DECIZIE nr. 1.303 din 2 decembrie 2008

referitoare la respingerea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de S.C.P.A. "Sfîrâială şi Asociaţii" în Dosarul nr. 5.854/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 1.921/338/2008 şi nr. 1.920/338/2008 ale Judecătoriei Zărneşti şi nr. 5.881/196/2008 al Judecătoriei Brăila – Secţia civilă, dosare având ca obiect aceeaşi excepţie de neconstituţionalitate. Cauzele au fost înregistrate la Curtea Constituţională cu nr. 1.649D/2008, nr. 1.650D/2008 şi nr. 1.853D/2008, excepţiile fiind ridicate de oraşul Râşnov, prin reprezentant legal, şi de Banca Transilvania S.A. – Sucursala Brăila.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele menţionate au conţinut identic, pune în discuţie, din oficiu, conexarea acestora.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.853D/2008, nr. 1.650D/2008 şi nr. 1.649D/2008 la Dosarul nr. 1.426D/2008, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât apreciază că dispoziţiile de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate ca fiind încălcate. Menţionează, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 22 aprilie 2008, pronunţată în dosarul nr. 5.854/299/2008, din 2 iulie 2008, pronunţată în dosarele nr. 1.921/338/2008 şi nr. 1.920/338/2008, şi din 14 iulie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.881/196/2008, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Zărneşti şi Judecătoria Brăila – Secţia civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 din Codul civil. Excepţiile au fost ridicate de S.C.P.A. "Sfîrâială şi Asociaţii", de Oraşul Râşnov şi de Banca Transilvania S.A. – Sucursala Brăila în dosare având ca obiect contestaţii la executare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că soluţionarea cererii de suspendare în Camera de Consiliu, fără citarea părţilor, şi inexistenţa căii de atac încalcă în mod flagrant art. 21 şi art. 24 din Constituţie, deoarece soluţionarea procesului se face de către instanţă doar pe baza cererii depuse de către contestator şi a motivelor formulate de acesta, creditorul neavând posibilitatea să-i contracareze afirmaţiile sau să invoce în faţa instanţei de judecată neregularităţile sau abuzurile instanţei de fond. De asemenea, se susţine că dispoziţiile de lege criticate lipsesc de eficienţă dreptul la apărare prevăzut în art. 24 din Constituţie, precum şi că acestea contravin şi prevederilor art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora orice persoană are dreptul la judecarea cauzei sale în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, Judecătoria Zărneşti şi Judecătoria Brăila – Secţia civilă apreciază că prevederile art. 403 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, invocându-se în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă sunt constituţionale, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 403 din Codul de procedură civilă, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial nr. 609 din 14 iulie 2005. Art. 403 are următorul cuprins: „Până la soluţionarea contestaţiei la executare sau a altei cereri privind executarea silită, instanţa competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauţiune în cuantumul fixat de instanţă, în afară de cazul în care legea dispune altfel.Dacă bunurile urmărite sunt supuse stricăciunii, pieirii sau deprecierii, se va suspenda numai distribuirea preţului.Asupra cererii de suspendare formulate potrivit alin. 1 şi 2 instanţa, în toate cazurile, se pronunţă prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat.În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 500 lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul."Autorii excepţiei susţin că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 16 referitoare la "Egalitatea în drepturi", art. 21 privind "Accesul liber la justiţie", art. 24 care consacră dreptul la apărare, art. 125 cu privire la "Statutul judecătorilor" şi ale art. 129 referitoare la "Folosirea căilor de atac." Se mai invocă şi încălcarea art. 6 – "Dreptul la un proces echitabil" şi art. 13 – "Dreptul la un recurs efectiv", ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia ridicată, Curtea constată că dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă au mai făcut obiectul controlului de constituţionalitate prin raportare la prevederile art. 16 şi 21 din Constituţie. Prin numeroase decizii, de exemplu, Decizia nr. 949 din 30 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 821 din 3 decembrie 2007, respingând excepţia, Curtea a statuat că, întrucât plata cauţiunii nu constituie o condiţie de admisibilitate a contestaţiei la executare, ci exclusiv pentru a putea solicita suspendarea provizorie a executării silite, instituirea acestei obligaţii nu poate fi calificată ca o modalitate de a împiedica accesul liber la justiţie. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea a constatat că, în măsura în care reglementarea dedusă controlului se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare, critica cu un atare obiect nu este întemeiată. De asemenea, prin Decizia nr. 541 din 7 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 15 august 2007, Curtea a reţinut că dispoziţiile de lege criticate prevăd posibilitatea ca preşedintele instanţei să dispună, pe calea ordonanţei preşedinţiale, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare, care se judecă potrivit regulilor de procedură din dreptul comun. Aşadar, suspendarea provizorie se dispune ca o măsură vremelnică, în scopul păstrării unui drept care s-ar păgubi prin întârziere ori al prevenirii unei pagube iminente care nu s-ar putea repara. Împrejurarea că împotriva încheierii instanţei prin care s-a dispus o asemenea suspendare provizorie nu se poate promova nicio cale de atac nu este de natură să înfrângă dispoziţiile constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice, iar, pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la prevederile art. 24 din Legea fundamentală, Curtea a reţinut, de exemplu, prin Decizia nr. 8 din 10 ianuarie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 154 din 17 februarie 2006, că aceste susţineri sunt neîntemeiate, având în vedere, pe de-o parte, urgenţa care impune suspendarea provizorie a executării silite – urgenţă care nu îngăduie întârzieri generate de exercitarea vreunei căi de atac împotriva încheierii instanţei -, iar, pe de altă parte, faptul că măsura provizorie dispusă de preşedintele instanţei nu îl prejudiciază pe creditor în valorificarea pretenţiilor sale, acesta beneficiind de toate drepturile şi garanţiile procedurale, fiind apărat prin instituirea unei cauţiuni de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani, cauţiune menită să acopere eventualele daune cauzate acestuia prin suspendarea provizorie a executării silite.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţia deciziei menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru argumentele înfăţişate, Curtea nu poate reţine nici încălcarea art. 6 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 403 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de S.C.P.A. "Sfîrâială şi Asociaţii", de Oraşul Râşnov, precum şi de Banca Transilvania S.A. – Sucursala Brăila în dosarele nr. 5.854/299/2008 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, nr. 1.921/338/2008 şi nr. 1.920/338/2008 ale Judecătoriei Zărneşti, precum şi nr. 5.881/196/2008 al Judecătoriei Brăila – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește