DECIZIE nr. 1.296 din 2 decembrie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art.1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Victor Andrei în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Societăţii Comerciale „Visairi” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 2.823/99/2007 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 22 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 2.823/99/2007, Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codulfiscal, excepţie ridicată de Victor Andrei în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Societăţii Comerciale "Visairi" – S.R.L. din Iaşi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că prevederile legale atacate contravin dispoziţiilor art. 11, 16, 20, 21, 24 şi 135 din Constituţie, precum şi art. 7 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece reglementarea taxei pe valoarea adăugată – TVA – este de natură să împiedice activitatea normală de comerţ, iar pe de altă parte, instituie discriminări inadmisibile între diferitele categorii de agenţi economici.Tribunalul Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră excepţia neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale atacate nu contravin Constituţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă prevederile art. 1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 643 din 16 iulie 2004, ale art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, cu modificările şi completările ulterioare.Art. 1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 au următoarea redactare:– Art. 1 alin. (2): "Curtea Constituţională este unica autoritate de jurisdicţie constituţională în România.";– Art. 29 alin. (6): "Dacă excepţia este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanţa respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curţii Constituţionale, încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanţa imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunţare. Recursul se judecă în termen de 3 zile.";– Art. 103 – art. 124 din Legea nr. 573/2001 sunt cuprins în titlul IV – Impozitul pe veniturile microîntreprinderilor şi în titlul V – Impozitul pe veniturile obţinute din România de nerezidenţi şi impozitul pe reprezentanţele firmelor străine înfiinţate în România;– Art. 125-136 din aceeaşi lege sunt cuprinse în titlul VI – Taxa pe valoarea adăugată.Textele constituţionale invocate sunt următoarele: art. 11 privind Dreptul internaţional şi dreptul intern, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 20 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 24 privind dreptul la apărare şi art. 135 privind Economia României.Este invocată şi încălcarea art.7 şi 17 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:I. Prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 228 din 4 martie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 326 din 24 aprilie 2008, Decizia nr. 421 din 10 aprilie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 344 din 5 mai 2008, şi Decizia nr. 840 din 8 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.590 din 6 august 2008, Curtea a statuat că aceste prevederi sunt norme de procedură pe care instanţa care a fost sesizată cu excepţia de neconstituţionalitate este obligată să le aplice în vederea selectării doar a acelor excepţii care, potrivit legii, pot face obiectul controlului de constituţionalitate exercitat de Curtea Constituţională, unica autoritate de jurisdicţie constituţională. Această procedură nu face însă posibilă respingerea sau admiterea excepţiei de neconstituţionalitate de către instanţa judecătorească, ci doar pronunţarea, în situaţiile date, asupra oportunităţii sesizării Curţii Constituţionale. Instanţa de judecată are rol de filtru al excepţiei de neconstituţionalitate ridicate de părţi, având obligaţia de a le respinge ca inadmisibile pe cele care nu îndeplinesc cerinţele legii.Referitor la criticile de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, Curtea observă că acest text de lege dă expresie prevederilor cuprinse în art. 142 alin. (1) şi art. 146 din Legea fundamentală, precizând rolul Curţii de garant al supremaţiei Constituţiei.II. Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, faţă de art. 11, 16, 20 şi 135 din Constituţie, Curtea constată că este neîntemeiată. Aceste prevederi de lege, reglementând impozitul pe veniturile microîntreprinderilor, precum şi obligativitatea plăţii taxei pe valoarea adăugată, reprezintă opţiunea legiuitorului, care astfel dă expresie preocupării statului pentru a asigura protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară.De altfel, cu privire la aceste texte de lege, autorii excepţiei sunt nemulţumiţi de modul de impozitare a veniturilor realizate de microîntreprinderi, precum şi de obligativitatea plăţii taxei pe valoarea adăugată, aspecte care, însă, excedează competenţei Curţii Constituţionale.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art.11 alin. (1) lit. A.d) şi al art.29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (2) şi art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, art. 103-124 şi art. 125-136 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Victor Andrei în nume propriu şi în calitate de reprezentant al Societăţii Comerciale „Visairi” – S.R.L. din Iaşi în Dosarul nr. 2.823/99/2007 al Tribunalului Iaşi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 2 decembrie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește