DECIZIE nr. 1.304 din 2 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi ale alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Vasile Kraila şi, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 4.800/197/2006 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât criticile de neconstituţionalitate vizează aplicarea legii. Invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 4.800/197/2006, Curtea de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi ale alin. 2 din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Vasile Kraila şi, din oficiu, de instanţa de judecată.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile de lege criticate contravin art. 20 din Constituţie, întrucât prevăd posibilitatea aplicării cumulative a amenzii penale şi a închisorii, în timp ce Codul penal stabileşte că pedepsele principale nu pot fi aplicate cumulativ.Instanţa de judecată consideră că dispoziţiile art. 84 alin. 2 din Legea nr. 59/1934, în conformitate cu care, „când emiterea cecului se datoreşte unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă”, sunt neconstituţionale, întrucât nu definesc „faptul scuzabil”, iar prin aceasta inculpatul nu-şi poate exercita dreptul la apărare, neputându-se ghida după anumite repere pentru a-şi susţine nevinovăţia. În acelaşi sens, inculpatul invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului şi arată că legea nu este suficient de clară şi lasă loc unei marje de apreciere „care poate depăşi limitele rezonabilului”.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 sunt constituţionale. În ce priveşte prevederile art. 84 alin. 2, consideră că acestea sunt neconstituţionale, deoarece lipsa de claritate şi de uniformitate a textelor legale examinate poate genera interpretări greşite, de natură să aducă atingere dreptului la apărare.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, aşa cum rezultă atât din considerentele încheierii de sesizare, cât şi din concluziile scrise ale autorului excepţiei, îl constituie prevederile art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 1 mai 1934, având următorul cuprins:– Art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi alin. 2 teza a doua: "Se va pedepsi cu amendă de la 5.000-100.000 lei şi închisoare de la 6 luni până la 1 an, afară de cazul când faptul constituie un delict sancţionat cu o pedeapsă mai mare, în care caz se aplică această pedeapsă: […].2. Oricine emite un cec fără a avea la tras disponibil suficient, sau după ce a tras cecul şi mai înainte de trecerea termenelor fixate pentru prezentare, dispune altfel, în total sau în parte, de disponibilul avut.3. Oricine emite un cec cu dată falsă sau căruia îi lipseşte unul din elementele esenţiale arătate de alineatele 1, 2, 3 şi 5 ale art. 1 şi art. 11.[…] Când emiterea cecului se datorează unui fapt scuzabil, emitentul va fi apărat de pedeapsă."Dispoziţiile constituţionale considerate a fi încălcate sunt cele ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului şi art. 24 privind dreptul la apărare.Examinând excepţia de neconstituţionalitate referitoare la art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3, Curtea constată că motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege criticat, ca atare, ci aplicarea acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional.Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzute de lege.În plus, aşa cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 495 din 16 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 63 din 19 ianuarie 2005, examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acelui text cu dispoziţiile constituţionale pretins încălcate, iar nu compararea mai multor prevederi legale între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei.În ce priveşte alin. 2 teza a doua din art. 84, Curtea constată că autorul excepţiei critică acest text pe motiv că legiuitorul nu defineşte faptul scuzabil, astfel "că inculpatului nu i se garantează dreptul la apărare câtă vreme acest drept este lipsit de conţinut".Or, asemenea critici nu intră în competenţa Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 84 alin. 1 pct. 2 şi 3 şi ale alin. 2 teza a doua din Legea nr. 59/1934 asupra cecului, excepţie ridicată de Vasile Kraila şi, din oficiu, de instanţa de judecată în Dosarul nr. 4.800/197/2006 al Curţii de Apel Braşov – Secţia penală şi pentru cauze cu minori.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește