizia Curţii Constituţionale nr. 454 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 926 din 23 decembrie 2003).De asemenea, prin Decizia nr. 722 din 17 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 593 din 7 august 2008, Curtea a reţinut că „numai în cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanţă judecătorească se pot invoca în contestaţia la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu şi numai dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac”.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă, Curtea constată că prin Decizia nr. 540 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constată că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, prin Decizia nr. 365 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 346 din 22 mai 2007, Curtea a statuat că textul de lege criticat nu contravine prevederilor art. 21 din Constituţie. Sub acest aspect, procedura contestaţiei la executare asigură garanţii suficiente de ocrotire a accesului liber la justiţie tuturor părţilor implicate în proces, prin însuşi faptul că le oferă posibilitatea de a contesta executarea şi de a solicita suspendarea acesteia.Întrucât nu au apărut împrejurări noi care să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în această materie, soluţia adoptată în precedent, ca şi considerentele pe care aceasta se întemeiază îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 399 şi 403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Cornelia Popescu şi Emil Barbu Popescu în Dosarul nr. 238/302/2009 al Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă, precum şi de Societatea Comercială "Marioland" – S.A. din Brezoi în Dosarul nr. 107/198/2009 al Judecătoriei Brezoi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește