DECIZIE nr. 1.311 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 şi art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, precum şi a prevederilor art. 34 şi art. 35 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 şi art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, precum şi a prevederilor art. 34 şi art. 35 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodişa în Dosarul nr. 1.095/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.095/296/2008, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 şi art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, precum şi a prevederilor art. 34 şi art. 35 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996. Excepţia a fost ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodişa într-o cauză ce are ca obiect o acţiune în rectificare de carte funciară.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că textele de lege criticate sunt contrare libertăţii conştiinţei şi libertăţii cultelor, principiului majorităţii şi legislaţiei comunitare care reglementează obligaţia statului de a garanta aceste libertăţi, deoarece nu fac o distincţie în ceea ce priveşte rectificarea cărţii funciare în cazul lăcaşurilor de cult şi caselor parohiale. Astfel, arată că prin lipsa unor astfel de reglementări, în speţă se ajunge la o reconstituire a dreptului de proprietate contrară libertăţilor invocate. Totodată, susţine că textele de lege criticate sunt în conflict şi cu prevederile Legii nr. 182/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică).Judecătoria Satu Mare consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că rectificarea înscrierilor făcute în cartea funciară nu este decât o operaţiune prin care se consemnează acte şi fapte juridice extrinseci, operaţie care are caracterul unei înregistrări. Scopul notării acestor acte şi fapte juridice îl constituie exclusiv publicitatea drepturilor reale imobiliare, deci opozabilitatea lor în raport cu terţii.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Prin încheiere, instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43 şi art. 45 din Decretul-lege nr. 115/1938, precum şi a prevederilor art. 34 şi art. 35 din Legea nr. 7/1996. Din notele scrise ale autorului se constată însă că obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 şi art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, având următorul conţinut:– Art. 19: "Înscrierea unui drept se poate săvârşi numai:1. împotriva aceluia care la înregistrarea cererii este înscris ca titular al dreptului asupra căruia înscrierea urmează să fie făcută;2. împotriva aceluia care, înainte de a fi fost înscris, şi-a grevat dreptul, dacă amândouă înscrierile se cer deodată.";– Art. 20: "Dacă mai multe persoane şi-au cedat succesiv, una celeilalte, dreptul de a dobândi prin înscriere un bun nemişcător, iar înscrierile nu s-au făcut, cel din urmă îndreptăţit va putea cere înscrierea dobândirilor succesive, deodată cu aceea a dreptului său, dovedind prin înscrisuri originale, întreg şirul actelor juridice care întemeiază înscrierile." […];– Art. 26: "Drepturile reale se vor dobândi fără înscriere în cartea funciară, din cauză de moarte, accesiune, vânzare silită, şi expropriere; titularul nu va putea însă dispune de ele prin carte funciară, decât după ce s-a făcut înscrierea." […];– Art. 43: "Actul juridic în temeiul căruia se cere înscrierea va fi dovedit prin înscrisul original sau prin expediţiile actelor notariale.Hotărârea judecătorească sau a autorităţii administrative se va dovedi prin copii legalizate." […];– Art. 45: "Intabularea se va încuviinţa numai dacă înscrisul original:1. arată data când a fost întocmit, precum şi domiciliul părţilor;2. arată numărul parcelei sau al cărţii funciare, dacă înscrierea priveşte toate imobilele cuprinse în aceeaşi carte funciară;3. cuprinde declaraţia expresă, prin care acel al cărui drept urmează să fie strămutat, grevat, restrâns, ori stins consimte la întabulare. Această declaraţie se poate da şi printr-un înscris deosebit sau chiar prin cererea de întabulare înfăţişată instanţei de carte funciară. În aceste cazuri se vor arăta data înscrisului în temeiul căruia se cere intabularea, precum şi elementele esenţiale ale dreptului ce urmează a fi întabulat.";– Art. 46: "Intabularea unui drept real se va putea încuviinţa numai şi în temeiul unei hotărâri judecătoreşti desăvârşite."Totodată, obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie şi prevederile art. 34 şi art. 35 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 201 din 3 martie 2006, având următorul conţinut:– Art. 34: "Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă s-a constatat că:1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;2. dreptul înscris a fost greşit calificat;3. nu mai sunt întrunite condiţiile de existenţă a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanţă cu situaţia reală actuală a imobilului.";– Art. 35: "(1) Acţiunea în rectificare, sub rezerva prescripţiei dreptului material la acţiunea în fond, va fi imprescriptibilă.(2) Faţă de terţele persoane care au dobândit cu bunăcredinţă un drept real prin donaţie sau legat, acţiunea în rectificare nu se va putea porni decât în termen de 10 ani, socotiţi din ziua când s-a înregistrat cererea lor de înscriere, cu excepţia cazului în care dreptul material la acţiunea în fond nu s-a prescris mai înainte." … Autorul excepţiei invocă încălcarea atât a dispoziţiilor constituţionale ale art. 29 referitoare la libertatea conştiinţei, care include şi libertatea credinţei religioase şi libertatea de organizare a cultelor religioase, cât şi legislaţia comunitară care reglementează obligaţia statului de a garanta aceste libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate se referă la o omisiune legislativă, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul că textele de lege criticate nu fac o distincţie în ceea ce priveşte rectificarea cărţii funciare în cazul lăcaşurilor de cult, pe de o parte, şi caselor parohiale, pe de altă parte. Însă examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Curtea constată, de asemenea, că invocarea Legii nr. 182/2005 privind aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 64/2004 pentru completarea art. 3 din Decretul-lege nr. 126/1990 privind unele măsuri referitoare la Biserica Română Unită cu Roma (greco-catolică) nu poate fi primită, deoarece controlul constituţionalităţii prevederilor legale are loc numai prin raportare la norme constituţionale sau cuprinse în convenţii şi tratate la care România este parte, şi nu la alte dispoziţii sau acte normative din legislaţia internă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 19, art. 20, art. 26, art. 43, art. 45 şi art. 46 din Decretul-lege nr. 115/1938 pentru unificarea dispoziţiilor privitoare la cărţile funciare, precum şi a prevederilor art. 34 şi art. 35 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Parohia Ortodoxă Română Hodişa în Dosarul nr. 1.095/296/2008 al Judecătoriei Satu Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește