DECIZIE nr. 1.316 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 8.604/2/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 914D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 3.793D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 7.420/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că nu se opune conexării cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea parţială de obiect al cauzelor, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 3.793D/2010 la Dosarul nr. 914D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public. Acesta pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 8.604/2/2009, Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de pârâtul Ministerul Justiţiei într-o cauză având ca obiect obligarea acestuia de a solicita Ministerului Finanţelor Publice deschiderea de credite pentru suma reprezentând diferenţa sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de a repartiza aceste sume către reclamanta Curtea de Apel Bucureşti.Prin Încheierea din 3 februarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 7.420/2/2009, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de pârâtul Ministerul Justiţiei într-o cauză având ca obiect obligarea acestuia de a solicita Ministerului Finanţelor Publice deschiderea de credite pentru suma reprezentând diferenţa sporului de risc şi suprasolicitare neuropsihică şi de a repartiza aceste sume către reclamanta Curtea de Apel Braşov.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei precizează că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 138 privind bugetul public naţional, "în măsura în care acestea pot fi interpretate în sensul că instanţele pot obliga autorităţile publice la efectuarea unei operaţiuni administrative prin care să încalce legea, sau prin care se tindă la modificarea legii".Astfel, obligarea de către o instanţă de judecată de a face o operaţiune administrativă contrară unei legi ridică problema încălcării principiului separaţiei puterilor în stat. Prin admiterea acţiunii în cadrul căreia s-a invocat prezenta excepţie de neconstituţionalitate, s-ar considera inaplicabile dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar, ceea ce echivalează cu modificarea şi completarea unui act normativ, în speţă, cel ce reglementează salarizarea personalului din sistemul justiţiei. În final, Ministerul Justiţiei susţine că tocmai această conduită a instanţelor de judecată a fost declarată neconstituţională prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 838/2009.Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că motivele de neconstituţionalitate invocate de autorul excepţiei reprezintă o interpretare personală a acestuia, aspect reţinut şi în Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.613/2009.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece textele de lege criticate reprezintă expresia dispoziţiilor art. 52 din Legea fundamentală.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum rezultă din încheierea Curţii de Apel Timişoara de sesizare a Curţii Constituţionale, îl constituie prevederile art. 1 şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Curtea observă că, din motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, rezultă că autorul acesteia critică doar prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, astfel cum reiese şi din încheierea Curţii de Apel Bucureşti de sesizare a Curţii Constituţionale.Prin urmare, Curtea constată că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşadar, prevederile art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 26 din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea şi completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007.Conţinutul acestor prevederi de lege este următorul:– Art. 1 alin. (1): Subiectele de sesizare a instanţei"(1) Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public."– Art. 18 alin. (1) Soluţiile pe care le poate da instanţa: "(1) Instanţa, soluţionând cererea la care se referă art. 8 alin. (1), poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operaţiune administrativă."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, ale art. 124 privind înfăptuirea justiţiei şi ale art. 138 privind bugetul public naţional.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prin Decizia nr. 226 din 9 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 241 din 15 aprilie 2010, s-a pronunţat asupra constituţionalităţii prevederilor art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, sub aspectul unor critici asemănătoare celor formulate şi în prezenta cauză.Cu acel prilej, Curtea a reţinut că motivarea excepţiei şi susţinerea neconstituţionalităţii dispoziţiilor criticate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se bazează pe o ipoteză de interpretare şi aplicare a textelor legale criticate, potrivit căreia instanţele de judecată, soluţionând o acţiune în contencios administrativ având ca obiect obligaţia de a face, ar pronunţa o soluţie prin care „pot obliga autorităţile publice la efectuarea unei operaţiuni administrative prin care se încalcă legea sau prin care se tinde la modificarea legii”. Or, un asemenea argument, ce are la bază ideea încălcării legii de către instanţa de judecată odată cu soluţionarea unei cauze şi pronunţarea unei hotărâri, nu poate fi primit de Curtea Constituţională ca fiind un motiv de neconstituţionalitate al textelor de lege examinate şi constituie un aspect de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate.Totodată, potrivit art. 124 alin. (2) din Constituţie, "Justiţia se înfăptuieşte în numele legii", iar în temeiul alin. (3) al aceluiaşi text, "Judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii". Soluţiile pe care instanţa de judecată le adoptă în rezolvarea cauzelor se pronunţă, aşadar, în numele legii, fiind temeinic justificate sub aspectul legalităţii, iar în cazul interpretării sau aplicării greşite a legii, persoanele vătămate pot apela la căile legale de atac. Dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi ale art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu conţin elemente contrare prevederilor art. 1 alin. (4), art. 124 sau 138 din Constituţie. Dimpotrivă, acestea constituie expresia dispoziţiilor art. 52 din Legea fundamentală, care consacră „Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”, în temeiul căruia persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 18 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, excepţie ridicată de Ministerul Justiţiei în Dosarul nr. 8.604/2/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi în Dosarul nr. 7.420/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește