DECIZIE nr. 1.288 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasilică Dublea în Dosarul nr. 429/233/2005 al Judecătoriei Galaţi.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 19 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 429/233/2005, Judecătoria Galaţi a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasilică Dublea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 24 referitoare la Dreptul la apărare, deoarece, deşi începerea urmăririi penale pentru aceste fapte se poate realiza la sesizarea părţii vătămate, aceasta nu are posibilitatea de a-şi retrage plângerea formulată.Judecătoria Galaţi opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 şi art. 209 din Codul penal, cu denumirea marginală Furtul şi Furtul calificat.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 87 din 10 februarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 202 din 10 martie 2005, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, statuând că nu încalcă principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, dat fiind că, prin conţinutul lor, infracţiunile stabilite prin prevederile legale menţionate se deosebesc de infracţiunile la care se referă autorul excepţiei – infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale -, astfel că, neexistând identitate de situaţii juridice, tratamentul juridic diferit nu constituie o discriminare.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Distinct de acestea, Curtea mai constată că, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, competenţa şi procedura de judecată, deci şi procedura plângerii prealabile, sunt stabilite de lege. Instituirea acestei proceduri este determinată de raţiuni de politică penală şi vizează cu precădere acele infracţiuni care prezintă un pericol social mai ridicat şi pentru care se impune intervenţia fermă a statului, indiferent de manifestarea explicită de voinţă a persoanei vătămate. O asemenea abordare nu este de natură a afecta în vreun fel dreptul la apărare ori accesul liber la justiţie, întrucât atât învinuitul/inculpatul, pe de o parte, cât şi persoana vătămată, pe de altă parte, pot beneficia nestingherit de acestea.În sfârşit, o eventuală modificare a textelor legale criticate în sensul dorit de autor nu poate constitui obiectul unui control de constituţionalitate, deoarece, potrivit art. 61 alin. (1) şi art. 115 din Constituţie, doar autoritatea legiuitoare ordinară sau delegată o poate face, Curţii, prin activitatea pe care o desfăşoară în exercitarea atribuţiilor prevăzute de art. 146 din Legea fundamentală, nefiindu-i recunoscută, sau, mai bine spus, fiindu-i interzis să se poziţioneze în postura de legiuitor pozitiv.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi art. 209 din Codul penal, excepţie ridicată de Vasilică Dublea în Dosarul nr. 429/233/2005 al Judecătoriei Galaţi.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește