DECIZIE nr. 1.291 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (îi) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (îi) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 12370.1/325/2005 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii Constituţionale acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, apreciind că reglementarea criticată nu contravine normelor constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 14 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 12370.1/325/2005, Tribunalul Timiş – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (îi) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Maria Di Valentin într-o cauză având ca obiect fond funciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că norma legală criticată este neconstituţională întrucât "limitează posibilitatea invocării nulităţii absolute a actelor de constituire a dreptului de proprietate pe vechiul amplasament al foştilor proprietari numai pentru foştii proprietari ale căror terenuri erau libere la data solicitării reconstituirii", acest lucru nefiind permis pentru cei ale căror terenuri au devenit libere ulterior depunerii cererii de reconstituire.Din această perspectivă, apreciază că se creează o discriminare arbitrară, lipsită de o justificare obiectivă şi rezonabilă, în protejarea dreptului de proprietate între foştii proprietari ale căror terenuri erau libere la data solicitării reconstituirii dreptului de proprietate şi foştii proprietari ale căror terenuri au devenit libere după data solicitării reconstituirii.Tribunalul Timiş – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens, arată că dispoziţiile de lege criticate dau expresie competenţei constituţionale a legiuitorului de a stabili conţinutul şi limitele dreptului de proprietate şi nu sunt de natură să contravină prevederilor constituţionale şi internaţionale referitoare la nediscriminare şi garantarea proprietăţii private.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei îl reprezintă dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. (îi) din Legea nr. 169/1997, potrivit cărora:– Art. III alin. (1) lit. a) pct. (îi): "(1) Sunt lovite de nulitate absolută, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile, aplicabile la data încheierii actului juridic, următoarele acte emise cu încălcarea prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale prezentei legi:a) actele de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate, în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, potrivit legii, la astfel de reconstituiri sau constituiri, cum sunt: (…) … (îi) actele de reconstituire şi constituire în favoarea altor persoane asupra vechilor amplasamente ale foştilor proprietari, solicitate de către aceştia, în termen legal, libere la data solicitării, în baza Legii nr. 18/1991 pentru terenurile intravilane, a Legii nr. 1/2000 şi a prezentei legi, precum şi actele de constituire pe terenuri scoase din domeniul public în acest scop;”.Prevederile constituţionale pretins încălcate sunt cele ale art. 16 privind egalitatea în drepturi şi art. 44 referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. De asemenea, sunt invocate în susţinerea excepţiei şi art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi art. 14 (privind interzicerea discriminării) din acelaşi instrument juridic internaţional.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în ceea ce priveşte neconstituţionalitatea dispoziţiilor de lege criticate, raportate la prevederile art. 44 din Constituţie, instanţa de contencios constituţional s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 275 din 21 martie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 339 din 14 aprilie 2006, în care s-a reţinut că „acest text de lege, instituind sancţiunea nulităţii absolute, potrivit dispoziţiilor legislaţiei civile aplicabile la data încheierii actului juridic, printre altele, şi în privinţa actelor de reconstituire sau de constituire a dreptului de proprietate în favoarea persoanelor care nu erau îndreptăţite, în condiţiile legii, reprezintă consacrarea legală a principiilor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, cuprinse în art. 44 alin. (1) teza întâi şi alin. (2) teza întâi din Legea fundamentală.”De asemenea, Curtea consideră că această soluţie a legiuitorului nu contravine nici principiului egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, dat fiind că reglementarea criticată se aplică în mod egal tuturor persoanelor vizate de norma legală, fără nicio discriminare pe criterii arbitrare.Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile art. III alin. (1) lit. a) pct. (îi) din Legea nr. 169/1997 sunt în concordanţă şi cu dispoziţiile din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale invocate de autorul excepţiei.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. III alin. (1) lit. a) pct. (îi) din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea şi completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, excepţie ridicată de Maria Di Valentin în Dosarul nr. 12370.1/325/2005 al Tribunalului Timiş – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește