DECIZIE nr. 1.303 din 4 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi ale art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti în Dosarul nr. 12.205/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, care formează obiectul Dosarului nr. 4.401D/2010 al Curţii Constituţionale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent învederează Curţii că autorul excepţiei a transmis la dosar note scrise prin care solicită admiterea excepţiei.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.405D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.108/118/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde, pentru autorul excepţiei, domnul avocat Răzvan Rugină, membru al Baroului Bucureşti, în calitate de apărător ales, cu delegaţie depusă la dosarul cauzei. Se constată lipsa celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, văzând identitatea parţială de obiect al cauzelor menţionate, pune în discuţie problema conexării lor.Reprezentantul Societăţii Comerciale "Tomis Team" – S.R.L. şi cel al Ministerului Public sunt de acord cu propunerea de conexare.Curtea, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea Dosarului nr. 4.405D/2010 la Dosarul nr. 4.401D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Societăţii Comerciale "Tomis Team" – S.R.L., care solicită admiterea excepţiei, pentru motivele dezvoltate în notele scrise aflate la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, apreciază că nu se impune reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale. Referitor la art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, consideră că nu contravine prevederilor art. 52 din Constituţie, întrucât ordinele preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei reprezintă acte administrative emise în virtutea prerogativelor funcţiei sale, care pot fi contestate în faţa unei instanţe judecătoreşti de persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, reţine următoarele:Prin încheierile din 12 octombrie 2010 şi 27 ianuarie 2010, pronunţate în dosarele nr. 12.205/2/2009 şi nr. 9.108/118/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 şi, respectiv, a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, excepţie ridicată de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti şi, respectiv, de Societatea Comercială „Tomis Team” – S.R.L. din Bucureşti în cauze având ca obiect soluţionarea cererilor de anulare a unor acte administrative.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei ce formează obiectul Dosarului nr. 4.401D/2010 susţine că redactarea prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 este ambiguă, întrucât dă posibilitatea unor interpretări subiective, în sensul că partea interesată de a contesta ordinele şi deciziile emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei (ANRE) este pusă în situaţia de a nu cunoaşte modalitatea în care le poate ataca în justiţie, respectiv cu sau fără parcurgerea procedurii prealabile prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004. Arată că acţiunea introdusă riscă să fie respinsă, după caz, ca prematură sau ca tardivă.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate ce formează obiectul Dosarului nr. 4.405D/2010 arată că prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 încalcă dreptul prevăzut de art. 52 din Constituţie, ţinând cont de faptul că preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei nu are competenţa de a emite ordine şi decizii, ci doar de a le semna. Susţine că textul de lege criticat instituie o procedură derogatorie de la regulile contenciosului administrativ, obligând persoana ce se consideră vătămată de o decizie a unei autorităţi, în speţă a Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, să îşi îndrepte plângerea împotriva unei alte autorităţi publice, mai exact împotriva preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, deşi acesta nu deţine calitate procesuală pasivă.În ceea ce priveşte textele criticate din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, susţine că, prin posibilitatea recunoscută instanţelor judecătoreşti de a suspenda un act administrativ, permit acestora să interfereze în mod nejustificat cu atribuţiile ce revin puterii executive şi încalcă prezumţia de legalitate de care se bucură un astfel de act. Arată că, prin condiţionarea cererii de suspendare a executării unui act administrativ de existenţa unor „cazuri bine justificate” şi de „prevenirea unei pagube iminente”, se conferă instanţei o marjă largă de apreciere, dând posibilitatea unor aprecieri arbitrare, subiective şi nesocotindu-se astfel dreptul la un proces echitabil. Totodată, textele de lege criticate favorizează reclamantul, de a cărui voinţă depinde în mod esenţial durata suspendării executării actului administrativ. Mai arată că, în măsura în care recunosc posibilitatea terţilor de a obţine suspendarea efectelor unei autorizaţii de înfiinţare a capacităţii energetice înainte de analizarea pretinsei nelegalităţi a acesteia, se prejudiciază drepturile pârâtului – constructor de bună-credinţă, aducându-se atingere dreptului acestuia de proprietate privată şi dreptului de a-şi exercită activitatea economică la care este autorizat potrivit legii.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 este neîntemeiată. Consideră că textul de lege ce formează obiectul acesteia nu contravine dispoziţiilor constituţionale care reglementează accesul liber la justiţie, legiuitorul având posibilitatea reglementării unor termene. Precizează că actul administrativ emis de conducătorul unei autorităţi publice este un act care aparţine acelei autorităţi publice. De asemenea, consideră că nici excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 nu este întemeiată, întrucât suspendarea unui act administrativ nu constituie un amestec al instanţelor judecătoreşti în atribuţiile puterii executive, nefiind încălcat nici dreptul la un proces echitabil. În plus, precizează că măsura se dispune „numai în cazul unei aparenţe evidente de nelegalitate a actului administrativ şi numai atunci când măsura este necesară pentru prevenirea unei pagube iminente”.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului, în cuprinsul punctului său de vedere transmis în Dosarul nr. 4.401D/2010, consideră că prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 sunt constituţionale, necontravenind dispoziţiilor constituţionale referitoare la garantarea dreptului de acces liber la justiţie şi la un proces echitabil, întrucât oferă părţilor interesate posibilitatea de a contesta în justiţie legalitatea şi temeinicia ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, contestaţiile acestora urmând să fie examinate de o instanţă judecătorească independentă şi imparţială. Prin urmare, autorul excepţiei a beneficiat de posibilitatea, valorificată de altfel în mod concret, de a se adresa unei instanţe. Mai arată, de asemenea, că procedura de soluţionare a contestaţiilor în contencios administrativ formulate în temeiul Legii nr. 13/2007 este o procedură specială şi accelerată, iar natura termenului de 60 de zile cuprins în textul de lege criticat are menirea de a da expresie principiului celerităţii şi al soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil. În ce priveşte criticile referitoare la caracterul imprecis şi confuz al textului criticat, arată că interpretarea şi aplicarea normelor juridice sunt operaţiuni ce aparţin în mod exclusiv organelor şi autorităţilor competente, învestite prin lege cu astfel de atribuţii. Totodată, consideră că dispoziţiile de lege criticate indică într-un mod suficient de clar elementele şi condiţiile necesare pentru exercitarea dreptului de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ actele emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, punctul de vedere al Avocatului Poporului, susţinerile reprezentantului părţii prezente, concluziile procurorului, notele scrise depuse, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 51 din 23 ianuarie 2007, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 33/2007 privind modificarea şi completarea Legii energiei electrice nr. 13/2007 şi Legii gazelor nr. 351/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 337 din 18 mai 2007, care au următoarea redactare:– Art. 9 alin. (10): "(10) Ordinele şi deciziile emise de preşedinte în exercitarea atribuţiilor sale pot fi atacate în contencios administrativ la Curtea de Apel Bucureşti, în termen de 60 de zile de la data publicării lor în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv de la data la care au fost notificate părţilor interesate."De asemenea, obiect al excepţiei îl constituie şi dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.154 din 7 decembrie 2004, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 510 din 30 iulie 2007, care au următorul cuprins:– Art. 14 alin. (1): "(1) În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.";– Art. 15 alin. (1): "(1) Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art. 14, şi prin cererea adresată instanţei competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz, instanţa poate dispune suspendarea actului administrativ atacat, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a cauzei. Cererea de suspendare se poate formula odată cu acţiunea principală sau printr-o acţiune separată, până la soluţionarea acţiunii în fond."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textele de lege criticate contravin următoarelor dispoziţii din Legea fundamentală: art. 1 alin. (4) care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 21 care recunoaşte dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, art. 44 alin. (1) şi (2) care garantează şi ocroteşte în mod egal dreptul de proprietate privată, art. 45 referitor la libertatea economică şi art. 52 privind dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 consacră posibilitatea contestării în contencios administrativ a ordinelor şi deciziilor emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei, ca o concretizare a dispoziţiilor art. 52 alin. (1) din Legea fundamentală. Faptul că textul de lege criticat se referă la actele administrative emise de conducătorul autorităţii menţionate, deşi dispoziţiile constituţionale menţionate au în vedere eventuala vătămare produsă de o autoritate publică, nu poate fi considerat un impediment în calea verificării legalităţii acestora, de vreme ce este de principiu faptul că actele conducătorului reprezintă actele autorităţii înseşi [a se vedea în acest sens art. 209 din Codul civil coroborat cu art. 9 alin. (1) din Legea nr. 13/2007 şi art. 8 alin. (1) lit. a) din Hotărârea Guvernului nr. 1.428/2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 847 din 8 decembrie 2009]. De altfel, prevederile de lege criticate precizează în mod lămuritor că este vorba despre acele acte emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei „în exercitarea atribuţiilor” sale.Curtea constată că textul din Legea nr. 13/2007 supus controlului de constituţionalitate nu este de natură să aducă atingere nici dreptului de acces liber la justiţie, criticile referitoare la pretinsa ambiguitate a acestuia neputând fi reţinute. Astfel, prevederile art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007 se circumscriu regulilor specifice contenciosului administrativ, fiind aplicabile în coroborare cu normele procedurale cuprinse în Legea nr. 554/2004, care trasează cadrul general de exercitare a acţiunilor îndreptate împotriva actelor administrative ale autorităţilor publice, persoana interesată având posibilitatea nestingherită de a învesti instanţa de contencios administrativ cu verificarea legalităţii actelor administrative enumerate în art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, în condiţiile respectării regulilor procedurale specifice acestei materii.II. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, Curtea constată că a mai examinat constituţionalitatea acestora, prin prisma unor critici similare şi prin raportare la aceleaşi texte din Legea fundamentală.Astfel, prin Decizia nr. 1.109 din 8 septembrie 2011*), încă nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a observat că cerinţele referitoare la existenţa cazului bine justificat şi la necesitatea prevenirii unei pagube iminente sunt definite şi caracterizate chiar prin lege, şi anume prin art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004, astfel că instanţa dispune de repere clare pentru aprecierea necesităţii suspendării executării actului administrativ. Prin aceeaşi decizie, Curtea a statuat că măsura se justifică prin nevoia asigurării unui just echilibru între interesul particular şi cel general şi, având în vedere aceste prevederi legale, instanţa va putea să dispună suspendarea executării actului administrativ, fără ca în acest fel să impieteze asupra exigenţelor impuse de respectarea principiului separaţiei şi echilibrului puterilor.–––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.109 din 8 septembrie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 773 din 2 noiembrie 2011.De asemenea, prin Decizia nr. 1.103 din 8 septembrie 2011**), încă nepublicată până la data pronunţării prezentei decizii, Curtea a reţinut că suspendarea executării unui act administrativ are caracter esenţialmente temporar, durând, în condiţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, până la soluţionarea acţiunii principale, motiv pentru care a constatat că nu este întemeiată critica referitoare la pretinsa încălcare a dreptului la un proces echitabil prin favorizarea reclamantului, de a cărui voinţă ar depinde durata suspendării executării actului administrativ.–––Notă …
**) Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.103 din 8 septembrie 2011 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 783 din 4 noiembrie 2011.Totodată, Curtea a observat că susţinerea referitoare la răsturnarea sarcinii probei ca urmare a faptului că beneficiarul actului administrativ atacat ar fi nevoit să demonstreze legalitatea lui nu este relevantă în cadrul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât prevederile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 nu vizează procedura de contestare a legalităţii actului administrativ, ci reglementează cu privire la măsura suspendării executării acestuia. În ce priveşte invocarea dispoziţiilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie, Curtea a constatat că măsura amintită nu este de natură să afecteze dreptul de proprietate al beneficiarului actului administrativ. De asemenea, Curtea a observat că, pentru a evita consecinţele negative ale executării unui act administrativ nelegal, se justifică suspendarea efectelor acestuia până la clarificarea problemei legalităţii actului administrativ ce stă la baza desfăşurării activităţii economice, astfel că restrângerea temporară a libertăţii economice nu constituie o încălcare a dispoziţiilor art. 45 din Constituţie, privită prin prisma condiţiilor enumerate la art. 53 din Legea fundamentală.Întrucât în cauza de faţă nu au fost prezentate argumente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, îşi menţin valabilitatea considerentele şi soluţia pronunţată prin deciziile citate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, ridicată de Regia Autonomă de Distribuţie a Energiei Termice Bucureşti în Dosarul nr. 12.205/2/2009 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, precum şi a prevederilor art. 14 alin. (1) şi art. 15 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi ale art. 9 alin. (10) din Legea energiei electrice nr. 13/2007, ridicată de Societatea Comercială „Tomis Team” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 9.108/118/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește