DECIZIE nr. 1.317 din 11 octombrie 2011

Redacția Lex24
Publicat in CC: Decizii, 29/11/2024


Vă rugăm să vă conectați la marcaj Închide

Informatii Document

Publicat în: MONITORUL OFICIAL nr. 899 din 19 decembrie 2011
Actiuni Suferite
Actiuni Induse
Refera pe
Referit de
Nu exista actiuni suferite de acest act
Nu exista actiuni induse de acest act
 Nu exista acte care fac referire la acest act

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Iacob Schein în Dosarul nr. 5.451/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.287D/2010.La apelul nominal se prezintă autorul excepţiei şi se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului excepţiei, care solicită admiterea acesteia aşa cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 5.451/30/2008, Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Iacob Schein în dosarul de mai sus, în care se fac cercetări cu privire la săvârşirea infracţiunii contestate şi care se află în calea de atac a apelului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul internaţional şi dreptul intern, la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi la dreptul la un proces echitabil, deoarece, în pofida unei administrări nemijlocite a probelor, instanţa de apel este autorizată să aprecieze vinovăţia unei persoane fără a avea posibilitatea de a lua cunoştinţă în mod direct de probatoriul care conturează acest aspect esenţial al procesului penal.De asemenea, prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la principiul legalităţii pedepsei, la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei, la dreptul internaţional şi dreptul intern, la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi la stabilirea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora, raportate la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege, deoarece legiuitorul nu a realizat definirea conţinutului şi domeniului sancţionator al infracţiunii criticate. Astfel, în detrimentul acuzatului, se apelează la analogie, întrucât textul legal contestat nu defineşte noţiunile de „recrutare”, „transportare”, „transferare”, „găzduire” sau „primire”, lăsând loc de arbitrariu.Curtea de Apel Timişoara – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât nemulţumirile inculpatului vizează modul de aplicare a prevederilor contestate şi nu încălcarea Constituţiei.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Judecarea apelului, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 11 decembrie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul conţinut:– Art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală: "Instanţa verifică hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, precum şi a oricăror probe noi, administrate în faţa instanţei de apel. […]În vederea soluţionării apelului, instanţa poate da o noua apreciere probelor administrate în faţa primei instanţe.";Art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001: „(1) Recrutarea, transportarea, transferarea, găzduirea sau primirea unui minor, în scopul exploatării acestuia, constituie infracţiunea de trafic de minori şi se pedepseşte cu închisoare de la 5 ani la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile din Codul de procedură penală încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (3) referitor la dreptul la un proces echitabil, precum şi art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitor la dreptul la un proces echitabil. De asemenea, prevederile art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 11 referitor la Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 20 referitor la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportat la art. 7 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, cu denumirea marginală Nicio pedeapsă fără lege, art. 21 referitor la Accesul liber la justiţie, art. 23 alin. (12) referitor la principiul legalităţii pedepsei, art. 73 alin. (3) lit. h) referitor la stabilirea prin lege organică a infracţiunilor, pedepselor şi a regimului executării acestora şi art. 124 alin. (2) referitor la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:1. Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală autorizează instanţa de apel să aprecieze vinovăţia unei persoane fără a avea posibilitatea de a lua cunoştinţă în mod direct de probatoriul care conturează acest aspect esenţial al procesului penal.O asemenea critică nu poate fi primită, deoarece instanţa verifică hotărârea atacată nu numai pe baza materialului existent, ci şi a oricăror noi probe administrate în faţa sa, printre acestea regăsindu-se şi declaraţia inculpatului. Aşa fiind, prevederile legale criticate satisfac pe deplin exigenţele constituţionale referitoare la dreptul la un proces echitabil. În plus, potrivit art. 371 alin. 2 din Codul de procedură penală, în cadrul limitelor sale referitoare la efectele devolutiv şi extensiv guvernate de principiul non reformatio în pejus, instanţa de apel este obligată să examineze cauza sub toate aspectele de fapt şi de drept, asigurând astfel părţilor suficiente garanţii procesuale în deplin acord cu dreptul la un proces echitabil.Totodată, este de observat că probele administrate în prima fază a procesului penal şi la judecata în fond a cauzei nu sunt valorificate tale quale. Astfel, probele în procesul penal nu au, potrivit art. 63 din Codul de procedură penală, o valoare dinainte stabilită şi aprecierea lor se face de organul de urmărire penală în urma examinării tuturor probelor administrate şi în scopul aflării adevărului. De aceste obligaţii este ţinută şi instanţa de judecată cu prilejul judecării apelului.2. În ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, Curtea constată că acestea definesc clar conţinutul infracţiunii de trafic de persoane şi modalităţile concrete de săvârşire a faptei, formularea fiind suficient de detaliată, fără a lăsa loc la interpretări. Astfel, este evident neîntemeiată susţinerea autorului excepţiei că textul legal contestat nu defineşte noţiunile de „recrutare”, „transportare”, „transferare”, „găzduire” sau „primire”, lăsând loc de arbitrariu. În condiţiile în care o persoană este recrutată, transportată, transferată, cazată sau primită, prin mijloacele prevăzute la art. 12 din aceeaşi lege, cu scopul de a fi exploatată, nu se poate reţine, aşa cum fără temei se susţine în motivarea excepţiei, că incriminarea unei asemenea fapte încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.În plus, art. 2 pct. 2 din Legea nr. 678/2001 defineşte pe larg înţelesul expresiei de exploatare a unei persoane, şi anume: executarea unei munci sau îndeplinirea de servicii în mod forţat ori cu încălcarea normelor legale privind condiţiile de muncă, salarizare, sănătate şi securitate, ţinerea în stare de sclavie sau alte procedee asemănătoare de lipsire de libertate ori de aservire, obligarea la practicarea prostituţiei, cerşetoriei, la reprezentări pornografice în vederea producerii şi difuzării de materiale pornografice sau alte forme de exploatare sexuală ori prelevarea de organe, ţesuturi sau celule de origine umană, cu încălcarea dispoziţiilor legale.În sfârşit, Curtea mai constată că autorul excepţiei face o confuzie între aspecte ce vizează compatibilitatea unui text legal cu normele sau principiile constituţionale, pe de o parte, şi aspecte ce ţin de modul de aplicare în acord cu normele sau principiile constituţionale, pe de altă parte. Faptul că organele judiciare interpretează şi aplică textul criticat, conferindu-i, din perspectiva autorului, un înţeles discutabil, nu poate fi convertit în vicii de neconstituţionalitate susceptibile de a fi sancţionate de Curtea Constituţională. Instanţele de judecată sunt obligate ca pe parcursul soluţionării unei cauze să ţină seama şi de deciziile pronunţate cu prilejul recursurilor în interesul legii, cum ar fi, de exemplu, Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. XVI din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al Românei, Partea I, nr. 542 din 17 iulie 2008, care a tranşat problema distincţiei dintre infracţiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 12 şi, respectiv, art. 13 din Legea nr. 678/2001 şi cea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. 1 din Codul penal, statuând că aceasta este dată de obiectul juridic generic diferit al celor două incriminări, respectiv de valoarea socială diferită, protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor două legi: în cazul infracţiunilor prevăzute de Legea nr. 678/2001, aceasta fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei, iar în cazul infracţiunii de proxenetism prevăzute de art. 329 din Codul penal, apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă.Prin urmare, excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată şi urmează a fi respinsă ca atare.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 378 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 privind prevenirea şi combaterea traficului de persoane, excepţie ridicată de Iacob Schein în Dosarul nr. 5.451/30/2008 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

Abonati-va
Anunțați despre
0 Discuții
Cel mai vechi
Cel mai nou Cele mai votate
Feedback-uri inline
Vezi toate comentariile
0
Opinia dvs. este importantă, adăugați un comentariu.x