DECIZIE nr. 1.306 din 4 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială Bus Trans – S.R.L. din Râmnicu-Vâlcea şi de Dragoş Viorel Stoica în Dosarul nr. 3.223/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.463D/2010.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 25 octombrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3.223/90/2010, Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 84/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială Bus Trans – S.R.L. din Râmnicu-Vâlcea şi de Dragoş Viorel Stoica într-o cauză având ca obiect înscrierea în Registrul Comerţului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate dispun că hotărârea prin care se soluţionează cererile de înregistrare şi cererile de intervenţie este executorie şi este supusă numai recursului, ceea ce este de natură a contraveni prevederilor constituţionale ale art. 21, 126 şi 129.Tribunalul Vâlcea – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că dispoziţiile criticate nu aduc atingere prevederilor art. 21 din Constituţie. Chiar dacă hotărârea pronunţată are caracter executoriu, partea interesată are acces liber la justiţie prin folosirea căii de atac a recursului, putând să îşi prezinte apărările şi cererile cu privire la acest aspect în cursul soluţionării recursului. Prevederile criticate nu aduc atingere nici dispoziţiilor art. 126 şi 129 din Legea fundamentală.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Deşi instanţa de judecată a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^1 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 84/2010 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, se constată că art. 7^1 a fost introdus în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 prin pct. 13 din Legea nr. 84/2010. Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 7^1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 296 din 30 decembrie 2009. Ordonanţa a fost aprobată prin Legea nr. 84/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 323 din 17 mai 2010. Textul criticat are următorul conţinut:"(2) Soluţionarea cererilor de înregistrare şi a cererilor de intervenţie se face cu citarea părţii şi a intervenienţilor. Instanţa se pronunţă de urgenţă, în condiţiile art. 49-56 din Codul de procedură civilă.(3) Hotărârea pronunţată în condiţiile alin. (2) este executorie şi este supusă numai recursului." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autorii excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 21 referitor la accesul liber la justiţie, art. 126 referitor la instanţele judecătoreşti şi art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că susţinerile autorilor excepţiei sunt neîntemeiate, deoarece, potrivit art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, procedura de judecată este stabilită prin lege şi, ca atare, legiuitorul este suveran în adoptarea regulilor de procedură, evident, cu respectarea prevederilor şi principiilor constituţionale.Aşa cum Curtea Constituţională a statuat în numeroase rânduri, liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. În ceea ce priveşte compatibilitatea unor proceduri speciale sau a particularităţilor procedurale pentru exercitarea drepturilor procesuale ale părţilor cu principiul liberului acces la justiţie, este de competenţa exclusivă a legiuitorului de a institui regulile de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti. Este de altfel o soluţie care rezultă în mod categoric din dispoziţiile art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Principiul liberului acces la justiţie presupune posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza procedurile, în formele şi în modalităţile instituite de lege.Astfel, chiar dacă hotărârea prin care se soluţionează cererile de înregistrare şi cererile de intervenţie are caracter executoriu, nimic nu împiedică partea interesată să formuleze calea de atac a recursului împotriva acesteia, respectând, în acelaşi timp, şi dispoziţiile legale aplicabile.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 7^1 alin. (2) şi (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 116/2009 pentru instituirea unor măsuri privind activitatea de înregistrare în registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială Bus Trans – S.R.L. din Râmnicu-Vâlcea şi de Dragoş Viorel Stoica în Dosarul nr. 3.223/90/2010 al Tribunalului Vâlcea – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește