DECIZIE nr. 1.296 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. IV şi art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. IV şi art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Dorin-Adrian Constantin în Dosarul nr. 2.293/221/2009 al Tribunalului Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, sens în care arată că autorul acesteia solicită modificarea textului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.293/221/2009, Tribunalul Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. IV şi art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.Excepţia a fost ridicată de Dorin-Adrian Constantin cu prilejul soluţionării unul litigiu de asigurări sociale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile de lege criticate, care instituie obligaţia asigurării în sistemul public de asigurări sociale, sunt discriminatorii, întrucât exceptează de la această obligaţie anumite categorii de persoane. De asemenea, consideră că este încălcat şi dreptul la muncă, dreptul la un proces echitabil şi dreptul la sănătate.Tribunalul Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (1) pct. IV şi art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, dispoziţii potrivit cărora:– Art. 5 alin. (1) pct. IV: "În sistemul public sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii: […]IV. persoanele care se află în una dintre situaţiile următoare:a) asociat unic, asociaţi, comanditari sau acţionari; … b) administratori sau manageri care au încheiat contract de administrare sau de management; … c) membri ai asociaţiei familiale; … d) persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente; … e) persoane angajate în instituţii internaţionale, dacă nu sunt asiguraţii acestora;"; … f) alte persoane care realizează venituri din activităţi profesionale;"; … – Art. 6^1: "(1) Persoanele prevăzute la art. 5 alin. (1) pct. IV şi V care au cel puţin vârsta de 18 ani sunt obligate să se asigure pe baza declaraţiei de asigurare. Declaraţia de asigurare se depune în termen de 30 de zile de la data încadrării în situaţia respectivă la casa teritorială de pensii din raza de domiciliu sau de reşedinţă. Venitul lunar asigurat este cel stabilit prin declaraţia de asigurare."Autorul excepţiei consideră că aceste prevederi de lege sunt contrare următoarelor texte din Constituţie: art. 16 referitor la egalitatea în drepturi a cetăţenilor, art. 41 referitor la muncă şi protecţia socială a muncii şi art. 34 alin. (1) privind dreptul la ocrotirea sănătăţii. De asemenea, consideră că se contravine şi dispoziţiilor art. 20 din Constituţie, raportat la prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea dreptului omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că un prim aspect criticat de autorul acesteia se referă la tratamentul diferenţiat instituit de lege între persoanele obligate să plătească contribuţii de asigurări de sănătate, aşa cum sunt cei cuprinşi în ipoteza prevederilor art. 5 alin. (1) pct. IV din Legea nr. 19/2000, şi persoanele care nu sunt supuse acestei obligaţii, aşa cum sunt cei care nu realizează niciun venit. Prin urmare, acesta consideră că se instituie o discriminare şi că ar trebui să poată opta liber dacă doreşte sau nu să se asigure în sistemul public de asigurări sociale.Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că întregul sistem public de asigurări sociale reprezintă una dintre manifestările cele mai complexe ale caracterului social al statului. Pornind de la necesitatea asigurării protecţiei persoanelor care sunt dezavantajate, în speţă a persoanelor ale căror capacităţi de muncă sunt reduse din cauza înaintării în vârstă, legiuitorul a constituit un sistem prin care acestea să beneficieze în continuare de venituri care să le asigure un trai decent şi după retragerea din activitatea profesională. Aceste venituri se raportează la valoarea contribuţiei din perioada activă a vieţii, dar, într-o proporţie semnificativă, sunt realizate, practic, din contribuţiile populaţiei active actuale. Solidaritatea, contributivitatea şi obligativitatea, ca principii fundamentale ale sistemului public de asigurări sociale, apar, în această perspectivă, ca expresii şi modalităţi de concretizare ale caracterului social al statului.Acesta este motivul pentru care obligaţia asigurării în sistemul public de pensii nu poate fi privită ca facultativă decât în măsura în care ea apare ca o opţiune suplimentară, peste ceea ce legea deja a prevăzut ca fiind obligatoriu.Referitor la instituirea unei diferenţe de tratament între persoanele care realizează venituri şi cele care nu realizează venituri, pe care autorul excepţiei o consideră ca fiind discriminatorie, Curtea constată că cele două categorii de persoane comparate nu se află în situaţii identice. Or, principiul egalităţii în drepturi, consacrat de art. 16 din Constituţie, nu presupune uniformitate, ci aplicarea unui tratament juridic egal pentru situaţii egale. În măsura în care situaţiile comparate sunt diferite, este justificată instituirea unui tratament juridic diferenţiat.De altfel, obligarea persoanelor care nu desfăşoară nicio activitatea producătoare de venit de a contribui ar fi contrară înseşi prevederilor constituţionale care consacră dreptul la un nivel de trai decent.În ceea ce priveşte susţinerea autorului referitoare la încălcarea dreptului la muncă, Curtea reţine că obligativitatea contribuţiei la sistemul de asigurări sociale nu aduce nicio limitare dreptului persoanei de a-şi alege profesia, meseria sau ocupaţia, precum şi locul de muncă.De asemenea, instituirea obligaţiei de a contribui la sistemul public de pensii nu aduce nicio atingere sănătăţii persoanei care este liberă să aleagă o activitate producătoare de venituri care să nu îi afecteze starea sănătăţii.În sfârşit, în ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea dreptului la un proces echitabil, Curtea constată că prevederile de lege care constituie obiect al controlului de constituţionalitate nu cuprind dispoziţii referitoare la drepturile procesuale ale persoanei, astfel că dispoziţiile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt incidente în speţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) pct. IV şi art. 6^1 alin. (1) din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Dorin-Adrian Constantin în Dosarul nr. 2.293/221/2009 al Tribunalului Hunedoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește