DECIZIE nr. 1.292 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Ioan Octavian Hiriş, Maria Hiriş şi Maria Cadar în Dosarul nr. 2.728/84/2008 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că, la dosar, Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România a depus note scrise prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 24 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 2.728/84/2008, Tribunalul Sălaj – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, excepţie ridicată de Ioan Octavian Hiriş, Maria Hiriş şi Maria Cadar într-o cauză având ca obiect expropriere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia apreciază că prin completarea adusă de art. 10 alin. (3) Legii nr. 198/2004 se realizează o „limitare vădită, directă, nevoalată a cetăţeanului la justiţie”, în condiţiile în care cheltuielile ocazionate de efectuarea expertizelor încuviinţate de instanţe în cazul exproprierilor se ridică la sume care depăşesc valoarea despăgubirilor. Autorii acesteia arată că, prin dispoziţiile criticate, statul expropriator a instituit obligativitatea suportării cheltuielilor de evaluare a cuantumului despăgubirilor de către expropriat. În acest sens, arată că, deşi statul realizează exproprierea şi efectuează evaluarea, expropriatului i se impune, înainte de expropriere, plata contravalorii expertizei, ceea ce le îngrădeşte accesul liber la justiţie. De asemenea, susţin că aplicarea imediată a prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228/2008, precum şi lipsa unor dispoziţii tranzitorii din corpul ordonanţei, contravin art. 15 alin. (2) din Constituţia României.Tribunalul Sălaj – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin intermediul normei procedurale cuprinse în art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, legiuitorul a reglementat explicit faptul că şi în materia litigiilor a căror cauză o constituie exproprierea pentru cauză de utilitate publică în vederea construirii drumurilor de interes naţional, are aplicabilitate norma generală în materie de administrare a dovezilor, respectiv art. 170 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanţa arată că obligaţia procedurală instituită în sarcina unei părţi de a suporta costul probei cu expertiză tehnică nu are legătură cu soluţionarea cererii de modificare a hotărârii de stabilire a cuantumului despăgubirii.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, notele scrise depuse la dosar, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Din examinarea notelor scrise ale autorilor excepţiei, Curtea constată că, de fapt, critica de neconstituţionalitate vizează, în esenţă, numai dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, publicată în Monitorul Oficial nr. 487 din 31 mai 2004, dispoziţii de lege ce au fost introduse prin art. IV, pct. 5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 228/2008 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, ordonanţă publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 3 din 5 ianuarie 2009.Aşa fiind, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate asupra căruia Curtea urmează a se pronunţa îl reprezintă dispoziţiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004, potrivit cărora: „Cheltuielile necesare pentru realizarea expertizelor de evaluare a cuantumului despăgubirilor cuvenite ca urmare a exproprierii în cadrul litigiilor prevăzute la alin. (1) vor fi avansate în conformitate cu procedura de drept comun.”În opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale cuprinse în art. 15 alin. (2) referitoare la neretroactivitatea legii, art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi art. 44 alin. (3) şi (6) privind dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în opinia autorilor excepţiei, dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât statul expropriator a instituit obligativitatea suportării cheltuielilor de evaluare a cuantumului despăgubirilor de către expropriat. În acest sens, arată că, deşi statul realizează exproprierea şi efectuează evaluarea, expropriatului i se impune, înainte de expropriere, plata contravalorii expertizei, ceea ce le îngrădeşte accesul liber la justiţie.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 faţă de prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie, Curtea reţine că prevederea constituţională reglementează principiul „tempus regit actum”, care este aplicabil normelor de drept substanţial, adică normelor juridice care au conţinut normativ propriu-zis. În privinţa normelor procedurale, cum este şi cazul dispoziţiilor legale criticate, sunt aplicabile prevederile art. 725 din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche….” Ca atare, Curtea constată că nu se poate reţine înfrângerea principiului neretroactivităţii legii.De asemenea, Curtea consideră că nu este justificată nici critica autorilor excepţiei privind îngrădirea dreptului de a se adresa justiţiei, prin instituirea plăţii contravalorii expertizei. Astfel, în jurisprudenţa sa, prin mai multe decizii, de exemplu Decizia nr. 177 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 359 din 27 mai 2003, Curtea Constituţională a stabilit că „accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit”. De altfel, prin instituirea obligativităţii achitării onorariului pentru administrarea probei cu expertiză judiciară nu se înfrânge principiul gratuităţii justiţiei şi, implicit, al accesului liber la justiţie, în condiţiile în care procesele având drept cauză exproprierea pentru cauză de utilitate publică sunt scutite de plată taxei de timbru.Totodată, prin Decizia nr. 910 din 23 iunie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 504 din 22 iulie 2009, Curtea a constatat că Legea nr. 198/2004, în ansamblul său, conţine dispoziţii care asigură cadrul legal privind procedura de expropriere şi stabilire a despăgubirilor, apărarea dreptului de proprietate şi a dreptului de a contesta, pe cale judiciară, cuantumul despăgubirilor, în acord cu dispoziţiile constituţionale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o privare de proprietate trebuie să fie prevăzută de lege, să urmărească o cauză de utilitate publică, să fie conformă normelor de drept intern şi să respecte un raport de proporţionalitate între mijloacele folosite şi scopul vizat (Cauza James şi alţii împotriva Marii Britanii, 1986).Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, excepţie ridicată de Ioan Octavian Hiriş, Maria Hiriş şi Maria Cadar în Dosarul nr. 2.728/84/2008 al Tribunalului Sălaj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește