DECIZIE nr. 1.304 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDoina Suliman – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Univers – S.A. din Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 3.595/90/2008 al Tribunalului Vâlcea – Secţia comercială şi contencios administrativ fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 22 iunie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.595/90/2008, Tribunalul Vâlcea – Secţia comercială şi contencios administrativ fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială Univers – S.A. din Râmnicu-Vâlcea, intimaţi într-o cauză având ca obiect soluţionarea apelului formulat împotriva Sentinţei civile nr. 4.371 din 10 octombrie 2006, pronunţată de Judecătoria Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 4.877/2006.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile de lege criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16, 21 şi 23, precum şi prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece în alcătuirea instanţei care judecă cererea de recuzare poate să între şi judecătorul coleg de complet, care, din motive de colegialitate, nu va admite cererea de recuzare a colegului său de complet, iar aceasta cu atât mai mult cu cât încheierea de respingere a recuzării nu este supusă niciunei căi de atac. Cu alte cuvinte, autorul excepţiei solicită ca în alcătuirea instanţei care judecă cererea de recuzare să nu poată intra nici judecătorul care a fost recuzat şi nici judecătorul coleg de complet, "pentru că în realitate este acelaşi lucru."Instanţa de judecată consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, dispoziţii care au următorul cuprins:– Art. 30 alin. 1: "Recuzarea judecătorului se hotărăşte de instanţa respectivă, în alcătuirea căreia nu poate să între cel recuzat.";– Art. 34 alin. 1: "Încheierea prin care s-a încuviinţat sau respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a încuviinţat recuzarea, nu este supusă la nicio cale de atac."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, aceste texte de lege contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 21 privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi art. 23 privind libertatea individuală, precum şi prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că susţinerile autorului excepţiei nu constituie o veritabilă critică de neconstituţionalitate, acesta solicitând modificarea şi completarea textului de lege supus controlului, în sensul că în alcătuirea instanţei care judecă cererea de recuzare să nu poată intra nici judecătorul care a fost recuzat şi nici judecătorul coleg de complet. O astfel de solicitare este însă contrară prevederilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: „(3) Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 1 şi art. 34 alin. 1 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială Univers – S.A. din Râmnicu-Vâlcea în Dosarul nr. 3.595/90/2008 al Tribunalului Vâlcea – Secţia comercială şi contencios administrativ fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent-şef,Doina Suliman––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește