DECIZIE nr. 1.308 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Cătălin Dragoş David Tănase în Dosarul nr. 10.533/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, asistat de avocatul Eugen-Sebastian Cudrici, cu împuternicire la dosar. De asemenea, se prezintă personal partea Eugenia Cristina Tănase David, asistată de avocatul Constantin Zărnescu, cu împuternicire la dosar, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Apărătorul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia, reiterând motivele de neconstituţionalitate cuprinse în notele scrise aflate la dosarul cauzei.Apărătorul celeilalte părţi prezente solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, făcând referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, având în vedere jurisprudenţa Curţii Constituţionalitate cu privire la textul de lege criticat.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 23 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10.533/301/2008, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Cătălin Dragoş David Tănase într-o acţiune civilă având ca obiect desfacerea căsătoriei prin divorţ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că încredinţarea minorului unuia dintre părinţi, în temeiul art. 42 alin. 1 din Codul familiei, constituie o sancţionare a celuilalt părinte, aplicarea acestor prevederi operând de facto restrângerea drepturilor părinteşti.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că instanţa, după pronunţarea divorţului, va dispune şi asupra capătului de cerere privind încredinţarea minorului, fără a se încălca dispoziţiile constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, face referire la deciziile Curţii Constituţionale nr. 1.122/2007 şi nr. 308/2009.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 42 alin. 1 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut: "Instanţa judecătorească va hotărî, odată cu pronunţarea divorţului, căruia dintre părinţi vor fi încredinţaţi copiii minori. În acest scop, instanţa va asculta părinţii şi autoritatea tutelară şi, ţinând seama de interesele copiilor, pe care de asemenea îi va asculta, dacă au împlinit vârsta de zece ani, va hotărî, pentru fiecare dintre copii, dacă va fi încredinţat tatălui sau mamei. […]"Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor şi ale art. 53 relative la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, prin Decizia nr. 1.122 din 27 noiembrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 58 din 24 ianuarie 2008, şi Decizia nr. 308 din 3 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 175 din 20 martie 2009, a reţinut că art. 42 alin. 1 din Codul familiei nu aduce atingere dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi şi ale art. 49 alin. (1) relative la protecţia copiilor şi a tinerilor, ascultarea autorităţii tutelare şi a minorului care a împlinit 10 ani, având în vedere pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti care să ţină seama de interesul acestuia.Soluţia şi considerentele pronunţate în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neexistând temeiuri care să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Cu privire la încredinţarea copilului minor, chiar dacă nu există o cerere expresă a soţilor în acest sens, instanţa judecătorească este obligată să se pronunţe, prin hotărârea de divorţ, şi asupra încredinţării copiilor minori, pentru a se evita introducerea ulterioară a unei noi acţiuni, ceea ce nu ar fi în interesul copiilor minori, care nu pot fi lăsaţi fără îngrijire şi întreţinere. Totodată, încredinţarea copilului unuia dintre părinţi, chiar dacă acesta are mijloace suficiente de trai, nu scuteşte pe celălalt părinte de a contribui la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională ale copilului. Această soluţie se impune deoarece ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi obligaţii faţă de copiii lor. Astfel, potrivit art. 97 alin. 1 din Codul familiei, "Ambii părinţi au aceleaşi drepturi şi îndatoriri faţă de copiii lor minori, fără a deosebi după cum aceştia sunt din căsătorie, din afara căsătoriei, ori adoptaţi.[…]"Pentru aceleaşi considerente nu se poate reţine nici încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 42 alin. 1 din Codul familiei, excepţie ridicată de Cătălin Dragoş David Tănase în Dosarul nr. 10.533/301/2008 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește