DECIZIE nr. 1.303 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 5.226/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 5.226/2/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente. Excepţia a fost ridicată de Vlad Opran într-o cauză civilă având ca obiect cererea formulată de autor în contradictoriu cu Autoritatea pentru Privatizarea şi Administrarea Participaţiilor Statului (în prezent, Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului), prin care a solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să oblige A.V.A.S. de a emite o decizie prin care să-i acorde acţiuni la o valoare actualizată cu rata inflaţiei pe data emiterii deciziei de acordare, reprezentând valoarea acţiunilor deţinute de autorii săi, la societăţile naţionalizate în baza Legii nr. 119/1948, respectiv „Banca Marmorosch Blank amp; Co”, „Banca Românească” şi „Banca de Credit Român”.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia arată că art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 a modificat alin. (1) şi (3) ale art. 32 din Legea nr. 10/2001, care, după republicare, a devenit art. 31. Conform art. 32 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, în redactarea pe care legea a avut-o la data intrării în vigoare, respectiv 14 februarie 2001, foştii acţionari şi succesorii persoanelor juridice naţionalizate prin Legea nr. 119/1948 sau prin alte acte normative aveau dreptul la măsuri reparatorii constând în acţiuni acordate cu precădere la societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate sau cu prioritate la o altă societate comercială tranzacţionată pe piaţa de capital, iar conform alin. (3), acţiunile se acordau, la cererea persoanei îndreptăţite, de către instituţia publică implicată în privatizarea societăţii comerciale menţionate la alin. (1). Arată că, prin faptul licit şi voluntar al depunerii notificării adresate entităţilor respective, acestea au devenit debitoare ale persoanelor îndreptăţite la măsurile reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001, conform art. 32, fiind obligate să emită decizii de acordare a măsurilor reparatorii în termen de 60 de zile de la data notificării şi să acorde, efectiv, acţiuni, la valoarea echitabilă, pentru acţiunile naţionalizate în anul 1948. În continuare, arată că la data de 22 iulie 2005 s-a adoptat Legea nr. 247/2005 prin care s-au adus modificări Legii nr. 10/2001 şi care, susţine autorul, prin art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al legii, „a distrus drepturile câştigate sub imperiul legii vechi", respectiv Legea nr. 10/2001, nemodificată. Susţine că, după modificarea art. 32, devenit art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, entităţile debitoare sunt exonerate de plată obligaţiei prevăzute de art. 11 alin. (1) din Legea nr. 119/1948 şi de art. 32 din Legea nr. 10/2001, nemodificate, adică de a plăti foştilor acţionari despăgubiri la valoarea reală. Arată că, prin modificarea adusă Legii nr. 10/2001, „s-a suprimat posibilitatea ca acţiunile naţionalizate să fie preschimbate cu acţiuni vii la societăţi de pe piaţă”, fiind înlocuite cu titluri de valoare la Fondul Proprietatea – S.A., ce se pot tranzacţiona pe piaţa de capital şi care au o valoare foarte mică faţă de cea a acţiunilor ce trebuie să fie acordate persoanelor îndreptăţite, conform art. 32 din Legea nr. 10/2001, nemodificată, şi care, în speţă, în ceea ce îl priveşte pe autorul excepţiei, au fost calculate conform expertizei din dosarul instanţei de fond. Consideră că textele de lege criticate „obstaculează derularea litigiilor începute sub legea veche, adică sub art. 32 din Legea nr. 10/2001 nemodificată, pentru cererile care au fost formulate în baza legii atunci în vigoare, probatoriul fiind administrat, iar actele, pe cale administrativă şi contencioasă, din anul 2001 până în prezent fiind făcute cu ascultarea Legii nr. 10/2001, în vigoare între 14 februarie 2001 şi 22 iulie 2005″.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că modificarea sau completarea unui text de lege constituie atributul exclusiv al legiuitorului. Totodată, consideră că textele de lege criticate nu îngrădesc dreptul părţilor interesate de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, nu încalcă dreptul de proprietate şi nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi, fiind edictate în conformitate cu textele constituţionale invocate.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. Arată că instituirea unor norme prin care se reglementează modalitatea de acordare a despăgubirilor în condiţiile legii speciale nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 21, ale art. 44 alin. (1) şi ale art. 53 din Constituţie. Totodată, apreciază că acestea nu conţin norme contrare celorlalte dispoziţii constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 653 din 22 iulie 2005, având următorul conţinut:67. La articolul 32, alineatul (1) se modifică şi va avea următorul cuprins:"Art. 32. – (1) Persoanele arătate la art. 3 alin. (1) lit. b) au dreptul la despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv."68. La articolul 32, alineatul (3) se modifică şi va avea următorul cuprins:"(3) Măsurile reparatorii prin echivalent prevăzute la alin. (1) se vor propune, după stabilirea valorii recalculate a acţiunilor, prin decizia motivată a instituţiei publice implicate în privatizarea societăţii comerciale care a preluat patrimoniul persoanei juridice sau, după caz, prin ordin al ministrului finanţelor publice, în cazul în care societatea comercială care a preluat patrimoniul persoanei juridice naţionalizate nu mai există, nu poate fi identificată, ori nu a existat o asemenea continuitate."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitoare la obligaţia de a respecta Constituţia şi legile, ale art. 11 alin. (1) privind dreptul internaţional şi dreptul intern, ale art. 20 alin. (2) relative la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 alin. (2) şi (3) referitoare la accesul liber la justiţie, ale art. 44 alin. (1) privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 53 alin. (1) şi (2) referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Totodată, consideră că textele de lege criticate contravin şi următoarelor dispoziţii din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale: art. 6 alin. (1) privind dreptul la un proces echitabil, art. 17 referitoare la interzicerea abuzului de drept şi ale art. 18 privind limitarea restrângerii exerciţiului drepturilor. De asemenea, invocă şi încălcarea dispoziţiilor art. 1 alin. (1) din Primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată, urmând a fi respinsă, pentru următoarele considerente:Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 care au modificat alin. (1) şi (3) ale art. 32 din Legea nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989. După republicarea Legii nr. 10/2001 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 798 din 2 septembrie 2005, datorită renumerotării, art. 32 a devenit art. 31.Curtea constată că asupra prevederilor art. 31 din Legea nr. 10/2001, s-a pronunţat prin Decizia nr. 144 din 5 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2009, în care a reţinut că scopul Legii nr. 10/2001 a fost acela de a institui măsuri reparatorii în interesul proprietarilor ale căror imobile au fost preluate în mod abuziv, nu numai prin restituirea lor în natură, ci şi prin stabilirea de măsuri reparatorii prin echivalent. De aceea, soluţia de restituire a unor asemenea categorii de imobile, precum şi stabilirea cuantumului despăgubirilor sunt rezultatul opţiunii legiuitorului şi au la bază exercitarea dreptului său de a decide asupra modului de reparare a injustiţiilor şi a abuzurilor din legislaţia trecută.Pentru considerentele cuprinse în decizia menţionată nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi din actele internaţionale invocate de autor.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. I pct. 67 şi 68 din titlul I al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei, precum şi unele măsuri adiacente, excepţie ridicată de Vlad Opran în Dosarul nr. 5.226/2/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia civilă şi de proprietate intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește