DECIZIE nr. 1.307 din 4 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAndreea Costin – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Doru Munteanu Arghir în Dosarul nr. 621/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.498D/2010.La apelul nominal se prezintă, pentru autorul excepţiei, avocat Alexandru Ţiclea, din Baroul Bucureşti, cu delegaţie depusă la dosar, şi se constată lipsa celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului autorului excepţiei de neconstituţionalitate, care pune concluzii de admitere a excepţiei de neconstituţionalitate şi depune la dosar note scrise prin care reiterează motivele invocate în excepţia de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 28 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 621/59/2010, Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Doru Munteanu Arghir într-o cauză având ca obiect anularea unui ordin al ministrului justiţiei cu privire la încetarea calităţii de executor judecătoresc.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul susţine, în esenţă, că dispoziţiile legale criticate sunt neconstituţionale, întrucât nu disting între pensionarea la cerere, cu consecinţa încetării calităţii de executor judecătoresc, şi pensionarea pentru limită de vârstă, situaţie care nu ar putea atrage încetarea calităţii de executor judecătoresc decât cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi internaţionale menţionate. Autorul arată că îi este îngrădit dreptul la muncă prin dobândirea, în mod legal, a unui alt drept, respectiv dreptul la pensie pentru limită de vârstă, deşi ambele drepturi sunt prevăzute de Legea fundamentală şi pot fi cumulate, prin aceasta fiind încălcat şi principiul restrângerii exerciţiului unor drepturi şi libertăţi fundamentale. De asemenea, autorul consideră că prin încetarea activităţii de executor judecătoresc, pe motiv de pensionare pentru limită de vârstă, a fost discriminat pe criteriul de vârstă. În opinia autorului excepţiei, dispoziţiile legale criticate, în baza cărora a fost emis ordinul ministrului justiţiei de încetare a activităţii pe motiv de pensionare, încalcă şi principiul constituţional al neretroactivităţii legii.Curtea de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece îndeplinirea unui serviciu de interes public, cum este cel prestat de executorii judecătoreşti, nu constituie un drept absolut, astfel încât este opţiunea legiuitorului ca această activitate să fie desfăşurată doar în anumite condiţii şi să înceteze în momentul pensionării.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile reprezentantului autorului excepţiei, notele scrise depuse, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 10 noiembrie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul cuprins: „(1) Calitatea de executor judecătoresc încetează: […] b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii;”.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor art. 15 alin. (2) privind neretroactivitatea legii, art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 alin. (1) privind munca şi protecţia socială a muncii, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 148 alin. (2) şi (4) privind prioritatea prevederilor tratatelor Uniunii Europene faţă de dispoziţiile contrare din legile interne din Constituţie, precum şi ale art. 14 privind interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 pct. 2 şi 4 privind demnitatea umană, art. 20 privind egalitatea de şanse şi de tratament în materie de angajare şi profesie, fără discriminare în funcţie de sex, art. 23 privind dreptul persoanelor vârstnice la protecţie socială şi art. 24 privind dreptul la protecţie în caz de concediere din Carta Socială Europeană, precum şi art. 5 privind principiul subsidiarităţii şi art. 6 privind relaţia dintre Uniunea Europeană şi drepturile omului din Tratatul Uniunii Europene.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că prevederile art. 22 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti conţine două categorii de dispoziţii: la alin. (1) sunt enumerate cazurile în care încetează calitatea de executor judecătoresc [a) la cerere; b) prin pensionare sau în cazul constatării incapacităţii de muncă, în condiţiile legii; c) prin desfiinţarea biroului executorului judecătoresc, urmată de neexercitarea fără justificare de către titularul acestuia a profesiei, în condiţiile legii, într-un alt birou, în termen de 6 luni; d) prin excluderea din profesie, dispusă ca sancţiune disciplinară, în condiţiile prezentei legi; e) în cazul condamnării definitive la o pedeapsă privativă de libertate pentru săvârşirea unei infracţiuni; f) în cazul constatării văditei sale incapacităţi profesionale; g) în cazul în care executorul judecătoresc nu mai îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 15 lit. a), b), d), e) şi f)], iar la alin. (2) sunt prevăzute condiţiile procedurale în care se constată sau se dispune, după caz, de ministrul justiţiei, la solicitarea Consiliului Uniunii Naţionale a Executorilor Judecătoreşti sau din oficiu, încetarea calităţii de executor judecătoresc.Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 513 din 20 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 598 din 11 iulie 2006, a stabilit cu titlu de principiu că dreptul la muncă, alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupaţiei vizează posibilitatea oricărei persoane de a exercita profesia sau meseria pe care o doreşte, în anumite condiţii stabilite de legiuitor. Prin urmare, legiuitorul este singurul competent să stabilească atât criteriile de acces sau primire într-o profesie, meserie, cât şi condiţiile de încetare a exercitării acesteia.Desigur, legiuitorul reglementând aceste criterii şi condiţii trebuie să respecte drepturile şi libertăţile fundamentale prevăzute de Constituţie. De asemenea, aceste criterii trebuie să respecte dispoziţiile art. 16 din Constituţie, în sensul de a nu fi impuse în scopul discriminării unor categorii de cetăţeni.În cauza de faţă, Curtea constată că textul legal criticat impune un criteriu de încetare a calităţii de executor judecătoresc, cu alte cuvinte, unul de încetare a exercitării unei profesii, şi anume prin pensionare. Legiuitorul este îndrituit să adopte astfel de norme, Constituţia negarantând exercitarea sie die a unei profesii. Este de observat grija legiuitorului de a stabili un criteriu care depinde exclusiv de manifestarea de voinţă a persoanei care îndeplineşte condiţiile de pensionare şi nu de vreun alt element, spre deosebire de Codul muncii, unde contractul individual de muncă, deci şi calitatea de angajat, încetează "la data îndeplinirii cumulative a condiţiilor de vârstă standard şi a stagiului minim de cotizare pentru pensionare;" (art. 56 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 345 din 18 mai 2011).Prin urmare, textul legal criticat constituie o derogare de la regimul de drept comun de pensionare, fiind, de altfel, unul care consacră o soluţie legislativă favorabilă autorului excepţiei, întrucât condiţionează încetarea calităţii de executor judecătoresc chiar de conduita sa personală. De altfel, art. 103 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 852 din 20 decembrie 2010 prevede în mod expres că „pensia se acordă la cererea persoanei îndreptăţite […] depusă personal ori prin mandatar desemnat prin procură specială”.Toate cele expuse mai sus demonstrează în mod univoc opţiunea legiuitorului de a lăsa la libera apreciere a executorului judecătoresc momentul încetării calităţii sale. Această opţiune legislativă este justificată de faptul că executorii judecătoreşti efectuează un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publică, iar legiuitorul a dorit asigurarea continuităţii prestării acestui serviciu.Rezultă că norma legală criticată se aplică în mod egal tuturor executorilor judecătoreşti, fără a institui vreo discriminare bazată pe criteriul vârstei.Curtea mai reţine că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere art. 41 alin. (1) din Constituţie, întrucât executorii judecătoreşti efectuează un serviciu de interes public, îndeplinind acte de autoritate publică, iar dreptul exercitării unei anumite profesii, meserii sau ocupaţii nu poate fi absolutizat. Astfel cum s-a arătat, instituirea prin lege a condiţiilor în care o anumită profesie poate fi desfăşurată, precum şi a condiţiilor de încetare a exercitării acesteia nu aduce atingere dreptului la muncă consacrat de Legea fundamentală. Prevederile legale criticate nu instituie o restrângere a dreptului la muncă, ci stabilesc condiţiile de încetare a calităţii de executor judecătoresc, Constituţia negarantând exercitarea unui serviciu de interes public sine die.În consecinţă, neexistând nicio încălcare a dreptului constituţional la muncă, art. 53 din Constituţie, invocat în susţinerile autorului excepţiei, nu are incidenţă în cauză.Invocarea celorlalte prevederi constituţionale sau cuprinse în acte ale Uniunii Europene pune în evidenţă faptul că autorul excepţiei se confruntă mai degrabă cu o problemă de interpretare şi aplicare a legii, respectiv faptul că după dobândirea calităţii de executor judecătoresc a beneficiat de pensie anticipată, care în condiţiile iniţiale ale Legii nr. 19/2000, în lipsa vreunei prevederi speciale a acesteia, se transforma în pensie pentru limită de vârstă, atunci când persoana îndeplinea condiţiile prevăzute de lege. Prin urmare este de competenţa instanţei stabilirea faptului dacă această pensie anticipată devenea, la îndeplinirea condiţiilor prevăzute de lege, automat o pensie pentru limită de vârstă sau era nevoie în acest sens de o cerere.De asemenea, cu privire la încălcarea normelor de procedură prevăzute de alin. (2) din lege, competentă să se pronunţe este exclusiv instanţa judecătorească sesizată cu acţiunea având ca obiect anularea actului administrativ.În fine, Curtea reţine că, potrivit Legii nr. 188/2000, pensionarea constituie o modalitate de încetare a calităţii de executor judecătoresc, iar în situaţia în care executorul judecătoresc se pensionează pentru limită de vârstă, acesta se poate reîncadra în muncă, cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege pentru exercitarea profesiei, şi va putea cumula pensia cu veniturile realizate din desfăşurarea activităţii de executor judecătoresc.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 22 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătoreşti, excepţie ridicată de Doru Munteanu Arghir în Dosarul nr. 621/59/2010 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Andreea Costin––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește