DECIZIE nr. 1.300 din 4 octombrie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Liliana Maria Toderiuc în Dosarul nr. 23.313/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal. Excepţia formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.272D/2010.La apelul nominal se prezintă avocatul Florin Ştiolică pentru partea Tudor Georgeta, lipsă fiind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul avocatului Florin Ştiolică, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Arată că, pe de-o parte, critica autorului excepţiei vizează un conflict între două dispoziţii legale, iar, pe de altă parte, dispoziţiile de lege sunt abrogate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă. Arată că autoarea excepţiei ridică probleme de interpretare şi aplicare a legii, ceea ce nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 septembrie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 23.313/3/2008, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Liliana Maria Toderiuc.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia arată că Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic cuprinde „dispoziţii contradictorii în chiar cuprinsul său, cât şi dispoziţii contradictorii faţă de legea specială în materie, Legea nr. 84/1995, prin care se aduce o gravă încălcare a drepturilor omului, garantate de Constituţie”. Astfel, deşi Legea nr. 84/1995 nu face diferenţă între modalitatea de ocupare a funcţiei de director şi modalitatea de ocupare a funcţiei de director adjunct, Legea nr. 128/1997 cuprinde dispoziţii contradictorii faţă de cele din Legea nr. 84/1995, realizându-se o încălcare a prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 16, art. 21, art. 32 alin. (5) şi art. 52 alin. (1).Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Textul de lege criticat nu creează o situaţie de inechitate între candidaţii care participă la un concurs organizat pentru ocuparea unui post de director adjunct în unităţile de învăţământ preuniversitar şi cei care participă la un astfel de concurs organizat pentru ocuparea unui post de director. Faptul că prin lege sunt prevăzute două modalităţi distincte de numire în funcţia de director şi de director adjunct în urma câştigării concursului, desfăşurat pe baza criteriilor de competenţă profesională şi managerială în învăţământul preuniversitar, nu este de natură a da naştere unor situaţii discriminatorii, atât timp cât un candidat nu este favorizat sau dezavantajat faţă de un alt candidat la ocuparea aceluiaşi post de conducere, în cadrul aceluiaşi concurs. În continuare, arată că dispoziţiile criticate nu contravin nici prevederilor constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5), art. 15 alin. (1), art. 21, art. 32 alin. (5) şi art. 52 alin. (1).Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl reprezintă dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu următorul conţinut: „Directorul adjunct este numit prin decizie a directorului unităţii de învăţământ, pe baza hotărârii consiliului de administraţie al acesteia, cu consultarea consiliului profesoral, dintre persoanele care au promovat concursul de ocupare a acestui post.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii, autoarea excepţiei invocă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) – Statul român, art. 15 alin. (1) – Universalitatea, art. 16 – Egalitatea în drepturi, art. 21 – Accesul liber la justiţie, art. 32 alin. (5) – Dreptul la învăţătură şi art. 52 alin. (1) – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, ulterior sesizării, textul criticat a fost abrogat de art. 361 alin. (2) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 18 din 10 ianuarie 2011, lege care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, în prezent aceste dispoziţii nemaifiind în vigoare.Prin Decizia nr. 766 din 15 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 549 din 3 august 2011, Curtea a stabilit că sintagma „în vigoare” din cuprinsul dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi ale art. 31 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, este constituţională în măsura în care se interpretează în sensul că sunt supuse controlului de constituţionalitate şi legile sau ordonanţele ori dispoziţiile din legi sau din ordonanţe ale căror efecte juridice continuă să se producă şi după ieşirea lor din vigoare. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, precum şi actele depuse la dosar, Curtea constată că, deşi nu mai sunt în vigoare, dispoziţiile art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 îşi produc în continuare efectele juridice, astfel încât Curtea are competenţa de a controla constituţionalitatea acestor dispoziţii legale.De asemenea, Curtea constată că modul de abordare al criticii formulate priveşte raportarea dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 la prevederile Legii nr. 84/1995. Or, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 486 din 11 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 43 din 19 ianuarie 2004, că examinarea constituţionalităţii unui text de lege are în vedere compatibilitatea acestui text cu dispoziţiile constituţionale pretins violate, iar nu compararea prevederilor mai multor legi între ele şi raportarea concluziei ce ar rezultă din această comparaţie la dispoziţii ori principii ale Constituţiei. Procedându-se altfel s-ar ajunge, inevitabil, la concluzia că, deşi fiecare dintre dispoziţiile legale este constituţională, numai coexistenţa lor ar pune în discuţie constituţionalitatea uneia dintre ele. Rezultă deci că nu ne aflăm în prezenţa unei chestiuni privind constituţionalitatea unor texte de lege şi, pe cale de consecinţă, Curtea va respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, excepţie ridicată de Liliana Maria Toderiuc în Dosarul nr. 23.313/3/2008 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 octombrie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește