privind avizele de evaluare în vama elaborate de Comitetul tehnic de evaluare în vama
În temeiul prevederilor art. 112 din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 1.114/2001 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Codului vamal al României,directorul general al Direcţiei Generale a Vamilor emite următoarea decizie: +
Articolul 1Avizele de evaluare în vama elaborate de Comitetul tehnic de evaluare în vama şi aprobate de Consiliul de cooperare vamală, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta decizie, sunt emise în scopul asigurării unei interpretări uniforme pe plan tehnic a Acordului privind aplicarea art. VII GATT 1994 cuprins în anexa la Legea nr. 133/1994 pentru ratificarea Acordului de la Marrakech privind constituirea Organizaţiei Mondiale de Comerţ, a Acordului internaţional privind carnea de bovina şi a Acordului internaţional privind produsele lactate, încheiate la Marrakech la 15 aprilie 1994. +
Articolul 2Prezenta decizie va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I.Directorul general al Direcţiei Generale a Vamilor,Dinu Mihail GheorgheBucureşti, 14 octombrie 2002.Nr. 1.296. +
Anexa 1AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 1.1Conceptul "vânzare" în cadrul acorduluiComitetul tehnic de evaluare în vama a formulat următorul aviz:a) Acordul privind aplicarea articolului VII al Acordului General de Tarife Vamale şi Comerţ 1994, denumit în continuare Acord, nu conţine nici o definiţie a conceptului "vânzare". Art. 1 paragraful 1 din Acord stipulează numai ca este o operaţiune comercială determinata care îndeplineşte anumite cerinţe şi condiţii. … b) Totuşi, în conformitate cu scopul de baza al Acordului, potrivit căruia valoarea de tranzacţie a mărfurilor importate trebuie să fie utilizata pe cat posibil în scopul evaluării în vama, uniformitatea în interpretare şi aplicare poate fi atinsa prin interpretarea în sensul cel mai larg a termenului "vânzare", în funcţie numai de prevederile art. 1 şi 8 din Acord citite împreună. … c) Este utila, de asemenea, stabilirea unei liste de situaţii care nu vor fi considerate vânzări, ce îndeplinesc cerinţele şi condiţiile art. 1 şi 8 din Acord luate împreună. În aceste cazuri valoarea în vama trebuie determinata pe baza metodelor de evaluare în ordinea de prioritate prevăzută de Acord. … Lista stabilită în conformitate cu acest aviz este anexată. Aceasta lista nu este exhaustiva şi va fi completată pe baza experienţei acumulate.Lista situaţiilor în care bunurile importate nu sunt considerate obiect al vânzăriiI. Livrări cu titlu gratuitÎn cazul în care tranzacţiile nu implica plata unui preţ, acestea nu pot fi considerate vânzări în conformitate cu Acordul.Exemple: cadouri, mostre, obiecte promotionale.II. Bunuri introduse în ţara în regim de consignaţieÎn conformitate cu acest sistem de comercializare, bunurile sunt livrate prompt în ţara de import nu ca un rezultat al vânzării, dar cu intenţia de a fi vândute în contul furnizorului la cel mai bun preţ care poate fi obţinut. La momentul importului nu a avut loc o vânzare.Exemplu:────────Producătorul "P" din ţara de export "E" livreaza agentului sau "X" din ţara de import "I" un lot de 50 de covoare pentru vânzare la licitaţie. Covoarele sunt vândute în ţara de import la un preţ total de 500.000 U.M. (unităţi monetare). Suma transferata de către "X" producătorului "P" pentru plata bunurilor importate va fi de 500.000 U.M., diminuată cu costurile suportate de "X" referitoare la vânzarea bunurilor şi remunerarea sa pentru tranzacţie.Importurile în consignaţie nu trebuie să fie confundate cu tranzacţiile de tipul împărţirea profitului. În aceste cazuri bunurile sunt importate ca urmare a unei vânzări şi facturari provizorii la un anume preţ la care trebuie adăugată partea de profit obţinută atunci când bunurile sunt vândute pe piaţa în ţara de import. Tranzacţiile de acest fel trebuie considerate vânzări cu o clauza referitoare la determinarea preţului final; natura tranzacţiei nu face imposibila evaluarea conform art. 1 din Acord, dar o atenţie deosebită trebuie acordată, desigur, condiţiilor stipulate în paragraful 1 lit. c) din acelaşi articol.III. Mărfuri introduse în ţara de intermediari, care nu cumpara bunurile şi pe care le vand după importTrebuie facuta o distincţie între importurile la care se face referire la acest punct şi importurile de bunuri în consignaţie, tratate la punctul anterior; ultimul constituie un sistem de comercializare separat şi specific. Prezenta categorie acoperă o arie extinsă de situaţii intalnite în practicile comerciale, unde bunurile sunt livrate intermediarilor fără a fi obiect al unei vânzări înainte de import şi în uzanta internationala nu sunt universal considerate ca importuri în consignaţie.Exemplu:────────Importatorul "X" din ţara de import "I" acţionează ca un agent pentru producătorul "F" din ţara de export "E". Bunurile importate sunt vamuite de "X" pentru a completa stocurile agenţiei şi vândute ulterior în ţara de import în contul şi pe riscul lui "F".Trebuie reţinut ca importurile efectuate de agenţiile pentru distribuţie în baza unui contract de vânzare deja încheiat între furnizor şi client – uneori nominal între agent şi client – constituie tranzacţii care pot fi considerate ca baza pentru evaluare în conformitate cu art. 1 din Acord.IV. Mărfuri importate de sucursale care nu au personalitate juridicăÎn cazurile în care o sucursala nu poate fi considerată ca fiind o persoană juridică distinctă în conformitate cu legislaţia naţionala, nu poate exista o vânzare, ţinându-se cont ca o vânzare implica, în mod necesar, o tranzacţie între doua persoane separate.V. Bunuri introduse în ţara în baza unui contract de închiriere sau de leasingPrin natura lor tranzacţiile de închiriere sau leasing nu constituie vânzări, chiar dacă contractul include o opţiune de achizitionare a bunurilor.VI. Bunuri care fac obiectul unui împrumut, dar care rămân în proprietatea furnizoruluiBunurile (cel mai frecvent maşini-utilaje) sunt împrumutate de către proprietar unui client. Acest tip de tranzacţie nu implica o vânzare.Exemplu:────────Producătorul "F" din ţara "E" imprumuta importatorului "X" din ţara de import "I" o masina specializată în fabricarea ambalajelor pentru hârtie acoperită cu plastic.VII. Bunuri (deşeuri sau resturi) introduse în ţara în scopul distrugerii în ţara de import, plata pentru aceste servicii fiind facuta de furnizor importatoruluiAcest caz se referă la deşeurile sau resturile importate în scopul distrugerii. Deoarece sunt costuri legate de aceasta distrugere, exportatorul îi plăteşte importatorului o sumă pentru serviciile sale.Deoarece importatorul nu plăteşte bunurile importate ci, dimpotriva, este plătit pentru a le accepta şi a le distruge, nu se poate considera ca a avut loc o vânzare în conformitate cu prevederile Acordului.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 2.1Acceptarea unui preţ inferior preţului normal de piaţa pentru mărfurile identice1. Problema supusă atenţiei Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacă un preţ mai mic decât preţul normal de piaţa al mărfurilor identice poate fi acceptat în sensul art. 1 din Acord.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a analizat aceasta problema şi a concluzionat ca simplul fapt ca un preţ este mai mic decât preţul normal de piaţa al mărfurilor identice nu este un motiv suficient care să ducă la respingerea sa în sensul art. 1 din Acord, ţinându-se cont, desigur, şi de prevederile art. 17 din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 3.1Semnificatia expresiei "cu condiţia ca acestea să fie distincte" din nota relativă la art. 1 din acord:drepturi şi taxe în ţara de import1. Atunci când preţul plătit sau de plătit include o sumă pentru drepturi şi taxe în ţara de import, trebuie ca aceste drepturi şi taxe să fie deduse în cazurile în care nu sunt prezentate separat pe factura şi importatorul nu a cerut o deducere în acest sens?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Având în vedere ca, prin definiţie, este posibil să se stabilească o distincţie între drepturile şi taxele în ţara de import şi preţul efectiv plătit sau de plătit, aceste drepturi nu fac parte din valoarea în vama.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.1Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful1 lit. c) din Acord1. În situaţia în care o masina fabricata după un procedeu brevetat este vândută pentru export cu destinaţia tarii de import la un preţ care nu include drepturile de licenţă pe care vânzătorul i-a cerut importatorului să le plătească unui terţ care este titularul brevetului, trebuie ca aceasta redeventa să fie adăugată preţului plătit sau de plătit, în conformitate cu prevederile art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Redeventa trebuie adăugată la preţul efectiv plătit sau de plătit, în concordanta cu prevederile art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord, deoarece plata redeventei efectuată de cumpărător este referitoare la mărfurile ce urmează să fie evaluate şi este o condiţie a vânzării acestora.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.2Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Discurile pe care este înregistrat un concert sunt cumpărate de către un importator de la un producător. În conformitate cu legislaţia tarii de import, atunci când importatorul revinde discurile acesta trebuie să plătească o redeventa de 3% din preţul de vânzare către un terţ, care este autorul compoziţiei muzicale şi care deţine dreptul de reproducere. Nici o parte din redeventa nu revine, direct sau indirect, producătorului şi nici nu este plătită cu titlu de obligaţie în conformitate cu contractul de vânzare. Trebuie ca aceasta redeventa să fie adăugată preţului plătit sau de plătit?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Redeventa nu trebuie adăugată preţului efectiv plătit sau de plătit pentru determinarea valorii în vama; plata redeventei nu este o condiţie a vânzării pentru export a bunurilor importate, dar apare ca o obligaţie legală a importatorului de a plati deţinătorului dreptul de reproducere atunci când discurile sunt vândute în ţara de import.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.3Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Importatorul "I" achiziţionează dreptul de utilizare a unui procedeu brevetat pentru fabricarea anumitor produse şi este de acord sa plătească deţinătorului brevetului "H" o redeventa în funcţie de numărul de articole produse prin utilizarea procedeului respectiv. Într-un contract separat "I" proiectează şi achiziţionează de la producătorul străin "E" un utilaj care este special produs astfel încât sa utilizeze procedeul de fabricaţie respectiv. Aceasta redeventa este o parte a preţului plătit sau de plătit pentru utilajul importat?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Deşi plata acestei redevenţe este pentru un procedeu incorporat în utilaj, a cărui unica funcţiune este utilizarea acestui procedeu, redeventa nu face parte din valoarea în vama deoarece plata acesteia nu este o condiţie a vânzării utilajului pentru export cu destinaţia tarii de import.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.4Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8paragraful 1 lit. c) din Acord1. Un concentrat brevetat este cumpărat de importatorul "I" de la producătorul "M" care este şi deţinătorul brevetului; concentratul importat este simplu diluat cu apa obişnuită şi ambalat pentru consumul final înainte de a fi vândut în ţara importatoare. În plus faţă de preţul mărfurilor, cumpărătorul este ţinut sa plătească producătorului M, ca o condiţie a vânzării, o redeventa pentru dreptul de a incorpora sau de a utiliza concentratul brevetat în produsele care se obţin cu scopul de a fi revandute. Cuantumul redeventei este calculat în funcţie de preţul de vânzare al produsului finit.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Redeventa este o plata care se referă la mărfurile importate pe care cumpărătorul este ţinut sa o plătească ca o condiţie a vânzării acelor mărfuri şi în consecinţa trebuie inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord. Prezentul aviz se referă la o redeventa care este plătită pentru un brevet incorporat în mărfurile importate şi nu trebuie aplicat şi altor situaţii.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.5Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Producătorul străin "M" deţine o marca de fabricaţie sau de comerţ protejata în ţara de import. Importatorul "I" produce şi vinde sub marca lui "M" 6 tipuri de cosmetice. "I" trebuie să îi plătească lui "M" o redeventa care reprezintă 5% din cifra de afaceri anuală corespunzătoare vânzărilor tuturor cosmeticelor sub marca de fabricaţie sau de comerţ a lui "M". Toate cosmeticele sunt produse utilizându-se formula lui "M" cu ingrediente obţinute în ţara de import, cu excepţia unuia ale cărui ingrediente esenţiale sunt vândute în mod normal de "M". Care este tratamentul aplicabil redeventei, ţinându-se cont de ingredientele importate?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Redeventa este plătită lui "M" indiferent dacă "I" utilizează ingredientele furnizate de "M" sau pe cele ale furnizorilor locali; de aceea, plata redeventei nu este o condiţie a vânzării bunurilor şi, în scopul evaluării, redeventa nu poate fi inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit în conformitate cu art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.6Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Un importator cumpara separat doua transe de concentrat de la producătorul extern "M". "M" este proprietarul unei mărci de fabrica sau de comerţ sub care concentratul poate fi eventual vândut după diluare, în cazul în care contractul de vânzare prevede aceasta condiţie. Redeventa pentru utilizarea marcii de fabrica sau de comerţ este plătită pe o baza unitară. Concentratul importat este simplu diluat cu apa obişnuită şi ambalat pentru consumul final înainte de a fi vândut.La prima cumpărare, concentratul este diluat şi revandut fără marca de fabrica sau de comerţ şi fără nici o solicitare de plată a unei redevenţe. În al doilea caz concentratul este diluat şi revandut sub marca de fabrica sau de comerţ şi redeventa pentru utilizarea mărfii trebuie să fie plătită ca o condiţie a vânzării pentru import.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Avându-se în vedere ca în primul caz mărfurile sunt revandute fără marca de fabrica sau de comerţ şi nu este plătită nici o redeventa, aceasta nu trebuie inclusă în valoarea în vama.În al doilea caz redeventa cerută de "M" trebuie adăugată la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.7Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8paragraful 1 lit. c) din Acord1. Un contract a fost încheiat între casa de discuri "R" şi artistul "A", ambii stabiliţi în ţara de export "X". Conform contractului "A" trebuie să primească o redeventa pentru fiecare înregistrare vândută cu amănuntul în schimbul cedarii drepturilor de reproducere, comercializare şi distribuţie pe plan mondial. Ulterior "R" încheie un contract de distribuţie şi vânzare cu importatorul "I" prin care îi furnizează lui "I" înregistrări care reproduc interpretarile artistului "A", cu scopul revânzării în ţara de import. Conform contractului "R" transfera drepturile de comercializare şi distribuţie lui "I" şi în schimb cere de la acesta plata unei redevenţe reprezentând 10% din preţul de vânzare cu amănuntul pentru fiecare înregistrare achizitionata şi importata în ţara de import. "I" îi plăteşte lui "R" redeventa de 10%.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Plata redeventei constituie o condiţie a vânzării deoarece "I" trebuie să plătească această sumă ca o consecinţa a contractului de distribuţie şi vânzare încheiat cu "R". Pentru a-şi proteja interesele comerciale "R" nu i-ar fi vândut înregistrările lui "I" dacă "I" nu ar fi acceptat aceasta clauza.Plata se referă la mărfurile de evaluat deoarece este efectuată pentru obţinerea dreptului de comercializare şi distribuire a bunurilor importate şi suma redeventei va varia în funcţie de preţul efectiv de vânzare al unei înregistrări.Faptul ca "R" este obligat în schimb sa îi plătească lui "A" o sumă drept redeventa pentru vânzările pe plan mondial ale interpretarilor sale nu are nici o relevanta faţă de contractul încheiat între "R" şi "I". "I" efectuează plata redeventei direct vânzătorului şi nu prezintă nici un interes pentru el destinaţia pe care o au veniturile brute ale lui "R".De aceea redeventa de 10% trebuie adăugată la preţul efectiv plătit sau de plătit.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.8Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Importatorul "I" încheie un contract de licenţă/redeventa cu deţinătorul licenţei "L" stabilit în ţara "X", conform căruia "I" este de acord sa îi plătească lui "L" o redeventa forfetara pentru fiecare pereche de încălţăminte importata în ţara de import şi care are marca de fabrica a lui "L". Titularul licenţei "L" pune la dispoziţie lucrările de arta şi design legate de marca. Importatorul "I" încheie un alt contract de vânzare cu producătorul "M" din ţara "X" pentru cumpărarea incaltamintei produse de "M" sub marca lui "L", pe baza lucrărilor de arta şi design realizate de "L" şi furnizate de "I". Producătorul "M" nu a încheiat un contract de licenţă cu "L". Contractul de vânzare dintre "M" şi "I" nu prevede plata unei redevenţe. Nu exista nici o legătură între producător, importator şi titularul licenţei.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Importatorul trebuie să plătească o redeventa pentru a obţine dreptul de utilizare a marcii de fabrica sau de comerţ. Aceasta obligaţie rezultă dintr-un contract separat care nu are legătură cu vânzarea pentru export a mărfurilor cu destinaţia tarii de import. Mărfurile sunt cumpărate de la un furnizor în baza unui alt contract şi plata redeventei nu este o condiţie a vânzării acestor mărfuri. De aceea, în acest caz redeventa nu se adauga la preţul efectiv plătit sau de plătit în baza prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.Trebuie însă să se examineze separat dacă redeventa plătită pentru lucrările de arta şi design referitoare la marca se include în valoarea în vama potrivit prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. b) din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.9Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Un contract este încheiat între producătorul/titularul marcii de fabrica sau de comerţ a anumitor preparate pentru uz veterinar şi o societate importatoare. Conform contractului, producătorul acorda importatorului dreptul exclusiv de a produce, utiliza şi vinde "preparatele brevetate" în ţara de import. Aceste preparate brevetate care conţin cortizon importat sub o formă potrivita uzului veterinar sunt obţinute din cortizon vrac furnizat importatorului de producător sau în numele producătorului. Cortizonul este un agent standard, nebrevetat, antiinflamator, disponibil la diferiţi producători şi este unul dintre ingredientii principali ai preparatelor brevetate.De asemenea, producătorul acorda importatorului o licenta care îi conferă dreptul exclusiv de a utiliza marca de fabrica sau de comerţ pentru producerea şi vânzarea preparatelor brevetate în ţara de import.Potrivit prevederilor din contract referitoare la plata, importatorul trebuie să plătească producătorului o redeventa reprezentând 8% pentru primele 2 milioane U.M. obţinute din vânzările nete ale preparatelor brevetate, în orice an calendaristic, la care se adauga 9% pentru următoarele 2 milioane U.M. obţinute din vânzările nete ale preparatelor brevetate, în acelaşi an calendaristic. Este, de asemenea, prevăzută o redeventa minima de 100.000 U.M. pe an. În diverse circumstanţe specificate în contract ambele părţi pot schimba drepturile exclusive ale importatorului în drepturi nonexclusive. În acest caz redeventa minima va fi redusă cu 25% sau, în unele situaţii, cu 50%. Redevenţele calculate în funcţie de volumul vânzărilor pot fi, de asemenea, reduse în anumite condiţii.În final, redevenţele calculate în funcţie de vânzările de preparate brevetate trebuie plătite într-un termen de 60 de zile începând de la finele fiecărui trimestru al anului calendaristic.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Redeventa este plătită pentru dreptul de fabricare a preparatelor brevetate care conţin produsul importat şi, eventual, pentru utilizarea marcii de fabrica pentru preparatul brevetat. Produsul importat este un agent standard, nebrevetat, antiinflamator. De aceea, utilizarea marcii de fabrica nu are legătură cu mărfurile de evaluat. Plata redeventei nu este o condiţie a vânzării pentru export a mărfurilor importate, ci o condiţie a producerii şi vânzării preparatelor brevetate în ţara de import. În consecinţa, nu trebuie adăugată aceasta plata la preţul efectiv plătit sau de plătit.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.10Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8paragraful 1 lit. c) din Acord1. Importatorul "I" din ţara "P" cumpara articole de îmbrăcăminte de la producătorul "M" din ţara "X". De asemenea, "M" este deţinătorul marcii de fabrica sau de comerţ pentru anumite personaje comice din benzile desenate. În conformitate cu prevederile contractului de licenţă încheiat între "I" şi "M", "M" va produce numai pentru "I" articolele de îmbrăcăminte pe care va aplica personajele din benzile desenate şi marca de fabrica sau de comerţ înaintea efectuării importului. "I" va revinde articolele de îmbrăcăminte în ţara "P". În schimbul acestui drept "I" este de acord sa îi plătească lui "M", în plus faţă de preţul articolelor de îmbrăcăminte, un drept de licenţă calculat ca procent la preţul net de vânzare al articolelor de îmbrăcăminte pe care sunt aplicate personajele din benzile desenate şi marca de fabrica sau de comerţ.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Plata dreptului de licenţă pentru dreptul de a revinde articolele de îmbrăcăminte importate, care conţin un element acoperit de o marca de fabrica sau de comerţ, constituie o condiţie a vânzării şi se referă la mărfurile importate. Mărfurile importate nu pot fi cumpărate şi revandute fără personajele din benzile desenate şi fără marca de fabrica sau de comerţ. De aceea, aceasta plata trebuie adăugată la preţul efectiv plătit sau de plătit.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.11Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Producătorul de îmbrăcăminte sport "M" şi importatorul "I" sunt amândouă persoane legate cu compania mama "C" care deţine dreptul asupra unei mărci de fabrica sau de comerţ şi care este aplicată pe îmbrăcăminte. În contractul de vânzare încheiat între "M" şi "I" nu este prevăzută nici o condiţie pentru plata unei redevenţe. Totuşi, "I", în baza unui acord încheiat separat cu "C", este obligat sa îi plătească o redeventa lui "C" pentru a obţine dreptul de a utiliza marca de fabrica aplicată pe îmbrăcămintea sport pe care "I" o cumpara de la "M". Reprezintă aceasta redeventa o condiţie a vânzării şi se referă la îmbrăcămintea sport importata?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Contractul de vânzare încheiat între "M" şi "I" pentru mărfurile care fac obiectul unei mărci de fabrica sau de comerţ nu conţine condiţii specifice cu privire la plata redeventei. Totuşi, plata respectiva este o condiţie a vânzării deoarece "I" este obligat sa plătească redeventa companiei mama ca rezultat al cumpărării mărfurilor. "I" nu are dreptul sa utilizeze marca de fabrica sau de comerţ fără plata unei redevenţe. Faptul că nu exista nici un contract scris cu compania mama nu îl exonereaza pe "I" de obligaţia de a efectua plata cerută de compania mama. Pentru motivele expuse mai sus plata efectuată pentru dreptul de a utiliza marca de comerţ se referă la mărfurile de evaluat şi suma de plătit trebuie adăugată la preţul efectiv plătit sau de plătit.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.12Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Importatorul "I" şi vânzătorul "S" încheie un contract de vânzare pentru furnizarea unui laminor. Acest material este destinat a fi incorporat într-o linie tehnologică de producere a barelor din cupru care se afla deja în ţara de import. În laminor este incorporată o tehnologie care implica un procedeu brevetat, pe care laminorul îl va îndeplini. Importatorul, în plus faţă de preţul laminorului, trebuie să plătească 15 milioane U.M. ca drept de licenţă pentru dreptul de a utiliza procedeul brevetat. Vânzătorul "S" va primi plata pentru laminor şi pentru dreptul de licenţă de la importator şi apoi va transfera întreaga suma a dreptului de licenţă către deţinătorul licenţei.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Dreptul de licenţă corespunde unei tehnologii care este incorporată în laminor şi care face posibila funcţionarea procedeului brevetat. Laminorul a fost achiziţionat în mod special pentru exploatarea procedeului brevetat. Având în vedere ca procedeul pentru care este plătit dreptul de licenţă de 15 milioane U.M. este legat de mărfurile de evaluat şi este o condiţie a vânzării, acesta trebuie să fie adăugat la preţul efectiv plătit sau de plătit pentru laminor.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 4.13Redevenţe şi drepturi de licenţă conform art. 8 paragraful 1 lit. c) din Acord1. Importatorul "I" cumpara genti de sport de la producătorul străin "M", dar şi de la alţi furnizori. Între importatorul "I", producătorul "M" şi ceilalţi furnizori nu exista nici o legătură.Pe de altă parte, importatorul "I" este legat de compania "C" care deţine dreptul asupra unei mărci de fabrica sau de comerţ. În conformitate cu contractul încheiat între "I" şi "C", "C" îi transfera lui "I" dreptul de utilizare a marcii de fabrica sau de comerţ în schimbul plăţii unei redevenţe.Importatorul "I" furnizează producătorului "M" şi celorlalţi furnizori etichete care poarta marca de fabrica sau de comerţ care sunt aplicate la final pe gentile de sport, înaintea importului.Se referă redeventa la mărfurile de evaluat? Plata pe care "I" o efectuează către "C" este considerată a fi o condiţie a vânzării între "M" şi "I", între "I" şi ceilalţi furnizori?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Deşi importatorul trebuie să plătească o redeventa pentru a obţine dreptul de utilizare a marcii, aceasta obligaţie rezultă dintr-un contract distinct care nu are legătură cu vânzarea pentru export a mărfurilor cu destinaţia tarii de import. Mărfurile importate sunt cumpărate de la diversi furnizori în baza unor contracte diferite şi plata redeventei nu este o condiţie a vânzării acestor bunuri. Cumpărătorul nu trebuie să plătească redeventa pentru cumpărarea mărfurilor. De aceea, redeventa nu trebuie să fie inclusă în preţul efectiv plătit sau de plătit ca o ajustare în conformitate cu articolul 8 paragraful 1 lit. c) din Acord.Trebuie însă să se examineze separat dacă redeventa plătită pentru marca de fabrica sau de comerţ înscrisă pe etichetele aplicate mărfurilor se include în valoarea în vama potrivit prevederilor art. 8 paragraful 1 lit. b) din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.1Tratamentul aplicat reducerilor de preţîn conformitate cu Acordul1. Atunci când, înaintea evaluării mărfurilor importate, un cumpărător a beneficiat de o reducere de preţ acordată de vânzător, aceasta reducere de preţ poate fi acceptată pentru determinarea valorii de tranzacţie a mărfurilor?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Având în vedere ca, potrivit art. 1 din Acord, valoarea de tranzacţie este preţul efectiv plătit pentru mărfurile importate, reducerea de preţ este acceptată pentru determinarea valorii de tranzacţie.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.2Tratamentul reducerilor de preţ în conformitate cu Acordul1. Dacă vânzătorul acorda o reducere de preţ cumpărătorului, dar plata mărfurilor nu a fost încă efectuată la momentul evaluării, condiţiile stipulate la art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord interzic utilizarea preţului de vânzare ca baza pentru valoarea de tranzacţie?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Faptul ca o reducere de preţ, deşi acordată, nu a fost efectiv aplicată deoarece plata mărfurilor nu a fost încă efectuată la momentul evaluării nu înseamnă ca prevederile art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord sunt aplicabile. Acest fapt nu interzice deci utilizarea preţului de vânzare pentru stabilirea valorii de tranzacţie, în conformitate cu Acordul.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 5.3Tratamentul reducerilor de preţ în conformitate cu Acordul1. Dacă vânzătorul acorda o reducere de preţ cumpărătorului, dar plata nu a fost efectuată la momentul evaluării, care este suma care trebuie acceptată ca baza pentru determinarea valorii de tranzacţie conform art. 1 din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Atunci când o reducere de preţ este acordată cumpărătorului, dar plata nu a fost încă efectuată la momentul evaluării, suma pe care importatorul trebuie să o plătească pentru mărfuri trebuie acceptată ca baza pentru determinarea valorii de tranzacţie, în conformitate cu prevederile art. 1 din Acord. Procedurile de determinare a sumei ce trebuie plătită pot varia; de exemplu, o certificare pe factura poate fi acceptată ca dovada suficienta sau o declaraţie a importatorului referitoare la suma pe care trebuie să o plătească poate sta la baza unei decizii, sub rezerva verificării şi a aplicării eventuale a art. 13 şi 17 din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 6.1Tratamentul tranzacţiilor de tip barter sau prin compensare, în conformitate cu Acordul1. Care este tratamentul care trebuie aplicat tranzacţiilor tip barter sau prin compensare, cu referire la art. 1 din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Barterul internaţional se prezintă în forme variate. În forma sa cea mai pura consta în schimbul de mărfuri sau servicii de valori aproximativ egale, fără a se recurge la o unitate de măsura obişnuită (moneda) pentru a exprima tranzacţia.Exemplu:────────"X" tone din produsul "A" din ţara "E" sunt schimbate cu "Y" unităţi din produsul "B" din ţara "I".Făcând abstractie de întrebarea dacă are loc o vânzare în cazurile de barter pur, avându-se în vedere ca tranzacţia nu este nici exprimată, nici stabilită în termeni monetari şi nu exista nici o valoare de tranzacţie sau date obiective şi cuantificabile pentru determinarea acelei valori, valoarea în vama trebuie stabilită pe baza uneia dintre celelalte metode definite în Acord, luate în ordinea de aplicare prevăzută.Din motive variate (de exemplu, contabilitate, statistica, taxare etc.) este greu să se renunţe în întregime la bani în relaţiile comerciale internaţionale şi de aceea barterul pur este rar intalnit în prezent. În zilele noastre barterul implica în mod obişnuit tranzacţii mult mai complexe în care valoarea mărfurilor schimbate este determinata (de exemplu, pe baza preţurilor curente de pe piaţa internationala) şi exprimată în termeni monetari.Exemplu:────────Producătorul "F" din ţara de import "I" are oportunitatea de a vinde echipamente electrice în ţara "E" cu condiţia de a cumpara pentru export o cantitate de mărfuri fabricate în ţara "E", care au o valoare echivalenta celei a mărfurilor importate. După o înţelegere între "F" şi "X" (care efectuează comerţ cu plăci din lemn) "X" exporta în ţara "I" o cantitate de plăci din lemn din ţara "E" şi "F" exporta echipamente în ţara "E", echipamentul fiind facturat la 100.000 U.M.Factura prezentată la importul de plăci din lemn indica, de asemenea, o valoare de 100.000 U.M.; nici o înţelegere din punct de vedere financiar nu a fost stabilită între "X" şi vânzătorul din ţara "E", plata pentru bunuri fiind acoperită de exportul de echipamente electrice de către "F".Deşi multe tranzacţii barter exprimate în termeni monetari sunt încheiate fără a se fi efectuat un aranjament financiar, exista şi situaţii în care are loc o reglare monetara, de exemplu atunci când un sold trebuie plătit ca urmare a unor operaţiuni de compensare, sau în cazurile de barter parţial, atunci când o parte a tranzacţiei implica efectuarea unei plati în bani.Exemplu:───────Importatorul "X" din ţara "I" importa din ţara "E" doua maşini al căror preţ este stabilit la 50.000 U.M., sub rezerva ca numai 20% din suma face obiectul unui aranjament financiar, restul fiind compensat prin livrarea unei cantităţi determinate de produse textile.Factura prezentată la import indica o valoare de 50.000 U.M.; totuşi, aranjamentul financiar dintre "X" şi vânzătorul din ţara "E" acoperă numai 10.000 U.M., restul plăţii reglandu-se prin livrarea produselor textile.Conform legislaţiei anumitor tari, tranzacţiile de tip barter exprimate în termeni monetari pot fi considerate ca vânzări; totuşi, aceste tranzacţii vor face obiectul prevederilor art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord.Tranzacţiile tip barter sau prin compensare nu trebuie confundate cu anumite tranzacţii de vânzare în care furnizarea mărfurilor sau preţul lor depinde de factori externi tranzacţiei în cauza. Aceasta se va aplica în următoarele cazuri:(i) Preţul mărfurilor este stabilit în funcţie de preţul altor mărfuri pe care cumpărătorul le poate vinde furnizorului sau.Exemplu:───────Producătorul "F" din ţara de export "E" a încheiat un contract cu importatorul "X" din ţara "I" pentru furnizarea unui echipament special proiectat de "F" la un preţ unitar de 10.000 U.M., în condiţiile în care importatorul "X" îi furnizează releele utilizate la producerea echipamentului la un preţ unitar de 150 U.M.(îi) Preţul mărfurilor importate depinde de disponibilitatea cumpărătorului de a procura de la acelaşi furnizor alte mărfuri, într-o anume cantitate sau la un anume preţ.Exemplu:──────── Producătorul "F" din ţara de export "E" vinde articole de marochinarie cumpărătorului "X" din ţara "I" la un preţ unitar de 50 U.M., cu condiţia ca "X" sa cumpere un lot de pantofi la un preţ unitar de 30 U.M.Trebuie să se observe ca aceste tranzacţii sunt, de asemenea, subiect al condiţiilor stipulate la art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 7.1Acceptarea valorilor-criteriu în conformitate cu art. 1 paragraful 2 lit. b) (i) din Acord1. Un preţ inferior preţului de piaţa normal pentru mărfurile identice sau similare poate fi utilizat ca valoare-criteriu în sensul art. 1 paragraful 2 lit. b) (i) din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Atunci când preţul stabilit între persoane nelegate îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 1 din Acord şi, după orice ajustare efectuată în concordanta cu prevederile art. 8 din Acord, a fost acceptat de către autoritatea vamală ca valoare de tranzacţie, aceasta valoare poate fi utilizata ca valoare-criteriu. Aceste precizări nu sunt aplicabile în cazul în care preţul face încă obiectul unor verificări sau când determinarea definitivă a valorii în vama se amana dintr-un motiv anume, conform art. 13 din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 8.1Tratamentul aplicat, în conformitate cu Acordul, creditelor referitoare la tranzacţiile anterioare1. Care este, în conformitate cu Acordul, tratamentul aplicat creditelor referitoare la tranzacţiile anterioare, atunci când se evalueaza mărfurile cărora li se aplică aceste credite?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Suma creditului reprezintă o sumă deja plătită vânzătorului şi, în consecinţa, sunt aplicabile prevederile din Nota relativă la art. 1 din Acord privind "preţul efectiv plătit sau de plătit", care stipulează ca preţul efectiv plătit sau de plătit este plata totală efectuată sau de efectuat vânzătorului pentru mărfurile importate. Astfel, creditul reprezintă o parte a preţului plătit şi, în scopul evaluării, acesta trebuie inclus în valoarea de tranzacţie.Tratamentul aplicat de autoritatea vamală tranzacţiilor anterioare care au dus la apariţia creditului trebuie stabilit separat de valoarea în vama a mărfurilor ale căror formalităţi vamale sunt în curs de efectuare.Decizia dacă trebuie efectuate ajustari asupra valorii în vama a livrărilor anterioare va fi în funcţie de legislaţia naţionala.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 9.1Tratamentul aplicat taxelor antidumping şi taxelor compensatorii în aplicarea metodei deductive1. În cazul în care mărfurile importate, care trebuie evaluate prin metoda deductiva în conformitate cu art. 5 din Acord, au făcut obiectul plăţii unor taxe antidumping sau compensatorii, trebuie ca aceste taxe să fie deduse din preţul de vânzare în ţara de import?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Pentru a determina valoarea în vama prin aplicarea metodei deductive, taxele antidumping şi compensatorii trebuie deduse cu titlu de taxe vamale şi alte drepturi de plătit în ţara de import, în conformitate cu prevederile art. 5 paragraful 1 lit. a) (iv) din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 10.1Tratamentul aplicat documentelor false1. Acordul obliga autorităţile vamale sa ţină cont de documentele false?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Mărfurile importate trebuie evaluate în conformitate cu Acordul, pe baza unor elemente de fapt reale. De aceea, orice documentaţie care conţine informaţii false cu privire la tranzacţie este contrară scopurilor Acordului. În aceasta privinta trebuie precizat faptul ca art. 17 şi paragraful 6 din Anexa III la Acord confirma dreptul autorităţii vamale de a verifica realitatea şi exactitatea oricărei afirmaţii, document sau declaraţie prezentată în scopul evaluării în vama. În consecinţa, autoritatea vamală nu trebuie să se bazeze pe documente false. Mai mult, dacă documentaţia se dovedeşte a fi falsa ulterior determinării valorii în vama, invalidarea acestei valori este de resortul legislaţiei naţionale.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 11.1Tratamentul aplicat erorilor comise neintentionat şidocumentelor incomplete1. În baza Acordului, care este tratamentul ce trebuie aplicat documentelor incomplete sau care conţin erori comise neintentionat?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Pentru determinarea valorii în vama conform Acordului, autorităţile vamale nu se pot baza pe documente care sunt incomplete din punctul de vedere al informaţiilor relevante sau care conţin erori comise neintentionat, care au ca efect distorsionarea informaţiilor relevante.Sunt situaţii, totuşi, când este necesar să se utilizeze informaţiile care figurează într-un document incomplet şi trebuie efectuate investigaţii în vederea obţinerii informaţiilor sau elementelor care lipsesc dintr-un astfel de document. În alte situaţii numai o parte a unui document poate conţine erori comise neintentionat şi atunci autoritatea vamală se poate baza pe alte elemente ale documentului care nu conţin erori. Se poate proceda la amânarea determinării definitive a valorii în vama, în concordanta cu art. 13 din Acord, cu condiţia ca importatorul sau agentul sau sa furnizeze informaţii complete sau sa rectifice erorile din document.Astfel, tratamentul aplicat documentelor incomplete sau care conţin erori comise neintentionat poate fi diferit de la un caz la altul. De aceea, este pe deplin admis şi faptul ca practicile şi deciziile luate de autorităţile vamale sunt diferite în astfel de cazuri.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.1Semnificatia expresiei "suplete rezonabila" în aplicarea articolului 7 din Acord1. În cazul aplicării art. 7 din Acord, pot fi utilizate şi alte metode decât cele definite la art. 1-6 din Acord, dacă acestea nu sunt excluse de art. 7 paragraful 2 lit. a)-f) din Acord şi sunt conforme cu principiile şi dispoziţiile generale ale Acordului şi ale art. VII GATT 1994?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Paragraful 2 din Nota relativă la art. 7 din Acord prevede că metodele care trebuie utilizate în virtutea art. 7 din Acord sunt cele pe care le definesc art. 1-6 inclusiv din Acord, dar aplicate cu o suplete rezonabila.Totuşi, dacă o valoare în vama nu poate fi determinata prin utilizarea acestor metode, chiar şi cu suplete, în ultima instanţa valoarea în vama poate fi determinata utilizându-se alte metode rezonabile, cu condiţia ca acestea sa nu fie excluse de art. 7 paragraful 2 din Acord.Pentru determinarea valorii în vama în baza prevederilor art. 7 din Acord, metoda utilizata trebuie să fie în concordanta cu principiile şi dispoziţiile generale ale Acordului şi ale art. VII GATT 1994.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.2Ordinea de prioritate în aplicarea articolului 7 din Acord1. În cazul aplicării art. 7 din Acord, este necesar să se urmeze ordinea de prioritate în ceea ce priveşte metodele de evaluare prevăzute la art. 1-6 din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:În Acord nu este nici o prevedere care să stipuleze expres ca ordinea de prioritate a art. 1-6 din acesta trebuie să fie urmată atunci când se aplică art. 7 din Acord. Totuşi, art. 7 din Acord prevede utilizarea unor mijloace rezonabile, compatibile cu principiile şi prevederile generale ale Acordului, ceea ce indica faptul ca acolo unde este rezonabil posibil ordinea de prioritate trebuie să fie urmată.În consecinţa, acolo unde pot fi utilizate mai multe metode de determinare a valorii în vama, în baza art. 7 din Acord, ordinea de prioritate trebuie să fie menţinută.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 12.3Utilizarea datelor care provin din alte tari,în scopul aplicării articolului 7 din Acord1. În cazul aplicării art. 7 din Acord, autoritatea vamală poate utiliza informaţii furnizate de importator, obţinute de acesta din alte tari?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:În cazul tranzacţiilor care îşi au originea în afară tarii de import este de asteptat ca o parte din date sa provină din alte tari. Totuşi, art. 7 din Acord nu face nici o menţiune cu privire la originea surselor de informaţii utilizate în aplicarea sa, precizând numai faptul ca acestea trebuie să fie disponibile în ţara de import. De aceea, originea sursei de informaţii nu trebuie să fie un obstacol în sine pentru aplicarea art. 7 din Acord, cu condiţia ca informaţia să fie disponibilă în ţara de import şi autoritatea vamală să poată fi în măsura să se asigure de veridicitatea şi exactitatea acestei informaţii.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 13.1Interpretarea termenului "asigurare", în aplicarea articolului 8 paragraful 2 lit. c) din Acord1. Ce interpretare trebuie data termenului "asigurare" din art. 8 paragraful 2 lit. c) din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Din contextul paragrafului 2 al art. 8 din Acord rezultă ca acest paragraf se referă la cheltuielile legate de livrarea mărfurilor (costul transportului şi cheltuielile conexe transportului). De aceea, termenul "asigurare" utilizat în lit. c) trebuie interpretat ca făcând referire numai la cheltuielile de asigurare a mărfurilor în cursul operaţiunilor specificate la art. 8 paragraful 2 lit. a) şi b) din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 14.1Semnificatia expresiei "vândut pentru export cu destinaţia tarii de import"1. Ce interpretare trebuie data expresiei "vândut pentru export cu destinaţia tarii de import" din art. 1 din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Glosarul de termeni vamali internationali al Consiliului de cooperare vamală defineste termenul import ca fiind "acţiunea de introducere a unei marfi într-un teritoriu vamal" şi termenul export ca fiind "acţiunea de scoatere a unei marfi din teritoriul vamal". În consecinţa, faptul ca mărfurile sunt prezentate pentru evaluare este suficient pentru a stabili ca acestea fac obiectul unei operaţiuni de import, respectiv de export. Problema care se pune în acest caz este de a identifica tranzacţia care corespunde operaţiunii respective.În acest sens, nu este necesar ca vânzarea să aibă loc într-o ţara de export determinata. Dacă importatorul poate să demonstreze ca vânzarea în cauza a avut loc cu scopul exportului mărfurilor cu destinaţia tarii de import, atunci se pot aplica prevederile art. 1 din Acord. Rezultă astfel ca numai tranzacţiile care implica un transfer internaţional efectiv de mărfuri pot fi utilizate în evaluarea acestora în conformitate cu metoda valorii de tranzacţie.Exemplele următoare ilustreaza principiile enunţate mai sus:Exemplul 1:──────────Vânzătorul "S" din ţara de export "X" încheie un contract de vânzare de material electric cu importatorul "A" din ţara de import "I" la un preţ unitar de 5,75 U.M. "S" încheie un contract cu producătorul "M" care este, de asemenea, din ţara "X", pentru fabricarea mărfurilor. Producătorul "M", în contul lui "S", îi livreaza mărfurile lui "A" în ţara "I". Preţul unitar de vânzare stabilit de "M" către "S" este de 5 U.M.În acest caz, tranzacţia dintre "S" şi "A" reprezintă un transfer internaţional efectiv de mărfuri şi constituie o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import; de aceea, aceasta vânzare poate reprezenta baza evaluării mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.Exemplul 2:───────────Cumpărătorul "B" din ţara de import "I" cumpara mărfuri de la vânzătorul "S" din aceeaşi ţara "I". Mărfurile sunt stocate de "S" în ţara "X". "S" dispune livrarea şi exportul mărfurilor din ţara "X" şi acestea sunt importate de "B" în ţara de import "I".Nu este necesar ca vânzarea să aibă loc într-o anume ţara de export. Faptul ca vânzătorul "S" este stabilit în ţara "X" sau "I" ori într-o ţara terta nu este un element relevant. Tranzacţia dintre cumpărătorul "B" şi vânzătorul "S" este o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.Exemplul 3:──────────Vânzătorul "S" din ţara "X" vinde mărfuri cumpărătorului "B" din ţara "I". Mărfurile sunt expediate din ţara "X" în vrac şi ulterior sunt ambalate şi aranjate în colete de către vânzătorul "S" într-un port de tranzit situat în ţara "T", înainte de a fi importate în ţara "I".Principiul aplicat exemplului 2 se va aplica şi acestui exemplu. Faptul ca ţara de export este "X" sau "T" nu este o problemă în acest caz şi contractul de vânzare dintre vânzătorul "S" şi cumpărătorul "B" constituie o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.Exemplul 4:───────────Vânzătorul "S" din ţara "X" vinde mărfuri cumpărătorului "A" din ţara "I" şi expediază mărfurile conform înţelegerii. Atunci când mărfurile se afla pe mare cumpărătorul "A" îl informează pe vânzătorul "S" ca este în imposibilitatea de a efectua plata şi de a prelua mărfurile livrate. Vânzătorul are posibilitatea de a găsi un alt cumpărător "B" care este stabilit, de asemenea, în ţara "I" şi dispune ca vânzarea şi livrarea mărfurilor să se efectueze către cumpărătorul B. Astfel "B" importa mărfurile în ţara "I".În exemplul de mai sus vânzarea efectuată între vânzătorul "S" şi cumpărătorul "B" conduce la importul mărfurilor, fapt care o defineste ca fiind o vânzare pentru export. Tranzacţia constituie un transfer internaţional de mărfuri şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.Exemplul 5:──────────Sediul central al unui lant hotelier multinational situat în ţara "X" cumpara produsele necesare pentru activităţile sale. La începutul fiecărui an hotelurile din ţările "I", "I 2 " şi "I 3 " transmit ordinele de cumpărare pentru necesarul lor la sediul central. Sediul central aduna toate comenzile de la fiecare hotel din lant şi emite ordine de cumpărare către diferiţi furnizori din ţara "X". Produsele sunt trimise fie direct de furnizor către fiecare hotel din lant, fie sunt livrate sediului central şi, ulterior, expediate acestor hoteluri. În fiecare caz furnizorii emit facturi către sediul central din ţara "X" care emite apoi separat facturi către fiecare hotel din lant.În exemplul de mai sus vânzarea care are loc între sediul central şi furnizor, ambii situaţi în ţara "X", nu implica un transfer internaţional de mărfuri, deoarece este o vânzare interna în ţara de export, avându-se în vedere ca sediul central cumpara produsele de la furnizori şi apoi le vinde separat fiecărui hotel din lant pentru export cu destinaţia importului în ţara în care este situat fiecare hotel.În acest caz tranzacţiile dintre sediul central şi fiecare hotel pot constitui vânzări pentru export cu destinaţia ţărilor de import. În condiţiile în care legăturile nu au influentat preţul, aceste vânzări reprezintă baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.Exemplul 6:──────────Cumpărătorul "A" din ţara "I" cumpara 500 de scaune de la vânzătorul "S" din ţara "X" la un preţ unitar de 20 U.M. Cumpărătorul "A" dispune vânzătorului "S" să livreze 200 de scaune pentru propria folosinţă în ţara "I" şi 300 de scaune într-un antrepozit din ţara "X". Ulterior, cumpărătorul "A" decide sa vândă restul de 300 de scaune cumpărătorului "B" din ţara "I" pentru un preţ unitar de 25 U.M. Apoi, cumpărătorul "A" dispune antrepozitului din ţara "X" să livreze mărfurile direct cumpărătorului "B" din ţara "I".În acest exemplu sunt doua cazuri în care mărfurile trebuie evaluate. În primul caz tranzacţia între vânzătorul "S" şi cumpărătorul "A" la preţul unitar de 20 U.M. poate constitui o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor în conformitate cu art. 1 din Acord. În al doilea caz preţul unitar de vânzare de 20 U.M. pentru bunurile plasate în antrepozit nu este relevant pentru evaluare, avându-se în vedere ca mărfurile nu au fost vândute pentru export cu destinaţia tarii "I". Vânzarea efectuată între cumpărătorul "A" şi cumpărătorul "B" la un preţ unitar de 25 U.M., care implica un transfer internaţional efectiv de mărfuri, constituie o vânzare pentru export cu destinaţia tarii de import şi poate reprezenta baza pentru evaluarea mărfurilor, în conformitate cu art. 1 din Acord.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 15.1Tratamentul aplicabil rabaturilor cantitative1. Care este tratamentul aplicabil rabaturilor cantitative, în conformitate cu art. 1 din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Rabaturile cantitative reprezintă reduceri ale preţului mărfurilor, care sunt acordate de vânzător clientului sau în funcţie de cantităţile cumpărate într-o perioadă determinata.Acordul de evaluare al O.M.C. nu face nici o referire la o cantitate standard care trebuie luată în considerare pentru a aprecia dacă preţul efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate poate sta la baza determinării valorii în vama, în conformitate cu art. 1 din Acord.Rezultă ca în scopul evaluării în vama trebuie luată în considerare cantitatea în funcţie de care a fost determinat preţul unitar al mărfurilor de evaluat, atunci când acestea au fost vândute pentru export cu destinaţia tarii de import. Astfel rabaturile cantitative apar numai atunci când un vânzător stabileşte preţul pentru mărfurile sale în concordanta cu o schema stabilită în funcţie de cantitatea mărfurilor vândute. Astfel de rabaturi se împart în două categorii generale:1. cele stabilite înaintea importului mărfurilor; şi2. cele stabilite ulterior importului mărfurilor.Aceste consideratii sunt ilustrate de exemplele următoare:Factorii generaliEste un fapt demonstrat ca vânzătorul oferă următoarele rabaturi cantitative pentru mărfurile cumpărate într-o perioadă determinata, de exemplu un an calendaristic.1-9 unităţi – nu se acordă rabat;10-49 unităţi – 5% rabat;peste 50 unităţi – 8% rabat.Pe lângă rabaturile menţionate mai sus vânzătorul mai acorda ulterior un rabat de 3% la sfârşitul perioadei specificate, calculat retroactiv la cantitatea totală achizitionata în această perioadă.Exemplul 1:──────────Prima situaţie: Importatorul "B" din ţara "X" cumpara şi importa 27 de unităţi într-un singur transport. Preţului din factura i se aplică un rabat de 5%.A doua situaţie: Importatorul "C" din ţara "X" cumpara 27 de unităţi în cadrul unei singure tranzacţii la un preţ diminuat cu un rabat de 5%, dar le importa în 3 livrări separate, fiecare conţinând 9 unităţi.EvaluareaÎn ambele situaţii valoarea în vama va fi determinata pe baza preţului efectiv plătit sau de plătit pentru mărfurile importate, adică preţurile diminuate cu rabatul de 5% care a contribuit la stabilirea acestor preţuri.Exemplul 2:──────────Ulterior cumpărării şi importului celor 27 de unităţi importatorii "B" şi "C" au cumpărat şi au importat în acelaşi an calendaristic alte 42 de unităţi (adică un total de 69 de unităţi fiecare). Preţul cerut de vânzător fiecărui importator pentru a doua cumpărare este diminuat cu un rabat de 8%.Prima situaţie: prima cumpărare de 27 de unităţi a importatorului "B" şi a doua cumpărare de 42 de unităţi fac subiectul a doua contracte separate care fac parte dintr-un acord general iniţial, care prevede acumularea progresiva a rabaturilor acordate de vânzător cumpărătorului.A doua situaţie este asemănătoare cu cea prezentată mai sus, cu excepţia faptului ca cele doua cumpărări ale importatorului "C" nu fac subiectul unui contract general iniţial. Acumularea progresiva a rabaturilor este totuşi oferită de vânzător în conformitate cu condiţiile sale generale de vânzare.EvaluareaÎn cele doua situaţii rabatul de 8% aplicat celor 42 de unităţi este un element de preţ al vânzătorului; acesta a contribuit la stabilirea preţului unitar al mărfurilor atunci când acestea sunt vândute pentru export cu destinaţia tarii de import. În consecinţa, acesta trebuie luat în considerare pentru determinarea valorii în vama a acestor mărfuri.Din acest punct de vedere faptul ca rabatul cantitativ este acordat de vânzător luându-se în considerare cantităţile cumpărate anterior de către cumpărător nu înseamnă ca prevederile art. 1 paragraful 1 lit. b) din Acord sunt aplicabile.Exemplul 3:────────────În acest exemplu situaţia este aceeaşi ca cea prezentată în exemplul 2, cu excepţia faptului ca în plus se acordă şi rabaturi retroactive. În fiecare caz importatorul cumpara şi importa 27 de unităţi, apoi în 42 de unităţi în acelaşi an calendaristic.Pentru prima livrare de 27 de unităţi lui "B" i se factureaza un preţ care reflecta un rabat de 5% şi pentru a doua livrare de 42 de unităţi preţul facturat reflecta un rabat de 8%, la care se adauga un rabat suplimentar de 3% pentru prima livrare de 27 de unităţi.EvaluareaRabatul de 8% acordat pentru cele 42 de unităţi trebuie acceptat în vederea determinării valorii în vama a mărfurilor importate. Totuşi, rabatul suplimentar de 3% acordat retroactiv nu trebuie acceptat în cazul celui de-al doilea import, deoarece nu a contribuit la stabilirea preţului unitar al celor 42 de unităţi care fac obiectul evaluării, raportandu-se la importul anterior de 27 de unităţi. Tratamentul aplicat de autoritatea vamală celor 27 de unităţi este deja prevăzut în Avizul de evaluare în vama nr. 8.1 referitor la creditele care se raportează la tranzacţiile anterioare şi în Comentariul 4.1 referitor la clauzele de revizuire a preţului.Exemplul 4:──────────După ce au fost efectuate toate importurile din perioada specificată, se determina suma totală a importurilor. Pe baza cantităţii totale care a fost importata în această perioadă importatorul are dreptul la un rabat complementar de 3%.EvaluareaRabatul de 3% acordat retroactiv nu poate fi luat în considerare, motivele avute în vedere fiind prezentate în paragraful 16 de mai sus (evaluarea de la exemplul 3). Şi în acest caz trebuie precizat ca este prevăzut tratamentul aplicabil în Avizul de evaluare în vama nr. 8.1 referitor la creditele care se raportează la tranzacţiile anterioare şi în Comentariul 4.1. referitor la clauzele de revizuire a preţului.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 16.1Tratamentul aplicabil în situaţiile în care vânzareasau preţul face subiectul unor condiţii sau al unorprestaţii a căror valoare poate fi determinata pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat1. Care este tratamentul aplicabil în situaţiile în care vânzarea sau preţul face subiectul unor condiţii ori prestaţii a căror valoare poate fi determinata pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:În concordanta cu lit. b) a art. 1 paragraful 1 din Acord, valoarea în vama a mărfurilor importate nu poate fi determinata pe baza preţului de tranzacţie dacă vânzarea sau preţul face subiectul unor condiţii ori prestaţii a căror valoare nu poate fi determinata pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat.Prevederile lit. b) a art. 1 paragraful 1 din Acord trebuie interpretate în sensul că, dacă valoarea unei condiţii sau prestaţii poate fi determinata pentru ceea ce se referă la mărfurile de evaluat, valoarea în vama a mărfurilor importate trebuie să fie valoarea de tranzacţie determinata conform acestui articol, sub rezerva respectării celorlalte dispoziţii şi condiţii prevăzute la art. 1 din Acord. Nota relativă la art. 1 şi la Anexa III la Acord precizează ca preţul efectiv plătit sau de plătit reprezintă plata totală efectuată de către cumpărător pentru sau în beneficiul vânzătorului, ca plata poate fi efectuată direct sau indirect şi ca preţul include toate plăţile efectiv efectuate ori de efectuat de către cumpărător vânzătorului sau de către cumpărător unui terţ. Astfel, valoarea unei condiţii, atunci când este cunoscută şi se referă la mărfurile importate, este parte a preţului efectiv plătit sau de plătit.Fiecare autoritate vamală trebuie să aibă competenţa de a stabili informaţiile pe care le considera suficiente pentru a determina în mod exact valoarea unei condiţii sau prestaţii.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 17.1Semnificatia şi incidenţa articolului 11 din Acord1. Expresia "fără penalitate" care este utilizata în dispoziţiile art. 11 din Acord privind dreptul de apel interzice autorităţii vamale sa ceara, anterior introducerii apelului, plata integrală a oricărei penalităţi prevăzute de legislaţia în vigoare în cazul unei fraude sau al altor infracţiuni în domeniul evaluării în vama?Aceasta problema a fost supusă atenţiei Comitetului tehnic de evaluare în vama deoarece paragraful 3 din Nota relativă la art. 11 din Acord face referire la plata totală, anterior introducerii apelului, a drepturilor vamale estimate, fără a trata cazurile care implica amenzi sau penalităţi.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca în paragraful 2 al Notei relative la art. 11 din Acord este definită în mod explicit expresia "fără penalizări", prin care se înţelege ca "importatorul nu va fi pasibil de o amenda pentru simplul motiv ca el va cauta să îşi exercite dreptul de contestaţie".În plus, acest articol conferă importatorului dreptul de apel împotriva deciziilor autorităţii vamale referitoare la determinarea valorii în vama, în conformitate cu dispoziţiile Acordului.În consecinţa, scopul acestui articol nu este de a se referi la cazurile de frauda; în acest caz, condiţiile de exercitare a dreptului de apel sunt cele prevăzute de legislaţia naţionala care poate cuprinde prevederi referitoare la plata anterioară a penalitatilor, precum şi a drepturilor de import.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 18.1Incidenţa articolului 13 din Acord1. Problema supusă atenţiei Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacă, în concordanta cu prevederile art. 13 din Acord, garanţia care trebuie furnizată de importator pentru eliberarea mărfurilor din vama acoperă numai drepturile vamale, lăsând autoritatea vamală fără o asigurare adecvată pentru recuperarea amenzilor şi penalitatilor care ar putea fi datorate pentru mărfuri şi de persoane.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca art. 13 din Acord se aplică numai în acele cazuri în care, în cursul determinării valorii în vama a mărfurilor importate, devine necesară amânarea determinării definitive a acestei valori în vama. Un exemplu este cel în care sunt necesare ajustari ale preţului efectiv plătit sau de plătit, în conformitate cu prevederile art. 8 din Acord, dar la momentul importului nu pot fi prezentate documentele concludente pentru determinarea valorii în vama. Numeroase cazuri de aceasta natura pot de fapt să apară în cursul determinării valorii în vama în conformitate cu Acordul. În aceste condiţii acest articol prevede că eliberarea mărfurilor este posibila dacă este constituită o garanţie suficienta pentru asigurarea plăţii ulterioare a drepturilor vamale.Art. 13 din Acord nu se referă la cazurile de nerespectare a legislaţiei vamale sau de frauda; în aceste situaţii se aplică prevederile din legislaţia naţionala referitoare la plata amenzilor sau penalitatilor datorate.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 19.1Aplicarea articolului 17 şi a paragrafului 6 dinAnexa III la Acord1. Problema supusă atenţiei Comitetului tehnic de evaluare în vama a fost dacă art. 17 din Acord coroborat cu paragraful 6 din Anexa III la Acord atribuie suficiente prerogative autorităţii vamale pentru a descoperi şi a stabili cazurile de nerespectare a legislaţiei în materie de evaluare, inclusiv fraudele, şi dacă obligaţia de a prezenta dovezi în cursul determinării valorii în vama este în sarcina importatorului.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a concluzionat ca în examinarea acestei situaţii trebuie precizat faptul ca art. 17 stipulează ca Acordul nu restrânge şi nici nu contesta drepturile administraţiei vamale. Paragraful 6 din Anexa III la Acord cuprinde precizări în plus referitoare la aceste drepturi, referindu-se în special la dreptul administraţiei naţionale de a conta pe cooperarea deplina a importatorilor în cercetările privind realitatea şi exactitatea oricărei afirmaţii, document sau declaraţie. Aceasta concluzie este reiterata şi în Avizul de evaluare în vama nr. 10.1.Ar fi incorect să se considere ca orice alte drepturi ale autorităţii vamale care nu sunt menţionate în art. 17 sau în paragraful 6 din Anexa III la Acord sunt implicit excluse.În plus faţă de cele menţionate expres în Acord, drepturile şi obligaţiile importatorului şi ale autorităţii vamale în determinarea valorii în vama sunt cele prevăzute de legile şi reglementările naţionale în vigoare.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 20.1Conversia monedelor în cazurile în care contractul prevedeo rata fixa de schimb1. S-a pus problema dacă conversia unei monede este necesară în cazurile în care contractul de vânzare a mărfurilor importate prevede o rata fixa de schimb.2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a examinat aceasta problema şi a recomandat că nu este necesară conversia monedei dacă preţul este stabilit în moneda tarii de import.În consecinţa, prezintă importanţa în aceasta problema moneda în care este stabilit preţul şi suma de plătit.Exemplul 1:──────────Factura comercială indica o sumă în moneda tarii de export (MX). Se specifică faptul ca ajustarea se va face, totuşi, în moneda tarii de import (MY). Suma de plătit este calculată prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb. Aceasta rata este: 1 MX (moneda de export) = 2 MY (moneda de import).Intrebare:Suma facturată trebuie convertită în moneda tarii de import pe baza ratei fixe de schimb prevăzute în contract sau a celei în vigoare (în ţara de import) în momentul exportului sau în momentul importului mărfurilor (vezi art. 9 paragraful 2 din Acord)?Răspuns:Conversia unei monede, asa cum este prevăzut în art. 9 din Acord, nu este necesară. Contractul de vânzare prevede că plata o sumă fixa în moneda tarii de import. Suma de plătit în moneda tarii de import este determinata prin multiplicarea sumei facturate cu doi, adică rata stabilită de cumpărător şi vânzător.Exemplul 2:──────────Factura comercială indica o sumă în moneda tarii de import (MY), dar se specifică faptul ca ajustarea se va face în moneda tarii de export (MX). Suma de plătit este calculată prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb, care este: 1 MX = 2 MY.Intrebare:Suma facturată (în moneda tarii de import) va fi acceptată fără o conversie ulterioară?Răspuns:Suma facturată nu poate fi acceptată ca fiind valoarea în vama. Contractul de vânzare prevede plata unei sume fixe, exprimată în moneda tarii de export, aceasta fiind moneda care trebuie convertită. Suma contractată care trebuie plătită în moneda MX trebuie mai întâi să fie obţinută prin împărţirea sumei facturate la doi. Suma care rezultă trebuie apoi convertită în moneda MY, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata de schimb publicată de autoritatea competentă din ţara de import.Exemplul 3:────────────Factura comercială indica o sumă în moneda tarii de export (MX), dar se specifică faptul ca ajustarea se va face în moneda unei tari terţe (MZ). Suma de plătit este calculată prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb de: 1 MX = 6 MZ.Intrebare:Ce suma exprimată în moneda străină (adică MX sau MZ) va fi convertită în moneda tarii de import?Răspuns:Moneda care va fi convertită este moneda tarii terţe. Suma exprimată în aceasta moneda va fi stabilită prin calcularea sumei facturate la rata fixa de schimb din contract (adică, suma facturată înmulţită cu 6 va fi suma efectiv de plătit în moneda tarii terţe). Suma care rezultă trebuie apoi convertită în moneda tarii de import, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata publicată de autoritatea competentă din ţara de import.Exemplul 4:────────────Factura comercială indica o sumă exprimată în moneda tarii de import (MY), dar se specifică faptul ca ajustarea se va face în moneda unei terţe tari (MZ). Suma de plătit este calculată prin convertirea sumei facturate la o rata fixa de schimb de: 1 MY = 3 MZ.Intrebare:Suma facturată (exprimată în moneda tarii de import) va fi acceptată fără o convertire ulterioară?Răspuns:Suma facturată nu poate fi acceptată fără a fi convertită. Suma facturată trebuie determinata în moneda tarii terţe la o rata fixa de schimb (adică, suma facturată înmulţită cu 3 va fi suma de plătit în moneda tarii terţe). Suma care rezultă trebuie apoi convertită în moneda tarii de import, în concordanta cu art. 9 din Acord, la o rata publicată de autoritatea competentă din ţara de import.AVIZUL DE EVALUARE ÎN VAMA Nr. 21.1Interpretarea expresiei "asociaţi" din articolul 15 paragraful 4 lit. b) din Acord1. Agenţii, distribuitorii şi concesionarii exclusivi sunt consideraţi ca fiind "legal recunoscuţi ca asociaţi în afaceri" în sensul art. 15 paragraful 4 lit. b) din Acord?2. Comitetul tehnic de evaluare în vama a exprimat următorul aviz:Situaţia agenţilor, distribuitorilor şi a concesionarilor exclusivi este prevăzută în art. 15 paragraful 5 din Acord, care stipulează ca persoanele care sunt asociate în afaceri, prin faptul ca una este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte, vor fi considerate a fi legate, în scopul aplicării Acordului, dacă ele corespund unuia dintre criteriile enunţate la paragraful 4 al art. 15 din Acord.Art. 15 paragraful 4 lit. b) din Acord prevede că în scopurile acestui Acord persoanele sunt considerate legate dacă "ele sunt legal recunoscute ca asociate în afaceri". Dictionarul Webster defineste termenul "asociat" ca "persoana care este asociata cu una sau mai multe persoane în aceeaşi afacere şi care împarte cu acestea profiturile şi riscurile; membrul unei societăţi de persoane".Termenul "societăţi de persoane" este definit ca "un grup de doua sau mai multe persoane care contribuie cu aporturi financiare sau în natura în vederea exercitării în comun a unei activităţi comerciale şi care împart profiturile şi pierderile în anumite proporţii."În dreptul comercial definiţiile simple prezentate mai sus sunt, în general, însoţite de un set complex de prevederi şi principii juridice care vizează definirea, interpretarea şi codificarea în dreptul civil, comercial, fiscal etc. a legăturilor juridice care implica termenul "asociat".O asociaţie conduce la constituirea unei societăţi de persoane numai dacă sunt îndeplinite condiţiile legale naţionale pentru înfiinţarea acesteia. În consecinţa, persoanele nu sunt legate în conformitate cu Acordul, numai pentru simplul fapt ca o persoană este agentul, distribuitorul sau concesionarul exclusiv al celeilalte.Agenţii, distribuitorii şi concesionarii exclusivi pot avea legături strânse de asociere cu furnizorii lor, însă acest fapt nu constituie un motiv pentru aplicarea unui tratament diferit faţă de cel al oricăror alte persoane nelegate.În scopul clarificarii acestor aspecte, un membru poate decide să facă referire în legislaţia naţionala vamală privind evaluarea la propriile reguli de drept intern privind noţiunea de "asociat" sau sa integreze acest termen pur şi simplu. Nu este de dorit totuşi ca un membru sa conceapa o definiţie diferita a termenului "asociat", special în scopul interpretării legislaţiei în vigoare în domeniul evaluării în vama.────────────────
