DECIZIE nr. 1.302 din 13 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Smaranda Ghiţă în Dosarul nr. 11.718/302/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 27 noiembrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 11.718/302/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului. Excepţia a fost ridicată de Smaranda Ghiţă într-o cauză ce are ca obiect cererea chiriaşului de obligare a unităţii administrativ-teritoriale de a încheia un contract de vânzare-cumpărare în temeiul Legii nr. 112/1995.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că interpretarea normei în discuţie de către instanţele de judecată, în sensul că dreptul chiriaşului de a-şi exprima opţiunea de cumpărare nu dă naştere obligaţiei corelative a statului de a vinde acestora locuinţa ocupată, deoarece legea nu prevede o astfel de obligaţie, este contrară Constituţiei. Întrucât dreptul chiriaşului de a cumpăra locuinţa pe care o ocupă trebuie să dea naştere unei obligaţii corelative în sarcina statului, inexistenţa unei astfel de obligaţii determină o lipsă de garantare a dreptului chiriaşului. Astfel, omisiunea legii de a reglementa obligaţia corelativă a statului de a vinde locuinţa deschide calea abuzului instituţiilor statului în rezolvarea cererilor de cumpărare depuse de chiriaşii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală arată că susţinerile autorului excepţiei nu pot fi primite. Raţionamentul construit de acesta nu porneşte de la textul de lege, astfel cum este formulat, ci de la interpretarea normei dată de instanţele de fond. Consideră că premisa propusă de autorul excepţiei, constând în norma interpretată prin optica instanţelor de fond, nu este suficientă în construcţia juridică ce tinde la demonstrarea contrarietăţii dintre norma legală şi Constituţie. Pentru evaluarea raţionamentului autorului excepţiei ar fi necesară, în primul rând, stabilirea realităţii premisei. Or, confirmarea sau negarea acesteia ar aduce atingere fondului cauzei.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens arată că acestea se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale, fără nicio discriminare pe considerente arbitrare. Totodată, face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 485/1997, în care s-a reţinut că „posibilitatea vânzării către chiriaşi a locuinţelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari constituie recunoaşterea, prin lege, a unui drept subiectiv, înlăturându-se astfel discriminarea anterioară când un asemenea drept era recunoscut numai chiriaşilor din locuinţele construite din fondurile statului”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 29 noiembrie 1995, cu următorul conţinut: „Chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a preţului.”Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 4 referitoare la unitatea poporului şi egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi ale art. 44 referitoare la proprietatea privată.Examinând excepţia, Curtea constată că principala critică de neconstituţionalitate se referă la o omisiune legislativă, autorul excepţiei fiind nemulţumit de faptul că textul de lege criticat nu reglementează obligaţia statului de a vinde locuinţa pe care chiriaşul o ocupă, astfel încât se deschide calea abuzului instituţiilor statului în soluţionarea cererilor de cumpărare depuse de chiriaşii care îndeplinesc condiţiile prevăzute de lege. Însă examinarea criticii de neconstituţionalitate cu un atare obiect excedează competenţei Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, se pronunţă „numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 9 alin. 1 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situaţiei juridice a unor imobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului, excepţie ridicată de Smaranda Ghiţă în Dosarul nr. 11.718/302/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 13 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu_______

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește