DECIZIE nr. 1.284 din 14 octombrie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală



Acsinte Gaspar – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Liliana Budărăscu în Dosarul nr. 3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea – Secţia penală şi de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că excepţiile de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 140D/2010 şi nr. 893D/2010 au obiect identic, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 164 din Codul de procedură civilă, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 893D/2010 la Dosarul nr. 140D/2010, care este primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 21 octombrie 2009 şi 5 octombrie 2009, pronunţate în dosarele nr. 3.482/90/2009 şi nr. 828/42/2009, Tribunalul Vâlcea – Secţia penală şi Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală.Excepţia a fost ridicată, în dosarele de mai sus, de Maria Liliana Budărăscu şi Gheorghe Constantin.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la Egalitatea cetăţenilor în faţa legii, art. 21 referitoare la Accesul liber la justiţie şi art. 23 referitoare la Libertatea individuală, şi ale art. 6 referitoare la Dreptul la un proces echitabil şi art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi ale art. 2 din Protocolul nr. 7 referitoare la Dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală şi art. 1 din Protocolul nr. 12 referitoare la Interzicerea generală a discriminării, ambele adiţionale la Convenţie, deoarece lipsa unei căi de atac în cazul respingerii cererii şi posibilitatea exercitării recursului în cazul în care cererea a fost admisă încalcă textele constituţionale invocate, prin aceea că afectează dublul grad de jurisdicţie şi "principiul egalităţii armelor" ca o componentă a procesului echitabil în sensul Convenţiei şi instituie o discriminare favorabilă acuzării.Tribunalul Vâlcea – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece, chiar dacă principiul dublului grad de jurisdicţie poate comporta în unele cazuri restrângeri, în special în chestiuni ce nu privesc asupra fondului, verificarea legalităţii măsurilor luate de o instanţă cu privire la libertatea unei persoane, încă prezumate nevinovate, fără îndoială, trebuie supusă controlului ierarhic jurisdicţional.De asemenea, spre deosebire de prima teză a textului contestat ce oferă inculpatului dreptul la un recurs imediat atunci când se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea sau încetarea acesteia sau când se dispune menţinerea măsurii, în teza finală a aceluiaşi articol, o încheiere prin care se respingere cererea nu este supusă niciunei căi de atac. O astfel de situaţie este de natură a afecta principiul egalităţii armelor, punând procurorul pe o poziţie evident avantajoasă faţă de inculpat şi faţă de apărare.Curtea de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie opinează că excepţia de neconstituţionalitate este parţial neîntemeiată. Astfel, poate fi supusă unei eventuale discuţii doar contrarietatea dispoziţiei legale contestate cu prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Analiza ar trebui să privească însă dispoziţiile art. 141 alin. 1 din Codul de procedură penală în integralitatea sa.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 141 alin. 1 teza ultimă, cu denumirea marginală Calea de atac împotriva încheierii pronunţate de instanţă în cursul judecăţii privind măsurile preventive, din Codul de procedură penală, care au următorul conţinut:Art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală:"Încheierea dată în primă instanţă şi în apel, prin care se dispune luarea unei măsuri preventive, revocarea, înlocuirea sau încetarea de drept a măsurii preventive, precum şi împotriva încheierii prin care se dispune menţinerea arestării preventive, poate fi atacată separat, cu recurs, de procuror sau de inculpat, în termen de 24 de ore de la pronunţare, pentru cei prezenţi, şi de la comunicare, pentru cei lipsă. Încheierea prin care prima instanţă sau instanţa de apel respinge cererea de revocare, înlocuire sau încetare de drept a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul pronunţării Deciziei nr. 156 din 27 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 188 din 19 martie 2007, Curtea Constituţională a respins ca nefondată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza finală din Codul de procedură penală, statuând că încheierile, ca specie de hotărâri judecătoreşti pronunţate în cursul procesului, dar prin care nu se soluţionează fondul cauzei, nu pot fi atacate, de regulă, decât odată cu hotărârile judecătoreşti care soluţionează fondul cauzei, care sunt, potrivit dreptului nostru procesual penal, sentinţele şi deciziile. Stabilind, prin art. 385^1 alin. 2 din Codul de procedură penală, că încheierile pot fi atacate cu recurs numai odată cu sentinţa sau cu decizia atacată, legiuitorul a acţionat în limitele competenţei sale, prevăzute de art. 61 alin. (1) şi art. 126 alin. (1) din Constituţie. Regula exercitării căilor de atac împotriva încheierilor numai odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei se impune pentru asigurarea desfăşurării procesului cu celeritate, într-un termen rezonabil, exigenţă recunoscută cu valoare de principiu atât în sistemul nostru constituţional, cât şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, care consacră la art. 6 paragraful 1 dreptul oricărei persoane „la judecarea în mod echitabil, în mod public şi într-un termen rezonabil a cauzei sale”. Sub acest aspect, prin posibilitatea exercitării căilor de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, prin care se soluţionează fondul cauzei, este asigurat accesul liber la justiţie.Faptul că încheierea prin care se respinge cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă niciunei căi de atac se explică, pe de o parte, prin necesitatea de a evita o prelungire abuzivă a procesului, iar pe de altă parte, prin aceea că ea poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea prin care s-a soluţionat fondul cauzei.De altfel, o problemă juridică similară, referitoare la faptul că încheierea de şedinţă prin care s-a respins cererea de revocare a măsurii arestării preventive nu este supusă separat căii de atac a recursului, ce viza constituţionalitatea art. 141 alin. 1 teza a doua şi a art. 140^3 alin. 1 teza a doua din Codul de procedură penală, a fost tratată de Curte cu ocazia pronunţării deciziilor nr. 15 din 20 ianuarie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 17 februarie 2005, şi nr. 121 din 1 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 22 martie 2005.Aşa fiind, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 141 alin. 1 teza ultimă din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Maria Liliana Budărăscu în Dosarul nr. 3.482/90/2009 al Tribunalului Vâlcea – Secţia penală şi de Gheorghe Constantin în Dosarul nr. 828/42/2009 al Curţii de Apel Ploieşti – Secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 14 octombrie 2010.PREŞEDINTE,ACSINTE GASPARMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește