DECIZIE nr. 1.312 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială Daewoo Mangalia Heavy Industries – S.A. în dosarele nr. 1.588/254/2008, nr. 1.597/254/2008, nr. 1.496/254/2008, nr. 1.600/254/2008, nr. 1.523/254/2008, nr. 1.524/254/2008, nr. 1.520/254/2008, nr. 1.587/254/2008, nr. 1.512/254/2008, nr. 1.602/254/2008 şi nr. 1.591/254/2008 ale Judecătoriei Mangalia.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Din oficiu, Curtea pune în dezbatere problema conexării dosarelor nr. 904D/2009, nr. 905D/2009, nr. 906D/2009, nr. 907D/2009, nr. 908D/2009, nr. 991D/2009, nr. 992D/2009, nr. 994D/2009, nr. 995D/2009, nr. 1.039D/2009 şi nr. 1.061D/2009, înregistrate pe rolul său, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate este identic.Reprezentantul Ministerului Public apreciază ca fiind întrunite condiţiile conexării dosarelor.Reţinând identitatea de obiect, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, Curtea dispune conexarea dosarelor nr. 905D/2009, nr. 906D/2009, nr. 907D/2009, nr. 908D/2009, nr. 991D/2009, nr. 992D/2009, nr. 994D/2009, nr. 995D/2009, nr. 1.039D/2009 şi nr. 1.061D/2009 la Dosarul nr. 904D/2009, care a fost primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Magistratul-asistent referă asupra cauzei şi arată că autorul excepţiei a comunicat, în dosarele nr. 904-907D/2009, nr. 991D/2009, nr. 992D/2009, nr. 994D/2009, nr. 995D/2009, nr. 1.039D/2009 şi nr. 1.061D/2009, adrese prin care renunţă la excepţia de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public apreciază că instanţa de contencios constituţional nu poate să ia act de această renunţare, având în vedere dispoziţiile art. 55 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale.Deliberând, Curtea constată că nu poate să ia act de această renunţare, întrucât excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică, prin invocarea ei punându-se în discuţie abaterea unor reglementări legale de la dispoziţiile Legii fundamentale, iar soluţia asupra excepţiei este de interes general. Aşa fiind, excepţia de neconstituţionalitate nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o şi ea nu este susceptibilă de acoperire nici pe calea renunţării exprese la soluţionarea ei. De altfel, art. 55 din Legea nr. 47/1992 prevede că „Curtea Constituţională, legal sesizată, procedează la examinarea constituţionalităţii, nefiind aplicabile dispoziţiile Codului de procedură civilă referitoare la […] stingerea procesului […]”.Totodată, magistratul-asistent referă şi cu privire la întâmpinările pe care Societatea Comercială Şantierul Naval 2 Mai Mangalia – S.A. le-a comunicat în dosarele nr. 904D/2009, nr. 906-908D/2009, nr. 991D/2009, nr. 992D/2009, nr. 995D/2009 şi nr. 1.039D/2009 şi prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 5 ianuarie, 19 februarie şi 2 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 1.588/254/2008, nr. 1.597/254/2008, nr. 1.496/254/2008, nr. 1.600/254/2008, nr. 1.523/254/2008, nr. 1.524/254/2008, nr. 1.520/254/2008, nr. 1.587/254/2008, nr.1.512/254/2008, nr. 1.602/254/2008 şi nr. 1.591/254/2008, Judecătoria Mangalia a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială Daewoo Mangalia Heavy Industries – S.A. în cauze civile ce au ca obiect obligaţii de a face, respectiv pronunţarea unor hotărâri care să ţină loc de contract de vânzare-cumpărare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale în măsura în care sunt interpretate în sensul că se aplică nelimitat în timp şi că ar crea această obligaţie, chiar dacă activul în cauză constituie aport la capitalul social al unui agent economic cu capital mixt. Susţine că Decizia nr. 5/2008, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, reprezintă un element de noutate de natură a schimba jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie. Totodată, arată că preţul de vânzare impus de Legea nr. 85/1992 este inferior preţului pieţei.Judecătoria Mangalia apreciază că este important a se reţine faptul că autorul excepţiei nuanţează motivarea sa, susţinând că nu se poate aplica acest temei de drept în situaţia concretă a spaţiilor locative ce fac obiectul a peste 30 de cereri de chemare în judecată, şi numai în această măsură consideră că art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 apare ca neconstituţional. Arată că se impun analiza pertinentă şi competentă a Curţii Constituţionale şi pronunţarea asupra excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere regimul juridic deosebit al acestor locuinţe ca urmare a includerii lor în capitalul social al societăţii mixte româno-coreene, precum şi modificarea lor din camere pentru nefamilişti în garsoniere individuale prin investiţiile făcute de Şantierul Naval 2 Mai Mangalia. Totodată, arată că înfrângerea principiului autonomiei de voinţă şi obligarea prin lege a terţilor dobânditori cu titlu oneros de a vinde propriilor chiriaşi, la un preţ de protecţie socială, locuinţele construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, în condiţiile în care statul sau societatea rezultată din privatizare a dispus de aceste bunuri într-un moment la care nu erau grevate de obligaţii către chiriaşi, constituie o gravă atingere a dreptului de proprietate şi nu poate fi apreciată ca necesară într-o societate democratică.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, face referire la bogata jurisprudenţă a Curţii Constituţionale în materie, respectiv la deciziile nr. 270/2002, nr. 252/2004, nr. 362/2004, nr. 388/2004, nr. 564/2007, nr. 1.024/2007 şi nr. 221/2008.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 85/1992 sunt constituţionale. În acest sens face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 633/2008 şi nr. 716/2008.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 din Legea nr. 85/1992. Din notele scrise ale autorului excepţiei rezultă însă că obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 264 din 15 iulie 1998, potrivit cărora „Locuinţele construite din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, până la data intrării în vigoare a prezentei legi, altele decât locuinţele de intervenţie, vor fi vândute titularilor contractelor de închiriere, la cererea acestora, cu plata integrală sau în rate a preţului, în condiţiile Decretului-lege nr. 61/1990 şi ale prezentei legi. […]”.Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 privind dreptul de proprietate privată, ale art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 136 privind proprietatea. Totodată, consideră că sunt încălcate şi dispoziţiile art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind garantarea proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că asupra constituţionalităţii prevederilor criticate s-a mai pronunţat, de exemplu, prin deciziile nr. 368 din 20 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 272 din 7 aprilie 2008, şi nr. 1.024 din 13 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 9 din 7 ianuarie 2008, constatând netemeinicia criticilor formulate.Curtea a statuat, în esenţă, că prin Legea nr. 85/1992 a fost consacrată o normă de justiţie socială, întrucât dă posibilitatea chiriaşilor să cumpere locuinţele la construirea cărora au contribuit direct sau indirect în vechiul sistem statal-juridic. În cazul privatizării unităţilor din ale căror fonduri au fost construite locuinţele ce au făcut obiectul vânzării-cumpărării, obligaţia de vânzare către chiriaşi, prevăzută de dispoziţiile Legii nr. 85/1992, este o obligaţie în rem (locuinţa construită din fondurile unităţii economice sau bugetare), iar nu o obligaţie în personam, care ar fi avut în considerare societatea comercială ce a luat naştere pe calea privatizării.Totodată, Curtea a constatat că textele de lege criticate nu prevăd o expropriere şi o naţionalizare, de asemenea, nu instituie o confiscare, ci o transmitere în proprietatea deţinătorilor de locuinţe, foşti chiriaşi ai acestora, a locuinţelor şi terenurilor aferente acestor locuinţe dobândite prin cumpărare de la unităţile economice sau bugetare de stat.În ceea ce priveşte critica potrivit căreia textele de lege supuse controlului obligă să se vândă locuinţele la un preţ inferior valorii de circulaţie pe piaţa liberă, Curtea a reţinut că acest aspect nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci una de opţiune legislativă. Legiuitorul a înţeles să stabilească preţul de vânzare într-un cuantum care să permită chiriaşilor să îşi poată exercita efectiv dreptul la cumpărarea locuinţelor, în sens contrar dreptul acestora devenind iluzoriu.Considerentele şi soluţia deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Totodată, Curtea constată că invocarea Deciziei nr. 5/2008, pronunţată de Secţiile Unite ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, nu are relevanţă pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate, prin aceasta stabilindu-se că dispoziţiile Legii nr. 85/1992 sunt aplicabile şi în cazul contractelor de închiriere încheiate după data intrării în vigoare a acestui act normativ.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 7 alin. 1 din Legea nr. 85/1992 privind vânzarea de locuinţe şi spaţii cu altă destinaţie construite din fondurile statului şi din fondurile unităţilor economice sau bugetare de stat, excepţie ridicată de Societatea Comercială Daewoo Mangalia Heavy Industries – S.A. în dosarele nr. 1.588/254/2008, nr. 1.597/254/2008, nr. 1.496/254/2008, nr. 1.600/254/2008, nr. 1.523/254/2008, nr. 1.524/254/2008, nr. 1.520/254/2008, nr. 1.587/254/2008, nr. 1.512/254/2008, nr. 1.602/254/2008 şi nr. 1.591/254/2008 ale Judecătoriei Mangalia.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește