DECIZIE nr. 1.287 din 8 octombrie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Ionescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Adriana Anca Opriş în Dosarul nr. 1.112/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 aprilie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.112/296/2009, Judecătoria Satu Mare a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei. Excepţia a fost ridicată de Adriana Anca Opriş într-o cauză ce are ca obiect stabilirea programului de vizitare al minorului.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile criticate au o redactare ambiguă ce nu corespunde actualelor necesităţi sociale, prin aceasta fiind încălcate drepturi fundamentale constituţionale, cum este cel privitor la integritatea psihică a copiilor şi dreptul la ocrotirea sănătăţii şi protecţia copiilor.Judecătoria Satu Mare apreciază că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, ci sunt în deplină concordanţă cu prevederile emise ulterior în materie, respectiv Legea nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că măsurile reglementate de acestea au caracter accesoriu în raport cu măsura încredinţării copilului, permiţând exercitarea în mod direct a supravegherii, ajutorării şi îndrumării minorilor, chiar şi în ipoteza în care minorul refuză păstrarea legăturilor personale cu părintele căruia nu i-a fost încredinţat. Face referire la Decizia Curţii Constituţionale nr. 82/2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiect al excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei, republicat în Buletinul Oficial nr. 13 din 18 aprilie 1956, având următorul conţinut: "Părintele divorţat, căruia nu i s-a încredinţat copilul, păstrează dreptul de a avea legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională."Autorul excepţiei invocă încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 26 alin. (1) şi (2) privind viaţa intimă, familială şi privată şi ale art. 49 alin. (1) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că art. 43 alin. 3 din Codul familiei reglementează dreptul pe care îl are părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul de a păstra legături personale cu acesta, precum şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională.Curtea constată că prevederile art. 43 alin. 3 din Codul familiei au mai fost supuse controlului de constituţionalitate, prin raportare la aceleaşi texte constituţionale. Astfel, prin Decizia nr. 82 din 25 februarie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 189 din 26 martie 2003, Curtea a reţinut că textul de lege dedus controlului instituie termenul de drepturi ale părintelui divorţat căruia nu i s-a încredinţat copilul. Astfel, acesta păstrează dreptul de a avea legături personale cu copilul şi de a veghea la creşterea, educarea, învăţătura şi pregătirea lui profesională în opoziţie cu terţele persoane şi alături de celălalt părinte, căruia i s-a încredinţat copilul.Totodată, părintele căruia nu i s-a încredinţat copilul este debitorul obligaţiilor corelative drepturilor recunoscute de lege, fiind ţinut să asigure alături de fostul său soţ, tot în calitate de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite acestuia de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menţionate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligaţiilor pe care le are orice părinte faţă de copilul său şi care subzistă atât timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părinteşti.Curtea constată că susţinerea potrivit căreia art. 43 alin. 3 din Codul familiei contravine prevederilor constituţionale consacrate de art. 26 alin. (1) şi de art. 49 alin. (1) nu poate fi reţinută, cu atât mai mult cu cât reglementarea criticată instituie o modalitate prin care autorităţile publice îşi îndeplinesc obligaţiile de a respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată, constituind totodată o componentă a regimului special de protecţie şi asistenţă a copiilor şi tinerilor în realizarea drepturilor lor. În ceea ce priveşte încălcarea art. 26 alin. (2) din Constituţie, este evident că prin persoana fizică îndreptăţită să dispună de ea însăşi şi fără a încălca drepturile şi libertăţile altora legiuitorul constituant a avut în vedere persoana fizică cu capacitate deplină de exerciţiu şi experienţă de viaţă, care are posibilitatea de a-şi valorifica acest drept în deplină cunoştinţă de cauză, ceea ce nu se regăseşte în persoana unui minor, lipsit de capacitate de exerciţiu.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 43 alin. 3 din Codul familiei, excepţie ridicată de Adriana Anca Opriş în Dosarul nr. 1.112/296/2009 al Judecătoriei Satu Mare.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 8 octombrie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Ionescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește