DECIZIE nr. 1.316 din 2 decembrie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia Miu – prim-magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Trandafir şi Zamfira Trandafir în Dosarul nr. 10.832/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 18 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 10.832/281/2007, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă într-o cauză având ca obiect soluţionarea contestaţiei la executare formulată de către Marin Trandafir şi Zamfira Trandafir, autorii excepţiei de neconstituţionalitate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16, art. 21 şi art. 24, întrucât instituie competenţa executorului de a întocmi procesul-verbal de situaţie şi de a emite somaţia către debitor, limitându-i acestuia dreptul de a se adresa justiţiei şi dreptul de a se apăra. În acest mod, se ajunge la situaţia ca debitorul să fie pus într-o situaţie de inferioritate faţă de creditorul urmăritor.Judecătoria Ploieşti şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că prevederile legale criticate nu îngrădesc accesul liber la justiţie din moment ce actele întocmite de către executorul judecătoresc sunt supuse cenzurii instanţelor judecătoreşti.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, texte care au următorul cuprins:– Art. 496 din Codul de procedură civilă: "În vederea identificării imobilului urmărit, executorul judecătoresc se va deplasa la locul unde este situat acesta şi va încheia un proces-verbal de situaţie. Procesul-verbal va cuprinde, pe lângă datele prevăzute în art. 504 alin. 1 pct. 1-3, 5, 6 şi 14, şi descrierea cât mai amănunţită a imobilului urmărit".– Art. 497 alin. (1) teza întâi din Codul de procedură civilă: "După întocmirea procesului-verbal de situaţie, executorul va soma pe debitor că, dacă nu va plăti, se va trece la vânzarea imobilelor cuprinse în acest proces-verbal".Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Dispoziţiile legale contestate fac parte integrantă din Secţiunea II – Formalităţile premergătoare vânzării la licitaţie al Capitolului IV – Urmărirea silită a bunurilor imobile din cadrul Cărţii V – Despre executarea silită al Codului de procedură civilă. Aceste dispoziţii legale acordă un rol important executorului judecătoresc în cadrul executării silite, hotărârile judecătoreşti, precum şi celelalte titluri executorii fiind executate de către acesta, în temeiul art. 373 alin. 1 din Codul de procedură civilă. Curtea reţine că este de resortul exclusiv al legiuitorului de a prevedea în sarcina executorului judecătoresc dreptul de a efectua anumite operaţiuni ce premerg vânzării la licitaţie a bunurilor imobile a acestuia, în speţă încheierea procesului-verbal de situaţie. Acest lucru nu echivalează, însă, cu lipsa oricărui remediu procesual aflat la îndemâna părţilor interesate. De aceea, legiuitorul a prevăzut la art. 399 din Codul de procedură civilă faptul că împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. În consecinţă, este evident că şi debitorul împotriva căruia poartă executarea silită a unui bun imobil are posibilitatea de a face o asemenea contestaţie. De asemenea, şi somaţia de plată prevăzută la art. 497 alin. 1 din Codul de procedură civilă poate fi atacată în aceleaşi condiţii.Având în vedere cele arătate, Curtea reţine că nu se poate susţine încălcarea accesului liber la justiţie sau a dreptului la apărare al debitorului.Raportat la critica de neconstituţionalitate ce vizează încălcarea art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că aceasta este neîntemeiată, întrucât principiul egalităţii presupune soluţii juridice similare unor situaţii comparabile; or este evident că executorul judecătoresc şi creditorul, respectiv debitorul nu se află în aceeaşi situaţie, astfel încât tratamentul juridic ce se impune într-o asemenea ipoteză nu poate fi decât diferit.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 496 şi art. 497 alin. 1 teza întâi din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Marin Trandafir şi Zamfira Trandafir în Dosarul nr. 10.832/281/2007 al Judecătoriei Ploieşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAPrim-magistrat-asistent,Claudia Miu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește