DECIZIE nr. 1.287 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Marinela Mincă.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Olenici (Olenci) în Dosarul nr. 3229.1/103/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 21 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 3229.1/103/2007, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Olenici (Olenci).În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 4 alin. (2) referitoare la egalitatea între cetăţeni, art. 16 referitoare la Egalitatea în drepturi, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la Dreptul la apărare şi art. 57 referitoare la Exercitarea drepturilor şi a libertăţilor, deoarece menţionarea obligativităţii depunerii la poştă a actelor pentru instanţele de judecată numai prin "scrisoare recomandată" afectează dreptul la apărare şi la un proces echitabil, creând totodată un cadru favorabil discriminării pe criterii de avere. Apreciază că actele de procedură trimise instanţelor judecătoreşti prin poştă ar trebui socotite în termen, indiferent de modalitatea în care au fost predate la oficiul poştal, înainte de împlinirea termenului.În fond, instanţa de apel a respins apelul promovat de autorul excepţiei şi a constatat că acesta a fost depus prin "scrisoare simplă", în loc de "scrisoare recomandată". Astfel, în mod greşit instanţa a constatat apelul ca tardiv introdus, câtă vreme data poştei – de primire a plicului, deci de expediere (respectiv 18 mai 2009) se încadrează în termenul de 10 zile prevăzut de lege pentru declararea căii de atac, în condiţiile în care instanţa de fond s-a pronunţat la data de 7 mai 2009, iar ziua de 17 mai 2009 cade într-o duminică.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale. Astfel, acestea nu contravin sub niciun aspect principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nu implică un tratament juridic diferenţiat faţă de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică. De asemenea, acestea sunt menite să asigure dreptul la apărare şi dreptul părţilor interesate de a apela la instanţele judecătoreşti, precum şi de a beneficia de toate drepturile şi garanţiile menite să le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.Termenele privind luarea, menţinerea şi revocarea măsurilor preventive sunt termene substanţiale, fiind reglementate în vederea protejării unor drepturi şi interese, în considerarea unor situaţii speciale în care s-ar afla persoana care trebuie să exercite un anumit drept. În fapt, invocarea excepţiei de neconstituţionalitate a fost determinată de modul de interpretare şi aplicare a legii de către organele judiciare, ceea ce excedează competenţei Curţii Constituţionale stabilite prin lege.Dispoziţiile art. 57 din Constituţie nu au incidenţă în cauza de faţă.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Acte considerate ca făcute în termen, care au următorul conţinut: "Actul depus înăuntrul termenului prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere ori la unitatea militară sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată este considerat ca făcut în termen. Înregistrarea sau atestarea făcută de către administraţia locului de deţinere pe actul depus, recipisa oficiului poştal, precum şi înregistrarea ori atestarea făcută de unitatea militară pe actul depus, servesc ca dovadă a datei depunerii actului."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate nu contravin principiului egalităţii în drepturi, întrucât se aplică fără nicio discriminare tuturor persoanelor aflate în situaţii juridice identice. În plus, acestea reprezintă o concretizare a dreptului la apărare şi a liberului acces la justiţie, partea nemulţumită de soluţia pronunţată în fond putându-se adresa instanţei de apel cu respectarea termenelor şi condiţiilor prevăzute de lege. De altfel, potrivit art. 129 din Constituţie, părţile interesate pot exercita căile de atac "în condiţiile legii". Or, prevederile legale criticate constituie o aplicare a acestora, fiind totodată norme de procedură, care, în acord cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, "sunt prevăzute numai prin lege".Dispoziţiile art. 57 din Constituţie nu au incidenţă în cauză.În ceea ce priveşte celelalte aspecte, Curtea constată că depăşesc sfera sa de competenţă, întrucât nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a normelor juridice contestate, ci numai asupra înţelesului lor contrar Legii fundamentale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 187 alin. 1 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Alexandru Olenici (Olenci) în Dosarul nr. 3229.1/103/2007 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru___________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește