DECIZIE nr. 1.310 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoserv Turceni” – S.A. din Turceni în Dosarul nr. 13.417/95/2008 al Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în Dosarul nr. 1.106D/2009, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoserv Turceni” – S.A. din Turceni în Dosarul nr. 15.986/95/2008 al Tribunalului Gorj.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 875D/2009 şi nr. 1.106D/2009 este identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 1.106D/2009 la Dosarul nr. 875D/2009, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 25 februarie 2009 şi 19 martie 2009, pronunţate în dosarele nr. 13.417/95/2008 şi nr. 15.986/95/2008, Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Termoserv Turceni” – S.A. din Turceni cu prilejul soluţionării unor conflicte de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile art. 238 alin. (1) şi (2) din Codul muncii sunt contrare art. 1 alin. (4), art. 9, art. 16, art. 40, art. 41 alin. (5), art. 53 şi art. 73 din Constituţie. Astfel, consideră că textele de lege criticate conferă instanţei de judecată atribuţii de legiuitor, încălcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. În acest sens, arată că prin aceste texte de lege se permite instanţei de judecată să intervină şi să completeze contractele colective de muncă care au putere de lege între părţile contractante, ceea ce echivalează cu o adăugare la lege. Implicit se produce şi o lezare a dispoziţiilor art. 73 din Constituţie. De asemenea, arată că textele de lege criticate impun partenerilor sociali care încheie contracte colective de muncă la nivel de angajator şi care nu sunt parte semnatară sau afiliată vreunui organism sindical sau patronal ce a semnat contractul colectiv la nivel naţional să se supună clauzelor stabilite în acest din urmă contract în ceea ce priveşte limitele minimale ale drepturilor stabilite, lucru ce încalcă grav principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. În sfârşit, consideră că este încălcat şi dreptul părţilor de a încheia liber un contract individual de muncă sau un contract colectiv de muncă, instituind în sarcina angajatorului obligaţii foarte oneroase, generate de încheierea unor alte contracte faţă de care acesta este un terţ. Astfel este înfrânt art. 53 din Constituţie, întrucât angajatorul nu poate negocia drepturi inferioare celor prevăzute la nivel de ramură, lucru ce poate genera inclusiv incapacitatea de plată a acestor drepturi sau chiar falimentul angajatorului.Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că un contract colectiv de muncă are ca scop, în principal, tocmai coordonarea intereselor muncitorilor şi angajatorilor şi armonizarea acestora, reprezentând un instrument al politicii de personal. Un contract colectiv de muncă este o lucrare contractuală ce trebuie adaptată în permanenţă condiţiilor cadru fluctuante ale pieţei muncii, aceste condiţii fiind în general datorate aspectelor juridice şi de politică socială. Pentru asigurarea uniformizării condiţiilor de angajare şi de muncă, este necesară încheierea contractelor colective de muncă la nivel de angajator, de ramură, de grupuri de angajatori şi la nivel naţional, astfel că legiuitorul a impus forţa obligatorie a acestor contracte pe linie ierarhică. Acolo unde nu există contract colectiv de muncă la nivel de unitate, se aplică dispoziţiile din contractul colectiv de muncă de la nivelul superior.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Avocatul Poporului, făcând, de asemenea, trimitere la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în deciziile nr. 380/2004 şi nr. 511/2006, consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(2) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă." … Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei puterilor în stat, art. 9 referitor la sindicate, patronate şi asociaţiile profesionale, art. 16 referitor la egalitatea în drepturi, art. 40 care consacră dreptul la asociere, art. 41 alin. (5) care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, art. 53 referitor la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 73 prin care se arată că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin lege organică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că textele de lege criticate au constituit în mai multe rânduri obiect al controlului de constituţionalitate în raport cu aceleaşi texte din Constituţie şi motivări asemănătoare celei din prezenta cauză.În acest sens, poate fi amintită Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, prin care Curtea a reţinut că sunt neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la dispoziţiile art. 9, art. 40, art. 41 şi art. 53 din Constituţie, pentru considerentele acolo arătate.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziei mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 73 din Constituţie, Curtea constată că textele de lege criticate nu prevăd libertatea instanţelor judecătoreşti de a institui noi clauze în contractele de muncă, ele putând constitui doar temei pentru sancţionarea unor astfel de contracte prin care s-au stabilit drepturi inferioare celor stipulate în contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoserv Turceni” – S.A. din Turceni în dosarele nr. 13.417/95/2008 şi nr. 15.986/95/2008 ale Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește