DECIZIE nr. 1.307 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, excepţie ridicată de Cristian Constantin Ignia în Dosarul nr. 1.397/35/P/2009 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, precum şi de Marius Mihai şi Societatea Comercială „Marius Business Center” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.205/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se prezintă, pentru autorii excepţiei Marius Mihai şi Societatea Comercială "Marius Business Center" -S.R.L. din Timişoara, avocatul Aurelian Hahui, cu delegaţie depusă la dosar. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent-şef referă asupra cauzei şi arată că partea Agenţia Naţională de Administrare Fiscală a depus la dosar concluzii scrise prin care solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată.Curtea, având în vedere obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 656D/2010 şi nr. 664D/2010, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Avocatul prezent este de acord cu conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public nu se opune conexării cauzelor.Curtea dispune, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, conexarea Dosarului nr. 664D/2010 la Dosarul nr. 656D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului autorilor excepţiei. Acesta, având în vedere jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale, lasă la aprecierea acesteia soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantului Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin Încheierea din 10 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 1.397/35/P/2009, Curtea de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă.Excepţia a fost ridicată de Cristian Constantin Ignia într-o cauză penală.Prin Încheierea din 16 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.205/1/2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie -Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie.Excepţia a fost ridicată de inculpatul Marius Mihai şi partea responsabilă civilmente Societatea Comercială "Marius Business Center" – S.R.L. din Timişoara şi însuşită de inculpaţii Traian Nistor, Adrian Moise şi Marian Toma într-o cauză penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin, în esenţă, că dispoziţiile legale menţionate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5), art. 73 alin. (3) lit. l) şi art. 115 alin. (4) şi (6), deoarece au fost adoptate invocându-se numai urgenţa reglementării, fără să fie îndeplinită condiţia existenţei unei situaţii extraordinare, într-un domeniu privind instituţiile fundamentale ale statului, cum este autoritatea judecătorească. Astfel se instituie un organism paralel cu Ministerul Public, instituţie constituţională ce trebuie să funcţioneze unitar şi coerent, pe principiile legalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic. De asemenea, autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate contravin şi jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, concretizată în Decizia nr. 235/2005.Instanţele de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosare, susţinerile avocatului prezent, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 7 octombrie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 54/2006. De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, şi dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005. În realitate, este vorba de dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, aşa cum au fost modificate şi completate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 şi Legea nr. 54/2006, dispoziţii care au următoarea redactare:– Art. 1 alin. (1) şi alin. (3^1): "(1) Prin prezenta ordonanţă de urgenţă se înfiinţează Direcţia Naţională Anticorupţie, ca structură cu personalitate juridică, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin reorganizarea Parchetului Naţional Anticorupţie. […](3^1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie conduce Direcţia Naţională Anticorupţie prin intermediul procurorului şef al acestei direcţii. Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie soluţionează conflictele de competenţă apărute între Direcţia Naţională Anticorupţie şi celelalte structuri sau unităţi din cadrul Ministerului Public.";– Art. 4 alin. (1): "Direcţia Naţională Anticorupţie este condusă de un procuror şef care este asimilat prim-adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie este ajutat de 2 procurori şefi adjuncţi, asimilaţi adjunctului procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că asupra dispoziţiilor de lege criticate pentru motive similare s-a pronunţat prin numeroase decizii, precum Decizia nr. 377 din 25 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 336 din 30 aprilie 2008, Decizia nr. 1.706 din 17 decembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 19 ianuarie 2010, şi Decizia nr. 831 din 22 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 536 din 30 iulie 2010, respingând, pentru considerentele acolo reţinute, excepţia de neconstituţionalitate.Deoarece nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, soluţia şi considerentele care o fundamentează îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 134/2005 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în ansamblu, şi a dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi (3^1) şi art. 4 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, excepţie ridicată de Cristian Constantin Ignia în Dosarul nr. 1.397/35/P/2009 al Curţii de Apel Oradea – Secţia penală şi pentru cauze cu minori, precum şi de Marius Mihai şi Societatea Comercială „Marius Business Center” – S.R.L. din Timişoara în Dosarul nr. 3.205/1/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește