DECIZIE nr. 1.307 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Auto Remus” – S.R.L. din Botoşani, prin reprezentantul acesteia, Remus-Ioan Dăscălescu, în Dosarul nr. 1.604/193/E/2008 al Tribunalului Botoşani – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public, invocând jurisprundenţa în materie a Curţii Constituţionale, pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.604/193/E/2008, Tribunalul Botoşani – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Auto Remus” – S.R.L. din Botoşani, prin reprezentantul acesteia, Remus-Ioan Dăscălescu, cu prilejul soluţionării recursului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 2.400 din 12 mai 2008, pronunţată de Judecătoria Botoşani în Dosarul nr. 1.604/193/2008.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 îngrădesc dreptul la muncă al salariaţilor care lucrau în unitatea a cărei activitate a fost suspendată ca urmare a aplicării unei sancţiuni contravenţionale. Astfel, locul de muncă al acestora este lăsat la discreţia organului constatator, chiar dacă respectivul salariat nu are nicio legătură cu respectarea sau nerespectarea de către agentul economic a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999. Stabilind sancţiunea suspendării activităţii economice, actul normativ amintit nu a prevăzut şi măsuri de protejare a salariaţilor, deşi contractul de muncă a fost desfiinţat printr-un act de putere, fără ca ei să aibă vreo vină.Tribunalul Botoşani – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. Astfel, arată că măsura dispusă prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei nu afectează în mod direct raporturile de muncă dintre societate şi salariaţi, în sensul că suspendarea raporturilor de muncă nu intervine de drept, ci doar ca urmare a unui act unilateral al angajatorului, ulterior.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că, raportat la conţinutul dreptului la muncă, care presupune libertatea alegerii profesiei, meseriei sau ocupaţiei, libertatea alegerii locului de muncă, protecţia socială a muncii, retribuţia muncii depuse, dreptul la negocieri colective şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective încheiate ca urmare a acestor negocieri, nu se poate reţine încălcarea acestui drept. De asemenea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 53 din Constituţie, arată că măsura dispusă de textul de lege criticat este justificată de imperativul protejării interesului social şi al ordinii de drept prin adoptarea unor măsuri specifice de preîntâmpinare şi sancţionare a faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală.Avocatul Poporului, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin deciziile nr. 897/2007 şi nr. 124/2008, consideră că textul de lege criticat este constituţional.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele de vedere solicitate cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 21 ianuarie 2005, dispoziţii potrivit cărora „Nerespectarea de către agenţii economici a prevederilor art. 10 lit. b), referitoare la neutilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale, neemiterea bonurilor fiscale pentru toate bunurile livrate sau serviciile prestate, emiterea de bonuri cu o valoare inferioară celei reale şi nereintroducerea datelor înscrise pe rola-jurnal privind tranzacţiile efectuate de la ultima închidere zilnică până în momentul ştergerii memoriei operative, atrage şi suspendarea activităţii unităţii pe o perioadă de 3 luni.”Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 41 alin. (1) şi art. 53 din Constituţie referitoare la dreptul la muncă, respectiv restrângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că autorul excepţiei porneşte de la premisa potrivit căreia instituirea sancţiunii complementare a suspendării activităţii agentului economic pentru o perioadă de 3 luni aduce atingere exerciţiului dreptului la muncă. În realitate, Curtea observă că această normă nu produce efecte decât în măsura în care agentul economic, care are şi calitate de angajator, nu respectă obligaţiile impuse de lege privind utilizarea aparatelor de marcat electronice fiscale. Aşadar, din această perspectivă, se poate afirma că restrângerile aduse dreptului la muncă sunt cauzate nu de textul de lege criticat în sine, ci de atitudinea culpabilă a agentului economic, prin nerespectarea obligaţiilor legale. În plus, art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 nu prevede încetarea existenţei agentului economic şi, ca urmare, a locurilor de muncă, astfel că nu se poate susţine că sancţiunea suspendării activităţii atrage în mod necesar şi desfacerea contractelor de muncă.De altfel, asupra conformităţii dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 cu prevederile constituţionale care consacră dreptul la muncă, Curtea s-a mai pronunţat şi prin Decizia nr. 667 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 931 din 16 noiembrie 2006, ale cărei considerente îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 14 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 28/1999 privind obligaţia operatorilor economici de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Auto Remus” – S.R.L. din Botoşani, prin reprezentantul acesteia, Remus-Ioan Dăscălescu, în Dosarul nr. 1.604/193/E/2008 al Tribunalului Botoşani – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește