DECIZIE nr. 1.317 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Lavinia Mariana Rusu în Dosarul nr. 649/64/2009 al Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 649/64/2009, Curtea de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de reclamanta Lavinia Mariana Rusu într-o cauză având ca obiect cererea de suspendare a ordinului Ministrului Sănătăţii prin care aceasta a fost revocată din funcţia de manager al Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţă Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei precizează că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la obligativitatea existenţei unei situaţii extraordinare pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului şi pe cele ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii şi cele ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii. În acest sens, arată, pe de-o parte, că nu există o situaţie excepţională pentru emiterea unei ordonanţe de urgenţă a Guvernului şi nici abilitarea din partea Parlamentului pentru domeniul de reglementare şi perioada reglementării, iar, pe de altă parte, că ordonanţa criticată creează discriminări şi încalcă principiul neretroactivităţii legii, dispunând asupra unor situaţii juridice în curs de desfăşurare, menite a dezorganiza tot sistemul creat de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii. Totodată, intervenţia Guvernului prin ordonanţa de urgenţă criticată pune capăt arbitrar contractelor de management, încălcând astfel dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (5).Curtea de Apel Braşov -Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că prin emiterea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 s-a intervenit într-un domeniu pentru care Guvernul nu avea competenţă materială, modificând şi completând o lege organică referitoare la statutul managerilor de spitale. Totodată, instanţa apreciază că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate nu conduc la încălcarea principiului neretroactivităţii legii, întrucât efectele acestui act normativ sunt ulterioare intrării sale în vigoare, art. II fiind în măsură să concretizeze modul de punere în aplicare a modificărilor Legii nr. 95/2006.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 sunt constituţionale, deoarece acestea dispun pentru viitor, urmând a-şi găsi aplicarea de la data intrării lor în vigoare. În acelaşi sens, invocă Decizia nr. 516/2009 a Curţii Constituţionale. În ceea ce priveşte critica referitoare la art. 34 din Constituţie, apreciază că actul normativ criticat a fost adoptat în vederea eficientizării serviciilor de asistenţă medicală, care sunt componente de bază ale sistemului de sănătate publică, precum şi din necesitatea adoptării urgente a unui cadru juridic pentru îndeplinirea obligaţiei statului de garantare a dreptului constituţional al cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, prin certificarea serviciilor de sănătate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 419 din 18 iunie 2009.Ulterior sesizării Curţii Constituţionale, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 a fost aprobată, cu modificări şi completări, prin Legea nr. 91/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 348 din 26 mai 2010.Autorul excepţiei consideră că prevederile de lege menţionate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) privind respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 15 alin. (2) privind principiul neretroactivităţii legii, ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii şi celor ale art. 115 alin. (4) privind condiţiile de adoptare a ordonanţelor de urgenţă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 784 din 3 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 27 august 2010, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor dispoziţiilor art. I pct. 7 şi ale art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009, din perspectiva criticilor referitoare la art. 15 alin. (2) şi art. 115 din Constituţie.Cu acel prilej, Curtea a constatat că alin. (1) şi (4) ale art. 115 din Constituţie reglementează două instituţii distincte, interdicţia reglementării în domenii care fac obiectul legilor organice fiind prevăzută de art. 115 alin. (1) din Constituţie pentru ordonanţele emise de Guvern în baza unei legi speciale de abilitare adoptate de Parlament. Astfel, interdicţia prevăzută de art. 115 alin. (1) din Legea fundamentală nu operează şi în cazul ordonanţelor de urgenţă, care se adoptă de către Guvern în temeiul prevederilor art. 115 alin. (4) din Constituţie, categorie în care se înscrie şi ordonanţa criticată. Emiterea unor asemenea ordonanţe este condiţionată de existenţa unor situaţii extraordinare a căror reglementare nu poate fi amânată, Guvernul fiind obligat să motiveze urgenţa în cuprinsul ordonanţei.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate formulată prin raportare la art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu cuprind în sine nicio dispoziţie cu caracter retroactiv. Instanţa de contencios constituţional a statuat de nenumărate ori că un act normativ nu este retroactiv atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior şi nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situaţii juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze pentru perioada ulterioară intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Referitor la critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile constituţionale ale art. 34 privind dreptul la ocrotirea sănătăţii, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece, aşa cum reiese din titlul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009, acest act normativ modifică Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, iar în preambulul său se justifică de către Guvern adoptarea acestei reglementări printr-o ordonanţă de urgenţă: „Având în vedere necesitatea eficientizării serviciilor de asistenţă medicală, care sunt componente de bază ale sistemului de sănătate publică, precum şi necesitatea adoptării urgente a unui cadru juridic pentru îndeplinirea obligaţiei statului de garantare a dreptului constituţional al cetăţenilor la ocrotirea sănătăţii, prin certificarea calităţii serviciilor de sănătate, precum şi faptul că spitalele funcţionează la standarde naţionale şi europene, ţinând seama de faptul că neadoptarea de măsuri imediate, prin ordonanţă de urgenţă, ar conduce la reale dificultăţi în ceea ce priveşte o funcţionare optimă a întregii activităţi de conducere a spitalelor, cu consecinţe serioase în ceea ce priveşte utilizarea eficientă a fondurilor publice. […]”Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 69/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, excepţie ridicată de Lavinia Mariana Rusu în Dosarul nr. 649/64/2009 al Curţii de Apel Braşov – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește